În vârful PISA 2025 se află din nou sistemele asiatice, dar exemplele poate mai folositoare pentru părinții și școala din România vin din Europa și dintr-o țară pe care o depășeam acum zece ani. În 2015, elevii români îi întreceau pe cei turci la științe. În prezent, Turcia este cu aproape 70 de puncte înaintea României. Estonia a rămas cea mai performantă țară europeană, iar Elveția este între primele zece sisteme la matematică. Nu au aceeași școală și nici aceleași probleme. Au însă câteva lucruri în comun: văd repede unde nu a înțeles copilul, intervin înainte ca golurile să se adune și nu schimbă direcția la fiecare ministru.
În România, un copil poate trece dintr-o clasă în alta cu note bune și cu goluri mari. Uneori, familia le descoperă în clasa a V-a sau abia în clasa a VIII-a, când începe pregătirea pentru Evaluarea Națională. Alteori, apar la testele PISA, unde elevul nu mai este întrebat ce definiție a memorat, ci ce poate face cu ceea ce a învățat. Întrebarea de la care merită pornită discuția despre țările care obțin rezultate mai bune nu este „ce manual folosesc?”, ci „cum e ajutat copilul care rămâne în urmă?”.
- CITEȘTE ȘI: Cum explică un expert în evaluare rezultatele dezastruoase de la PISA. „Vestea proastă nu este că am scăzut”
TURCIA. Țara pe care România o depășea acum zece ani
Turcia, o țară cu aproximativ 86 de milioane de locuitori, participă la PISA din 2003. Mult timp, elevii turci au obținut rezultate sub media OECD, însă traiectoria s-a schimbat puternic în ultimul deceniu. La PISA 2025, Turcia a obținut 494 de puncte la științe, 472 la citire și 462 la matematică. Rezultatul este apropiat de media OECD la matematică și peste aceasta la citire și științe. Aproximativ opt din zece adolescenți turci ating cel puțin nivelul de bază la științe, 76% la citire și 64% la matematică. Față de 2015, Turcia a redus ponderea elevilor rămași sub acest prag cu 25 de puncte procentuale la științe și cu câte 16 puncte la citire și matematică
Turcia este un exemplu la îndemână, pentru că nu vorbim despre o țară bogată, aflată de mult în vârful clasamentului. În 2015, România avea 435 de puncte la științe, iar Turcia 425. Zece ani mai târziu, România are 425, iar Turcia 494. Noi am pierdut zece puncte, ei au câștigat 69.
„Am găsit în PISA 2025 un răspuns greu de ignorat”, spune experta în evaluare Gabi Bartic într-o postare recentă pe Facebook. Pentru ea, întrebarea importantă este dacă traiectoria unui sistem se poate schimba sau dacă România este condamnată să privească o dată la câțiva ani aceleași rezultate. „Din păcate, n-am găsit minunea. Am găsit ceva mult mai banal și plictisitor: consecvență”.
Turcia nu a ridicat doar media. A redus numărul copiilor rămași în urmă
Partea cu adevărat importantă nu este numai creșterea mediei. Față de 2015, Turcia a redus cu 25 de puncte procentuale ponderea elevilor aflați sub nivelul de bază la științe și cu câte 16 puncte la citire și matematică. În același timp, a crescut și numărul elevilor cu rezultate de vârf. Nota de țară publicată de OECD confirmă că rezultatul din 2025 continuă o tendință începută în ciclurile precedente.
Gabi Bartic a urmărit schimbările care stau în spatele acestei evoluții: extinderea accesului la educație, modificarea curriculumului, investițiile în profesori și, mai ales, schimbarea felului în care sunt evaluate cunoștințele. Din 2023, Turcia a extins examenele comune și a început să folosească pe scară largă întrebările deschise și răspunsurile scurte. Copilul nu mai are doar de bifat varianta corectă, ci trebuie să construiască un răspuns. Ministerul turc explica pentru Hürriyet Daily News că scopul este să vadă mai exact ce a învățat elevul și să reducă diferențele dintre felul în care sunt evaluați copiii în școli diferite. „Putem scrie «competențe» de o mie de ori într-o programă. Dacă examenul continuă să premieze reproducerea, școala va continua să antreneze reproducerea”, spune Gabi Bartic.
- CITEȘTE ȘI: „Dacă vreți să schimbați școala, schimbați evaluarea”. Ce spune profesoara care a recunoscut public că școala produce și olimpici, și analfabeți funcțional
O platformă gratuită nu repară școala, dar poate arăta unde s-a blocat copilul
La sfârșitul lui 2022, ministerul a lansat un sistem de sprijin prin care elevii pot găsi lecții, exerciții și teste organizate pe materii și niveluri de dificultate. După rezolvarea testelor, copilul vede imediat unde a greșit. În octombrie 2024 a urmat MEBİ, o platformă gratuită destinată elevilor de liceu și absolvenților care se pregătesc pentru admiterea la universitate. Platforma oferă teste de evaluare, recomandări, materiale video și planuri de studiu pe care sistemul le ajustează după activitatea elevului. În martie 2025 avea 1,18 milioane de utilizatori și peste 55 de milioane de întrebări rezolvate, potrivit Ministerului turc al Educației. Importantă nu este existența încă unei platforme. Și România are platforme. Importantă este succesiunea: copilul este evaluat, vede ce nu știe, primește resurse potrivite nivelului său, lucrează și este evaluat din nou.
Schimbarea a ajuns și la profesori. Modelul Harezmi, pilotat pentru prima dată în 2016 și extins din 2017, aduce la aceeași activitate profesori din mai multe domenii. Ei proiectează împreună lecții care pornesc de la o problemă din viața reală și combină matematica, științele, tehnologia, disciplinele sociale, limbile, artele și sportul. Profesorii sunt pregătiți înainte de aplicarea modelului, iar după fiecare activitate se întâlnesc pentru evaluare. Ministerul turc arată că programul este analizat și actualizat anual, pe baza experienței din școli.
Din 2024, Turcia introduce gradual și un curriculum centrat pe competențe, legături între discipline și evaluare pe parcursul învățării. Acesta nu poate explica rezultatul PISA 2025: adolescenții testați în 2025 făcuseră aproape toată școala după vechiul curriculum. Arată însă că direcția nu s-a oprit după primele rezultate.
Turcia a investit în școli, dar examenul continuă să apese pe familie
Ministrul Educației, Yusuf Tekin, pune creșterea rezultatelor pe seama investițiilor începute în urmă cu peste două decenii. Educația a devenit domeniul cu cea mai mare alocare din bugetul central, iar sistemul s-a extins: între 2002 și 2024, numărul mediu de elevi dintr-o clasă primară a scăzut de la 36 la 23, iar cel al elevilor care revin unui profesor, de la 28 la 18. Cifrele au fost prezentate de ministru și preluate de presa turcă.
Turcia este și singurul stat OECD care și-a mărit scorurile la toate cele trei domenii între PISA 2022 și PISA 2025, potrivit ministrului, citat de agenția Anadolu. Rezultatul nu poate fi atribuit unei singure măsuri. El vine după ani în care țara a extins accesul la școală, a redus aglomerația din clase și a încercat să lege mai bine programa, evaluarea și pregătirea profesorilor.
Dar o parte din performanță este susținută și de familii. Admiterea la liceele și universitățile bune depinde de examene naționale foarte competitive, iar pregătirea plătită este răspândită. Un studiu pe 1.329 de liceeni din Șanlıurfa a constatat că aproape jumătate făcuseră pregătire suplimentară în anul anterior. Accesul creștea odată cu veniturile și nivelul de educație al părinților, iar elevii indicau examenele drept motivul principal. Studiul poate fi consultat aici.
PISA arată și limitele progresului. Între elevii avantajați și cei dezavantajați există o diferență de 81 de puncte la științe, aproape un sfert dintre adolescenți învață în școli afectate de lipsa materialelor, iar 53% declară că au absentat cel puțin o zi în cele două săptămâni anterioare testării. Datele apar în raportul OECD pentru Turcia.
Lecția Turciei nu este că meditațiile sau examenele dure ridică un sistem. Rezultatele se pot schimba atunci când statul lucrează suficient timp la lucrurile de bază: acces la școală, clase mai puțin aglomerate, profesori, evaluări care arată ce știe copilul și intervenții acolo unde apar golurile. Dar progresul nu este și echitabil câtă vreme ajutorul suplimentar depinde încă de banii familiei.
ESTONIA. Unde copilul nu trebuie să ajungă corigent ca să primească ajutor
Estonia, o țară europeană cu aproximativ 1,4 milioane de locuitori, participă la PISA din 2006 și încă de la prima ediție s-a aflat printre sistemele cu rezultate foarte bune. În 2018 a ocupat primul loc în Europa la citire, matematică și științe, iar în 2022 a rămas în fruntea clasamentului european. La PISA 2025, elevii estonieni s-au clasat din nou în primele zece sisteme ale lumii la toate cele trei domenii cu 527 de puncte la științe și 508 la matematică, cele mai mari scoruri din Europa, și 499 la citire, cu un punct sub Irlanda. Aproximativ nouă din zece adolescenți estonieni ating cel puțin nivelul de bază la științe.
Estonia nu își selectează performanța concentrând elevii foarte buni în câteva școli de elită. Sistemul său este construit în jurul ideii că un copil trebuie să poată primi educație bună indiferent de localitatea, școala sau familia din care provine. Diferențele dintre școli sunt relativ mici, iar școlile rurale au reușit, de asemenea, să obțină rezultate bune. Kristina Kallas, ministra Educației și Cercetării din Estonia, spune că deprinderile de învățare se formează între 3 și 7 ani și că inegalitățile apărute atunci se văd mai târziu în toate rezultatele copilului. Într-un interviu acordat HotNews, ea a rezumat mentalitatea estoniană printr-o formulă deloc sofisticată: „Țintește sus și muncește din greu”. „Cred că principala caracteristică a sistemului nostru de educație este reprezentată de grădinițele foarte puternice, de o educație timpurie foarte puternică. Aceasta este piatra de temelie a tuturor lucrurilor. Dacă vreți ca elevii să fie buni la matematică și citire la vârsta de 15 ani, trebuie să vă gândiți cu adevărat ce să faceți cu ei când au 3, 4, 5, 6 și 7 ani”, spune ministra Estoniei.
Dar Estonia nu îi cere doar copilului să muncească. Își obligă și sistemul să-l ajute. Dacă un elev nu înțelege o parte din matematică, științe sau citire, poate primi în școală lecții individuale, dimineața ori după ore. Ajutorul este gratuit. Nu trebuie să aibă media sub 5 și nici un diagnostic. Poate fi un copil care se descurcă bine în general, dar s-a blocat la o anumită noțiune.
Pentru familii, este o diferență uriașă. Recuperarea nu începe cu mesajul „căutați-i un profesor particular”, iar părintele nu trebuie să aștepte până când problema apare într-un examen important. Copiii din familii vulnerabile pot rămâne după cursuri într-un program extins, unde își fac temele și lucrează suplimentar cu profesorii. O școală în care sunt mulți copii care nu vorbesc bine estona poate pune accentul pe limbă. Alta, aflată într-o zonă cu locuințe sociale, poate organiza alt tip de sprijin. Nu există un pachet identic trimis de minister tuturor școlilor.
Aceeași programă pentru toți până la 16 ani
Estonia face și ceva foarte diferit de România: nu separă devreme copiii pe trasee considerate mai bune sau mai slabe. Până la 16 ani, elevii urmează aceeași programă, iar cei mai mulți merg la școala din apropierea casei. Aceasta nu înseamnă că toate clasele sunt la fel și nici că nu există copii foarte buni. Înseamnă că sistemul nu își fabrică media bună strângând elevii avantajați în câteva școli de elită și abandonând restul școlilor.
Forța sistemului estonian se sprijină pe cinci elemente: educația timpurie, autonomia profesorilor și a școlilor, o cultură a efortului, folosirea atentă a tehnologiei și echitatea. Profesorii au libertate în privința felului în care predau, iar directorii decid cum își alcătuiesc echipele și ce sprijin organizează. În spatele acestei autonomii se află însă profesori bine pregătiți și o mare încredere socială în meseria lor.
Viața de elev este susținută și prin lucruri pe care părintele le simte imediat: școala publică este gratuită, materialele sunt oferite de școală, iar masa și transportul sunt asigurate gratuit în multe situații. La Pelgulinna State Gymnasium din Tallinn, de exemplu, elevii pot alege în anumite zile cursuri precum programare, scriere creativă sau drepturi și democrație, relata The Guardian într-un articol al cărui titlu rezumă foarte bine punctele tari ale sistemului lor de educație – „Prânzuri gratuite, pauze mentale și profesori fericiți: de ce Estonia are cele mai bune școli din Europa”. Libertatea de alegere vine însă peste o bază comună solidă, nu în locul ei.
Și în Estonia există stres, meditații și școli fără suficienți profesori
Programa Estoniei este ambițioasă, iar Kallas recunoaște că elevii pot resimți mai mult stres decât copiii din alte state OECD. Există și meditații private, mai ales înaintea examenelor susținute la 16 ani. Mai există o problemă pe care rezultatele bune nu o pot ascunde: lipsa profesorilor. Directorii școlilor în care învață 73,5% dintre elevii testați au spus că deficitul de cadre didactice afectează într-o anumită măsură predarea. Iar citirea a scăzut cu 15 puncte în ultimul deceniu.
Ministerul estonian nu prezintă locul întâi ca pe o dovadă că nu mai are nimic de reparat. Kallas a atras atenția că, în epoca inteligenței artificiale, copilul are și mai multă nevoie să înțeleagă un text, să compare surse și să-și formuleze propria idee: „Trebuie să folosim rezultatele PISA pentru a analiza sincer abilitățile de citire ale tinerilor noștri, capacitatea elevilor de a se concentra, precum și ce fel de sprijin au nevoie și, la rândul lor, primesc la școală”, a spus ministrul. Potrivit datelor publicate de minister, 83% dintre elevii estonieni cred că pot deveni mai buni prin învățare și efort. Nu se văd pe ei înșiși drept „buni” sau „slabi” pentru totdeauna.
ELVEȚIA: nu toți copiii trebuie să urmeze același drum pentru a reuși
Elveția, o țară europeană cu aproximativ 9,1 milioane de locuitori, participă la PISA încă de la prima ediție, organizată în anul 2000. Elevii elvețieni au obținut constant rezultate peste media OECD, mai ales la matematică. La PISA 2025, Elveția a obținut 501 puncte la științe, 499 la matematică și 470 la citire. La matematică, numai opt dintre sistemele participante au avut un scor semnificativ mai mare, iar în Europa doar Estonia a depășit-o. Aproximativ opt din zece adolescenți elvețieni ating cel puțin nivelul de bază la științe, iar aproape două treimi ating acest prag la toate cele trei domenii evaluate. În ultimii zece ani, rezultatele la științe au rămas relativ stabile, însă cele la matematică și citire au scăzut
Pentru un părinte român, poate cea mai interesantă parte nu este scorul, ci felul în care Elveția definește reușita școlară. La sfârșitul învățământului obligatoriu, aproximativ două treimi dintre tineri aleg formarea profesională. Nu este traseul rezervat copiilor care „nu au fost în stare să meargă la liceu”. Adolescentul învață o meserie într-o companie și merge în paralel la școala profesională. Primește pregătire practică reală, iar traseul nu îi închide accesul la studii ulterioare. Companiile nu apar la final ca simpli angajatori, ci participă la formarea elevului. Succesul nu are o singură formă și nu se măsoară numai prin câți absolvenți intră la facultate.
Sistemul este construit astfel încât un tânăr să poată schimba direcția: de la ucenicie poate continua spre o școală superioară profesională sau, cu etapele necesare, spre învățământ universitar. Această legătură dintre școală și lumea muncii îi dă unui adolescent un răspuns concret la întrebarea „la ce îmi folosește?”.
O școală publică puternică, dar nu la fel pentru fiecare copil
Elveția nu are un minister federal care să conducă toate școlile. Cele 26 de cantoane răspund de educație și pot organiza diferit clasele, evaluarea și traseele elevilor. Aproximativ 95% dintre copii merg la școli publice, iar învățământul obligatoriu începe, de regulă, la 4 ani și durează 11 ani, potrivit prezentării oficiale a sistemului elvețian.
Descentralizarea apropie decizia de comunitate, dar produce și diferențe între cantoane. În plus, orientarea către trasee diferite începe mai devreme decât în Estonia. Posibilitatea de a continua studiile există, însă nu toți copiii intră în sistem cu aceleași avantaje. Limba vorbită acasă, situația socială a familiei și statutul de migrant pot influența atât rezultatele, cât și traseul școlar pe care ajunge elevul.
Acesta este și principalul avertisment din rezultatele PISA 2025. Raportul elvețian arată diferențe mari în funcție de situația socială a familiei, limba vorbită acasă și statutul de migrant. Copiii din sfertul cel mai dezavantajat al populației obțin rezultate net inferioare celorlalți.
Presa publică elvețiană nu a sărbătorit pur și simplu clasamentul PISA 2025. Titlul SRF a fost: „Elveția rămâne puternică, dar pierde la citire și matematică”. Științele au rămas stabile în ultimul deceniu, însă rezultatele la citire și matematică au scăzut. Cu alte cuvinte, un loc bun în comparația internațională nu înseamnă automat că elevii de astăzi știu mai mult decât cei de acum zece ani.
Ce au făcut ei și noi nu
Cele trei țări nu oferă o rețetă comună pe care România să o copieze mâine. Estonia nu selectează copiii până la 16 ani și pune sprijinul în interiorul școlii. Elveția îi separă mai devreme pe trasee, dar construiește o rută profesională care duce la un loc de muncă real și nu închide definitiv drumul spre studii. Turcia are examene dure și multă pregătire privată, dar a început să folosească evaluarea pentru a vedea ce poate face elevul, nu doar ce poate reproduce.
Lucrul pe care îl au în comun este mai simplu: nu se mulțumesc să publice o programă și să presupună că ea s-a transformat în lecție. Leagă programa de evaluare, pregătirea profesorului de ceea ce trebuie să facă la clasă și rezultatul copilului de un ajutor concret. În România, reformele ajung adesea până în Monitorul Oficial. De acolo, fiecare profesor, director și părinte trebuie să se descurce cum poate. Standardele se schimbă, dar examenul poate rămâne la fel. Se cere predare pe competențe, dar profesorului nu i se arată suficient cum arată o astfel de lecție. Copilul rămâne în urmă, iar soluția devine meditația plătită de familie.
Turcia demonstrează că această direcție nu este inevitabilă. În 2015, elevul român de 15 ani avea la științe, în medie, zece puncte mai mult decât elevul turc. În 2025, elevul turc are aproape 70 de puncte în plus. „Copiii turci nu s-au schimbat genetic în zece ani. Nici nu s-a întâmplat o minune”, spune Gabi Bartic. „S-a întâmplat ceva mai banal și mai greu: un sistem a mers suficient de mult într-o direcție încât direcția a început să se vadă în copii”.
