Bucuria de a dărui. E primul an în care serbările de Crăciun, fericirea întâlnirii cu Moșul, emoția copiilor când deschid cadourile au fost anulate din cauza pandemiei. Mădălina Olărică, învățătoare la școala gimnazială 144 din sectorul 5, a pus în aplicare un plan aproape magic: le-a dus la poartă elevilor săi cadouri!
„Pandemia ne poate fura orice, dar nu ne poate fura bucuria de a dărui și de a face copiii fericiți!”, așa își începe Mădălina povestea, pe care cu greu am convins-o să ne spună. Modestă din fire, mereu cu gândul la fericirea elevilor săi, a încercat să aducă un strop de bucurie în sufletele micuților din clasa a III-a de care îi este dor în fiecare zi.
Bucuria de a dărui. Dorința unui dascăl de a păstra magia vie
Mădălina este învățătoare la Scoala 144 din anul 2014. An de an și-a obișnuit elevii și părinții cu tot felul de activități extrașcolare, serbări, concursuri, excursii și evenimente care au scopul de a-i uni și mai mult, de a descoperi împreună lucrul în echipă, bucuria de a ajuta, de a dărui, de a fi parte dintr-o comunitate.
„Școala se află într-o zonă mărginașă a Capitalei, la ieșirea din București, spre Domnești, în cartierul Prelungirea Ghencea care pe vremuri se numea Cartierul Canal. Aș putea spune că avem o școală incluzivă, în care elevii români, romi, cu dizabilități învață și se joacă împreună ca într-o mare și frumoasă familie.
Suntem o școală mică, dar plină de oameni cu inimă mare. Alături de colegii mei, de elevi și părinți am realizat cele mai frumoase lucruri din cariera mea de dascăl. Anul acesta a fost plin de provocări personale, dar mai ales profesionale. Școala online a fost ca un mare test pe care l-am trecut cu bine cu toții. N-a fost simplu, mai ales pentru elevii cu mai puține posibilități financiare.
Când a început luna decembrie, deja eram neliniștită, voiam să găsesc o soluție ca elevii mei să simtă emoția de altă dată, fericirea aceea pură în care Magia coboară din ceruri și ajunge în sala noastră de clasă!”
Bucuria de a dărui nu stă în cadouri, ci în sufletele noastre
Mădălina a făcut o listă cu adresele tuturor din clasă și i-a venit ideea de a le duce fiecăruia câte un cadou simbolic, pentru a duce tradiția mai departe.
„Am vorbit cu toți părinții pe grupul nostru de Whatsapp și le-am prezentat ideea mea, rugându-i să nu le sufle o vorbă copiilor. Având acordul tuturor, m-am apucat de împachetat cadouri. Aveam atât de multe emoții! Nu-i mai văzusem fizic de când s-au închis școlile de la începutul lui noiembrie.
Chiar dacă ne vedem la orele online, „doamnaaaaa!” nu sună la fel ca atunci când eram cu toții în clasă. Îmi lipsesc enorm, îmi lipsesc chiar și momentele în care vorbeau deodată toți 30 și mă strigau în cor.”
Când cadourile au fost atent împachetate, Mădălina s-a echipat cu măști și mănuși, și-a luat lista și a pornit din poartă în poartă. Elevii săi locuiesc în apropierea școlii, dar sunt și câțiva care stau în Bragadiru și Domnești. Și mai este Kaynan, un băiețel mutat de 2 ani din Brazilia la noi în țară, care momentan e plecat în țara sa natală.
„Kaynan intră la orele online chiar dacă în Brazilia este noapte. Sunt atât de mândră de el! Mi-ar fi plăcut să pot ajunge și la el cu un mic dar, abia îl aștept să se întoarcă!”
Bucuria de a dărui. Revederea cu „Doamnaaaaa!”
Învățătoarea inimoasă a început cu elevii care stau în apropierea școlii. În majoritatea cazurilor scenariul a fost cam așa:
„- Ia masca și ieși până la poartă (sau în fața blocului)!” spuneau părinții.
– De ce?
-Pentru că vine doamna la tine!
-Doamnaaaa? Doamna mea?”
„M-au făcut să plâng. Când ajungeam, știam că nu ne putem lua în brațe, dar le vedeam emoția pură de pe chipuri, bucuria de a petrece câteva clipe împreună, faptul că am ajuns la ei la poartă. Și auzeam de la fiecare acel doamnaaaaa, de care îmi era atât de dor!”
Nu doar pentru ei a fost o mare bucurie, ci și pentru mine. Să-i văd după două luni a fost cel mai frumos cadou pe care îl puteam primi de Crăciun.
Elevii mei sunt prietenii mei mai mici, partenerii mei de joacă, de explorare, de învățare. Ei mă stimulează zilnic să fiu un dascăl, un om mai bun și le mulțumesc pentru asta!”
După maratonul împărțirii cadourilor urmează serbarea online
Surprizele pentru elevii clasei a treia nu se încheie aici. În seara de 22 decembrie se vor strânge cu toții în fața monitoarelor (părinți și copii) pentru o întâlnire virtuală cu Moș Crăciun.
„Le-am cerut părinților să se filmeze cântând colinde sau transmițând un gând celorlalți. Le-am montat pe toate într-un filmuleț care cred că va fi o supriză plăcută pentru toți cei prezenți la serbare. Filmul va conține un mesaj și de la mine, dar și de la ceilalți profesori care predau la clasă (religie și educație fizică).
Poate că nu va fi totul ca altă dată, dar cu siguranță, spiritul Crăciunului va ajunge la inimioarele lor.
Cam așa își încheie Madălina Olărică povestea bucuriei de a dărui, scrisă de dragul elevilor săi. Ne-ar fi plăcut să fim niște spiriduși mici să vedem chipurile celor mici atunci când o văd pe doamna în fața casei lor.
Avem nevoie de magie, avem atât de multă nevoie de învățători ca tine, dragă Mădălina!
