Bogdan Godja: ”Elevii de astăzi sunt minunați și au nevoie de noi!”

TOTUL DESPRE MAME

Despre elevii din ziua azi, despre sistemul de învățământ cu plusuri și minusuri, despre copiii de 10 și despre tot ceea ce putem face noi pentru o mai bună relație cu școala, dar și cu copiii noștri, am stat de vorbă cu Bogdan Godja, psiholog și consilier școlar.

TOTUL DESPRE MAME: Ce înseamnă un copil de nota 10?

Bogdan Godja: Un copil de nota 10, pentru mine, este un copil care este cât mai aproape sau în punctul cel mai apropiat de manifestarea potențialului abilităților sale însușite până atunci – acel copil care reușește să facă față cât mai deplin provocărilor și situațiilor de fiecare zi.

A fi de nota 10 poate însemna rezultate conform așteptărilor școlii, părinților sau altcuiva, poate însemna perseverență și determinare pentru și prin rezultate. Dar a fi un copil de nota 10 pentru viață și în viață înseamnă atingerea nivelului la care copilul se descurcă singur, rezolvă situațiile specifice vârstei, are înțelegerea și acceptarea corectă a situațiilor prin care el trece, folosindu-și inteligența emoțională, găsindu-și soluția și rezolvările singur.

Cel mai adesea un copil de ”nota 10” își folosește foarte mult resursele mentale și potențialul cognitiv pentru un rezultat maxim, poate să dobândească variate cunoștințe, dar nu neapărat își dezvoltă toate abilitățile care îi vor fi de folos în viață.

TOTUL DEPRE MAME: Ce se întâmplă cu ceilalți copii din clasă? Atunci  când unul, doi sau trei sunt de nota 10,  cu restul ce facem?

E important, întotdeauna, să nu facem aprecieri generale legate de rezultatele copiilor, în special comparativ, întrucât copiii nu știu cum să nu ia lucrurile personal. Iar întrucât sistemul notelor înseamnă o evaluare a cunoștințelor și abilităților copilului și asta se face raportat la persoana lui și ceea ce poate face sau nu, acesta în mod inconștient își formează o părere despre propria sa valoare prin prisma conotației sau valorii notei obținute. Din păcate, aprecieri neadecvate, etichetări, devalorizări, diferențe și competiții există și se perpetuează în școală. Profesorului îi revine misiunea permanentă de a acorda acea atenție diferențiată elevilor, consider eu, de a fi centrat pe ceea ce copilul reușește să își însușească, pe lucrurile învățate sau ceea ce a reușit copilul să asimileze, în raport cu ceea ce profesorul ar trebui să îl învețe.

Posibilă soluție – cerem profesorului și școlii și insistăm îndeaproape să țină cont de particularitățile copiilor, practicând normalizarea și egalizarea grupului de elevi, centrându-se nu pe valoarea rezultatului ci pe calitatea procesului.

TOTUL DESPRE MAME: Cine are de pierdut? Cum ar trebui să lucreze un profesor la clasă  astfel încât să fie bine pentru toți?

De pierdut, în aceste situații, au cei care nu înțeleg mai mult decât importanța notei. Aceia care nu recunosc valoarea și potențialul real și unic al fiecărui copil. Un profesor la clasă consider că ar fi corect să își îndrepte atenția spre toți dar și către fiecare elev în parte. Un profesor atent și centrat pe elevii săi primește o reacție psiho-emoțională în timp real de la elevi; mai e nevoie doar de răspuns conform la această reacție. Eu susțin și încurajez, chiar ajut grupe de profesori, să vadă nevoia elevilor de a fi ascultați, de a practica un act didactic inteligent, printr-o educație conștientă.

TOTUL DESPRE MAME: Cum știe mama unui copil care nu e de nota 10 că e în regulă la școală? Dacă e ignorat? Dacă nu i se explică prea bine noțiunile? 

Bogdan Godja: E nevoie să dedice timp și interes subiectului, încercând să afle răspunsul, să afle date corecte despre situațiile copilului la școală. Iar asta înseamnă să comunice, să vorbească cu copilul întâi de toate. Acordându-i atenție, validare, asigurându-se că înțelege intențiile ei, iar mama să înțeleagă nevoile sau stările pe care le-a experimentat în diferite situații. Copiii învață foarte mult din comportamentul lor de la cei din jur, motiv pentru care anturajul de la școală este un subiect ce ne poate interesa. De asemenea, comportamentul și atitudinile noastre –ale adulților cei mai reprezentativi în viața sa- sunt un model de reacție și de asemenea un mediu care poate ușor să devină unul compensator în raport cu ceea ce copilul trăiește.

Școala, la fel ca și viața din afara ei, reprezintă un mediu de învățare. Dacă eu consider că există lucruri care i-au scăpat copilului, pot compensa, ajuta prin implicarea lui în diferite contexte de învățare reală, în situații concrete.

TOTUL DESPRE MAME: Foarte des, în ultima perioadă am auzit: ”Părinții îi cresc, școala îi strică”. Ce părere aveți?

Bogdan Godja: Adevărul legat de această afirmație, cred eu, că nu îl deține nimeni în mod absolut. Educația este un proces continuu, durează și se petrece și nonformal în contexte de viață, iar pentru copil familia, școala, grupul, societatea sunt toate elemente care contribuie și influențează educația. Și nu cred că vreodată se va putea împărți între aceste părți gradul de responsabilitate pentru insucces. Situația se poate schimba dacă ne asumăm fiecare rolul și partea de contribuție sau responsabilitate pentru acea bună creștere a copilului la care ne referim adesea.

TOTUL DESPRE MAME: Părinții împotriva profesorilor sau părinții și profesori împreună în interesul copiilor? Cum facem sa croim un front comun spre binele copiilor? 

Bogdan Godja: Fără discuție, părinți și profesori împreună, în interesul și beneficiul copilului. Nu deține nimeni/nici una din părți adevărul sau dreptul fundamental asupra educației copilului, altfel decât el însuși. Noi suntem persoanele resursă și oamenii care aduc suportul, cunoștințele, abilitățile de viață deja exersate de noi, pe care copilul să le preia, să le însușească în felul său care devine funcțional.

Parteneriatul și unitatea de forțe pentru mai binele copilului se poate construi doar prin deschidere, comunicare reală și sinceră a nevoilor și limitelor, susținere reciprocă, toleranță și implicare, cu multă înțelepciune și iubire.

TOTUL DESPRE MAME: Sunt cei șapte ani de acasă un mit sau un adevăr?

Bogdan Godja: Cei șapte ani de acasă sunt o formulare mai veche, puternic legată de generațiile noastre, ale adulților. Copiii nu mai pot avea cei ”șapte ani de acasă” întrucât modelul și imperativul practic, social, educațional este unul diferit, copilul exersând de la vârste mai fragede experiențe școlare și pierzând an de an din procentul potențial de timp pe care îl mai pot petrece acasă cu părinții lor. Multe elemente cu caracter educațional pe care copilul le învață provin acum cu precădere de la bunici, bone, personal de îngrijire din grădinițe sau școli, una din dificultăți fiind timpul de calitate tot mai redus pe care părinții, în general, îl pot petrece cu copiii lor. De altfel, este foarte bine cunoscut faptul că majoritatea experiențelor și mai ales a relaționărilor psiho-afective importante pentru toată viața copilului se petrec până în jurul vârstei de șapte-opt ani. De asemenea, consolidarea afectivă a relației copil-părinte are loc în aceeași perioadă, deci da, sunt ani foarte importanți pentru dezvoltarea generală a copilului.

TOTUL DESPRE MAME: Din poziția de profesor ce părere aveți: sunt elevii de astăzi mai dificili?

Bogdan Godja: Elevii de astăzi sunt minunați și au nevoie de noi. Elevii de azi nu sunt mai dificili, ci sunt altfel și au alte sau noi nevoi, în special emoționale; iar uneori sunt doar mult mai conștienți decât noi despre ceea ce simt, li se întâmplă, își doresc – și au curajul să o verbalizeze. Faptul că trăim vremuri în care este promovată democrația, libertatea de a fi și de a ne exprima, fiecare în felul lui, cu acceptare socială, sunt realități pe care le-am permis tot mai mult copiilor noștri, sunt firești și trebuie să le facem față zi de zi. De aici dificultatea noastră de a înțelege, accepta și relaționa optim cu copiii, ei având un potențial extrem de ridicat de dezvoltare, cu condiția ca noi să oferim suportul adecvat, iar asta o putem face doar cunoscându-i, raportându-ne aici și acum la provocările lor.

TOTUL DESPRE MAME: Cum vedeți comunicarea dintre părinți și profesori? E bine ca părinții să vină cât mai des la școala să vorbească cu profesorii despre copii sau e mai bine să se prezinte doar dacă sunt chemați și să lase totul în seama copilului/profesorului?

Bogdan Godja: Comunicarea este absolut necesară și intrinsecă oricărei forme de relaționare, deci și în cazul relației părinți-profesori. Limita comunicării și a interacțiunii părintelui cu școala este una particulară de fiecare dată, dar se poate stabili împreună. Întotdeauna educația și parentingul vor fi calitative și cu potențial pozitiv atunci când atât părinții, cât și profesorii, știu ce au de făcut, adică se raportează corect la copil. Pentru a începe e nevoie ca cineva să inițieze relația și ambele părți să o întrețină. Există multe cazuri de profesori foarte deschiși și bine intenționați dar care se lovesc de un zid al comunicării cu părinții; de cealaltă parte, situația se întâmplă și invers. Dar cu cât acordăm mai mult interes zonei școlii și ne consolidăm relația cu școala și copilul, lucrurile nu pot merge decât într-o direcție bună.

TOTUL DESPRE MAME: Gravitez în jurul copilului meu, e bine sau e rău?

Bogdan Godja: Centrul nostru gravitațional numărul 1 este propria persoană. Dezvoltarea și evoluția personală a fiecăruia, grija și iubirea pe care ni le oferim noi înșine, echilibrul nostru interior și armonia cu viața, în general, sunt coordonatele cele mai benefice fiecăruia din noi. Avem nevoie de a înțelege diferența între persoane, faptul că de la naștere copilul se separă de mamă și devine el însuși, unic și distinct, cu o nevoie de autodevenire care va însemna tot mai mult propria lui creștere și evoluție, într-un spațiu care tot mai mult este al lui, devine și îl solicită.

Dacă părinții reușesc tot mai mult să aibă această înțelegere, vor putea dezvolta o relație calitativă cu copilul lor, cu tot mai multă armonie, bucurie, evitând astfel pe termen mediu apariția renumitului, așa zis ”conflict între generații”. Exersând deschiderea, acceptarea, toleranța și iubirea necondiționată față de copil, fiecare părinte își poate vindeca relația anterioară cu părinții, cu sine însuși dar mai ales cu alte persoane importante din viața sa. Iar cheia unei vieți armonioase cu copilul nostru stă în a găsi fiecare măsura implicării noastre în viața lui, în a petrece timpul de calitate, în a discerne când intrăm peste deciziile lui, nevoile lui, când și de ce facem proiecții care îi vor modela comportamentul, când ocrotim și supraprotejăm, când îi negăm dreptul de a fi el însuși etc. E nevoie de a avea măsură, într-un mod conștient, astfel încât fiecare –părinte și copil – să poată să își exerseze experiențele proprii și să se bucure tot mai mult de propria viață și împlinire.

TOTUL DESPRE MAME: Ce trebuie să facă părinții pentru a veni în sprijinul profesorilor astfel încât aceștia să-i poată ajuta pe copii să își atingă potențialul maxim?

Bogdan Godja: E nevoie de o comunicare deschisă între părinți și profesori, care se resimte tot mai acut. E o nevoie cu două polarități: așa cum părinții se apropie și se implică tot mai mult ca interes în viața școlii, la fel și profesorii au nevoie să facă același pas înspre părinți, cu un mai mare interes pentru ceea ce părintele știe și înțelege despre copilul lui. Părinții pot alege să manifeste deschidere și înțelegere față de profesori, comunicându-și nevoile într-un mod asertiv, cu înțelegerea reală a limitelor și responsabilităților în educație, de ambele părți –părinți-profesori.

Se remarcă, la nivelul mass-mediei din societatea românească, o tendință de a ”acuza” și cataloga profesorii și efectele școlii într-un fel care denigrează statutul și autoritatea lor profesională în fața elevilor. Iar această stare de fapt nu ajută la construirea sau îmbunătățirea parteneriatului școală-familie ori a comunicării dintre cele două. O soluție posibilă ar fi acordarea de credit de încredere, toleranță, respect și suportivitate față de profesori, acolo unde se remarcă eforturi și disponibilitate pentru schimbare sau pentru dezvoltarea cât mai armonioasă și deplină a copiilor. A aprecia toate cazurile funcționale și de succes din educație înseamnă un pas semnificativ spre construirea comunității educatorilor – părinți și profesori – de prea multe ori priviți ca tabere opuse.

TOTUL DESPRE MAME: Ce credeți că lipsește sistemului actual de învățământ?

Bogdan Godja: Sistemului contemporan de învățământ îi lipsește, momentan, o viziune educațională funcțională, una care să țină cont de toate realitățile actuale și care să aibă o coerență prin demersurile legislative. Birocratizarea actuală a sistemului nu contribuie deloc la îmbunătățirea procesului educativ, profesorii având multe alte griji înaintea perfecționării profesionale sau a performării la un mod care să avantajeze strict elevul.

Mai este nevoie ca sistemul educațional românesc să capete mai multă înțelegere, dar și flexibilitate în abordarea psiho-educațională a copiilor. Aici consider că există o nevoie reală de schimbare a ”metodelor didactice” folosite de către profesori în general, cum unele care să valorizeze cu adevărat elevul, să compenseze gama variată de sentimente sau emoții negative pe care copiii le experimentează la școală. Și așa, s-ar putea ca școala să devină un loc mai plăcut pentru copii, un loc al experimentării și nu al ”torturii”, un loc în care merită să venim –și poate reducem absenteismul și tendința de abandon școlar. ”Schimbarea la față” a școlii românești ar putea echilibra balanța în direcția creșterii motivației exterioare și interioare a copiilor pentru a studia și a evolua continuu.

TOTUL DESPRE MAME: Care ar fi prima schimbare pe care ați face-o dacă, să presupunem, ați avea o baghetă magică?

Bogdan Godja: Aș face acea magie care să încălzească și să aprindă inima fiecărui profesor, a fiecărui părinte și a fiecărui copil spre descoperire, începând cu cea personală, interioară.

Pentru că azi, de multe ori, ne scapă din vedere scopul educației și rămânem fixați pe mijloace, pe care le întoarcem pe toate părțile.

Altfel, fără baghetă magică, încerc și mă dedic pentru a fi alături de copii și profesori, cu mai multă înțelegere, cu o perspectivă nouă, una care pune în centru valoarea personală a fiecăruia și care înseamnă o transformare în zona profesorilor, pe care îi încurajez și susțin pentru a educa conștient, cu inima deschisă, cultivându-și întâi de toate propria inteligență emoțională.

TOTUL DESPRE MAME: Cum arată un sistem ideal de învățământ, în concepția dumneavoastră? 

Bogdan Godja: Sistemul ideal pentru mine ar fi unul debirocratizat, liber și liberal sub aspectul naturii formale a procesului academic, un sistem care permite o educație altfel, conștientă, cu multă blândețe și sensibilitate emoțională față de copii, un sistem în care notarea dispare și există doar raportarea fiecărui copil cu ajutorul profesorului la propriul nivel de abilități și competențe dobândite, în special cele psiho-emoționale. Iar asta nu este o utopie.

TOTUL DESPRE MAME: Credeți că toti copiii sunt supradotați? Sunt voci care afirmă asta…

Bogdan Godja: Nu pot afirma asta, dar cred cu tărie în potențialul unic și uriaș al fiecărui copil și elev din lumea de azi. Pentru a educa adecvat avem nevoie atât ca educatori dar și părinți să îi cunoaștem mai bine și să ne raportăm la ei într-un mod nou, unul în care fiecare să își găsească locul și să aibă ocazia să își devină profesor pentru viață lui însuși.

TOTUL DESPRE MAME: Credeti că noi, părinții (mamele, mai ales), îi ”stricăm”? Dacă e așa, unde anume se greșește în creștere și educație?

Bogdan Godja: Mamele nu strică copiii, mamele le dau cele dintâi iubire. A face mai mult rău decât bine poate face oricine intervine într-un mod greșit, intervine prea puțin sau prea mult. În cazul unor mame, intervine supraprotejarea copilului iar asta îl distanțează de anumite experimentări personale, copilul se poate simți nevoit să își mulțumească părinții sau din contră, să simtă nevoia de a face diferit, opunându-se. E nevoie de mai multă înțelegere a noastră în raport cu ceilalți și de a găsi propriul ritm de echilibru.

TOTUL DESPRE MAME: Ce facem cu acești copii cu potențial înalt: îi lăsăm la o școală normală sau ne orientăm spre ceva special (școli de excelență sau homeschooling)?

Bogdan Godja: Pe un segment de vârste, părinții sunt aceia care hotărăsc pentru copii și viitorul lor, iar asta înseamnă din nou decizii proprii, asumate.

În România, nu a existat spațiul și timpul necesar pentru a dezvolta un sistem școlar complet pentru excelență, unul care să aibă coerență și continuitate, pe parcursul etapelor de dezvoltare ale copilului. Homeschoolingul nu este recunoscut încă în țara noastră și nu aș putea aprecia cât de eficient ar putea fi în această formă.

Dar cred că lucrurile se pot mixa, așa încât să favorizăm expunerea copilului la diferite contexte de învățare nonformale, adecvate profilului său, unele care să ofere răspuns la nevoile copilului, în același timp fiind o conștientizare a educației extinse, comunitare. Și aici cred că intervine valoarea grupurilor cu care intrăm în contact, a comunității în care trăim, a societății în general. Și așa am ajuns la un capitol unde fiecare dintre noi poate și trebuie să devină suportiv. Pentru că un copil învață din exemple, urmărind modele, căutând permanent modele, exersând interacțiunile și învățând din fiecare experiență. Și de noi toți depinde ce vor învăța copiii – la ce exemple și valori se vor raporta.

 

Pe 20 aprilie, începând cu ora 18.30, în cadrul unei noi ediții a Atelierelor cu Mămici, pe tema ”Mami, cine sunt eu? – Cum îți ajuți copilul să fie el însuși”, vom sta de vorbă cu Vistiana Long, psihoterapeut, și Bogdan Godja, psiholog școlar, despre cum să ne cunoști mai bine copilul și cum să îl ajuți să devină un adult independent, sigur pe sine și încrezător în șansele lui. Înscrierile se fac AICI.

 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa