Educația sexuală la adolescenți este un subiect mai mult decât controversat în ziua de astăzi. Și pe cât de controversat, pe atât de necesar. Nu, educația sexuală nu este despre a-i învăța pe copii să le placă sexul. Este însă despre cum să experimenteze ceva în siguranță. Cu sau fără educație sexuală, adolescenții fac sex.
Mai bine mai devreme decât prea târziu
Adolescenţa poate fi destul de dificilă, iar dilemele unui adolescent sunt de multe feluri. Întrebările despre sex, sexualitate şi identitate sexuală sunt doar câteva dintre problemele care îi macină. E bine să nu uităm că adolescenţii sunt tot copiii noştri. Oricât de înstrăinaţi par uneori de părinţi. Și îi frământă lucruri. Iar noi, părinții, ar fi bine să le răspundem la aceste frământări. Dacă nu o facem noi, cine să o facă? Cine îi poate ajuta pe adolescenţi să evite greşelile de judecată ce pot avea consecinţe devastatoare, uneori ameninţătoare de viaţă, atunci când vine vorba de sex? Un părinte informat poate să o facă.
Părinți onești și abordabili
„E vital ca părinţii să fie oneşti şi abordabili pentru copii”, spune dr. Charles R. Wibbelsman, şef al secţiei dedicate sănătăţii adolescenţilor de la Centrul Kaiser din San Francisco. „Părinţii au de obicei propriile preocupări de genul «nu fă asta şi nu fă cealaltă», dar trebuie să dea un pas înapoi și să nu-şi mai judece copiii”, spune şi Warren Seigel, de la Departamentul de Pediatrie şi Director la Centrului pentru Sanătatea Adolescenţilor din Coney Island. „Trebuie să existe un canal de comunicare deschis între părinte şi copil în privinţa educaţiei sexuale şi pentru sănatate.” Pe scurt, specialiștii au căzut de acord asupra unui lucru foarte important: e bine și necesar ca părinții să le fie ghid copiilor.
Mesajul corect este cel mai important
În această epocă atât de sexualizată, povestea tradiţională cu barza e complet inadecvată. Trebuie să îi pregătim încă de copii pentru perioada când corpul lor va trece prin transformări. Trebuie să îi pregătim pentru schimbările fizice, dar și pentru celelalte cum ar fi: influenţa anturajului și glorificarea sexualităţii în presă, pe rețelele de socializare și chiar pe grupurile unde copiii vorbesc între ei.
Nu mai este un secret că toate canalele de comunicare abundă de imagini și mesaje cu tentă sexuală. De ferit nu îi vom mai putea feri la un moment dat. Ne rămâne doar să îi echipăm cu tot ceea ce au nevoie să știe pentru a se descurca în siguranță. Așa cum nu le dăm drumul copiilor mici în stradă urându-le mult noroc şi lăsându-i de izbelişte și îi ţinem de mână, le explicăm care sunt pericolele, așa trebuie să facem și cu educația sexuală.
Mai bine previi decât să tratezi
Aproximativ jumătate din adolescenți își încep viața sexuală fără ca părinții se știe. Riscurile la care ei se supun sunt greu de anticipat. Ca atare, prevenția rămâne cea mai bună. Iar prevenție înseamnă educație. Și ca aceasta să fie eficientă când copilul ajunge la anii adolescenței, ea trebuie începută din timp. Educația sexuală începe cu explicații simple, cum ar fi cu numele anatomice ale organelor genitale. Apoi, discuțiile pot să devină mai complexe pe măsură ce copilul crește și are o mai bună capacitate de înțelegere. Dar educația sexuală nu înseamnă rușine, metafore și un subiect tabu. Pentru că riscurile la care se expune un copil când își începe viața sexuală nu sunt metafore și e bine să nu fie nici rușinoase.
Să avem copii responsabili
„Cel mai important este să îi învăţăm pe copii să fie responsabili. Explicaţi-le cum să ia decizii şi să înţeleagă şi care sunt consecinţele”, spune Dr. Seigel. Dacă vedeţi ceva la TV sau citiţi într-o revistă, e o oportunitate bună de a duce discuţia înspre educaţia pentru sănătate. Cereţi opinia copilului, profitaţi ca să îl ajutaţi să devină încrezător în abilitatea lui de a judeca. Deşi par adulți, adolescenții sunt încă la vârsta copilăriei şi au nevoie de sprijinul părinţilor.
Cum începem discuţia
Este bine să sădiţi seminţele acestei discuţii înainte de pubertate. O puteți face folosind, încă de la vârste mici, denumirile anatomice corecte. Apoi, puteți să luați măsuri ca cel mic să nu aibă contact cu pornografia prea devreme (monitorizați ce face pe net, vorbiți deschis despre cum filmele pot distorsiona adevărul despre ceea ce înseamnă o relație). Încercați să demitizați felul în care mass – media se raportează la sexualitate. Explicați-i, chiar și când pare să nu vă asculte, că lucrurile nu stau chiar așa în viața reală. Spuneți-i cu sinceritate că viața sexuală cere o mare responsabilitate din partea celor implicați.
Fără să dați detalii punctuale, explicați-i că urmările nu sunt întotdeauna foarte ușor de dus dacă responsabilitatea lipsește. Da, discuțiile despre activitatea sexuală par a fi jenante pentru toată lumea. În același timp, este important ca un adolescent să aibă un bagaj suficient de informații corecte primite de la un adult și nu de la un alt adolescent.
Educația sexuală la adolescenți este și despre comunicare
Pe măsură ce copilul se maturizează fizic, mental şi emoţional, vor apărea şi alte discuţii legate de sexualitate. Dacă semințele au fost plantate încă de când era mic, există mai multe șanse ca el să vină către părinți pentru a continua discuțiile. Pe măsură ce copiii cresc, este mai bine să abordaţi miturile urbane sau informaţiile false care trec din generaţie în generaţie și să le demontați. Și oricât de rușine vă este să vorbiți cu ei despre asta este important să primescă informaţiile corecte.
Când, cum și numai dacă vrei
Spuneţi-le că nimeni nu are dreptul să îi preseze să îşi înceapă viaţa sexuală. Încurajați-i să vă ceară părerea dacă li se întâmplă așa ceva. Permiteți-le să spună ”NU” acasă, în diverse contexte, ca să poată spune ”NU” și atunci când nu vor sau nu sunt pregătiți să îți înceapă viața sexuală. Părinţii trebuie să aibă mintea deschisă, să accepte întrebările adolescenţilor, pentru că aceste chestiuni fac parte din maturizarea lor. Vă revine sarcina să vă spuneți părerea fără să judecați. Nu este despre voi, ci despre ei.
Nu ezitaţi să abordaţi discuţii despre morală, valori şi etică în ceea ce priveşte comportamentul sexual, fără să ţineţi predici, doar pentru sprijin. Este un pas important prin care copilul se va simţi mereu protejat, va şti că are la cine să apeleze pentru sfaturi şi că tranziţia spre o viaţă sexuală asumată se va face fără probleme.
