Sună telefonul. Pe ecran apare numărul învățătoarei sau al dirigintelui, iar pentru o clipă îți trec prin minte tot felul de scenarii. Afli că a deranjat ora, că a vorbit urât, că s-a certat în pauză sau a încălcat o regulă. Dacă acasă nu are probleme de comportament, vestea poate veni cu un amestec de surpriză, furie, rușine și neîncredere. „Cum a putut să facă asta?”, „Ce-o să creadă profesorii despre el?” – întrebările apar înainte să știi întreaga poveste. Iar tentația de a rezolva totul pe loc, cu o ceartă și o pedeapsă pe măsură, poate fi mare.
Dacă un copil se bate în pauză sau îi spune ceva răutăcios unui coleg, incidentul trebuie luat în serios, dar panica nu ajută. Primul pas este să afli, împreună cu profesorii și reprezentanții școlii, ce s-a întâmplat și ce se află în spatele comportamentului. „Abia apoi poți construi, împreună cu copilul, un plan care să rezolve problema, sunt de părere experții citați parents.com”. Iată ce poți face atunci când copilul are probleme de comportament la școală și cum îl poți ajuta să schimbe lucrurile.
Un incident sau o problemă care se repetă? Nu le trata la fel
Dacă este vorba despre un episod izolat, nu este nevoie ca din prima zi să construiești un întreg sistem de supraveghere. Urmărește comportamentul copilului în zilele următoare și vezi dacă situația se repetă. Dacă însă mesajele de la școală devin frecvente, poate fi util să stabilești o comunicare regulată cu profesorul sau cu un alt reprezentant al școlii. Discutați despre o modalitate simplă prin care să poți afla cum a decurs ziua copilului. Poate fi un jurnal, o fișă zilnică sau un alt sistem scurt de monitorizare. Unii profesori de la ciclul primar folosesc simboluri sau culori, alții preferă un mesaj de câteva rânduri. Important nu este instrumentul, ci faptul că părintele și profesorul monitorizează împreună și pot observa dacă apar schimbări.
Actualizările nu ar trebui să vină doar în zilele proaste. Dacă primești informații și atunci când lucrurile au mers bine, copilul poate vedea că și efortul lui este observat, nu doar greșelile. La fel de important este ca relația dintre familie și școală să nu se transforme într-o dispută despre cine este vinovat. Spune-i profesorului că vrei să lucrați împreună și rămâi flexibil în privința soluțiilor. Copilul are mai mult de câștigat atunci când adulții importanți din jurul lui formează o echipă decât atunci când fiecare încearcă să demonstreze că celălalt a greșit.
- CITEȘTE ȘI: „Nu mai vreau la școală!”. Cum afli dacă refuzul acesta e moft sau ascunde, de fapt, o problemă reală
Ce faci acasă: pedepsești comportamentul sau încurajezi schimbarea?
Pe parcursul monitorizării, când primești vești bune de la școală, spune-i copilului despre asta, pentru că astfel de mesaje pot întări comportamentele pe care vrei să le vezi mai des. Asta nu înseamnă să aștepți perfecțiunea și nici să premiezi fiecare zi în care copilul nu a încălcat nicio regulă. Poți stabili obiective zilnice sau săptămânale, suficient de concrete încât cel mic să știe ce are de făcut și suficient de realiste încât să le poată atinge.
De exemplu, dacă problema a fost una repetată și copilul reușește trei zile la rând să nu mai ajungă într-o situație care necesită intervenția profesorului, puteți marca reușita prin cina lui preferată. Recompensele nu trebuie să implice bani. Pot însemna timp suplimentar pentru un joc video, o ieșire în parc sau un privilegiu care contează pentru copil. Scopul nu este să-l „plătești” ca să se poarte bine, ci să-i arăți că progresul și efortul sunt văzute.
În loc de „De ce ai făcut asta?”, încearcă să afli ce s-a întâmplat înainte
În zilele dificile, discuția de acasă poate deveni mult mai utilă dacă nu începe cu un interogatoriu. Vorbește calm cu cel mic și cere-i perspectiva asupra celor întâmplate. Uneori, copiii pot spune destul de clar ce a stat în spatele comportamentului lor. Un copil poate deranja ora pentru că se plictisește și nu mai este suficient de implicat în ceea ce se întâmplă. Într-o astfel de situație, una dintre soluții poate fi o discuție cu profesorul despre sarcini care să-i ofere o provocare mai potrivită.
Dar comportamentul dificil poate ascunde și problema opusă: copilul nu știe să facă ceea ce i se cere. Pentru unii copii este mai ușor să pară „obraznici” decât să riște să fie considerați „nepricepuți”. Pot face gălăgie, pot provoca sau pot refuza sarcina în loc să ridice mâna și să spună că nu au înțeles. De aceea, întrebarea utilă nu este doar „Ce ai făcut?”, ci și ce s-a întâmplat înainte, ce i s-a părut greu, ce a simțit și de ce ar fi avut nevoie în acel moment. Când afli ce alimentează comportamentul, poți începe să lucrezi la cauză, nu doar la consecință.
- CITEȘTE ȘI: Când muți copilul la altă școală: ghid pe vârste. Psiholog: „Nu îl muta dacă o materie i se pare grea”
Lasă-l să spună ce simte, chiar dacă povestea lui nu este foarte coerentă
Copiii nu vorbesc întotdeauna despre ceea ce îi preocupă. Uneori, sunt ei înșiși confuzi în legătură cu ceea ce simt, alteori nu vor să-și îngrijoreze părinții. Dacă începe să povestească, lasă-i spațiu. Nu este nevoie ca explicația lui să fie perfect logică și nici ca gândurile să vină în ordinea în care ai vrea tu să le auzi. Important este să poată spune ce simte și ce îl preocupă. După ce termină, poți să-i confirmi că este în regulă să fie supărat, speriat sau frustrat și să-l asiguri că este în siguranță. Îi poți povesti, pe înțelesul lui, și ce faci tu atunci când ești stresat sau neliniștit, apoi puteți căuta împreună o soluție potrivită situației.
Copiii se pot simți mai în siguranță atunci când au și o anumită putere de decizie asupra propriei vieți. Nu înseamnă că vor hotărî dacă respectă sau nu regulile școlii, ci că pot avea alegeri acolo unde acestea sunt posibile. Dacă nu vrea să vorbească, nu-l presa. Poți reveni într-o zi în care lucrurile au mers bine și să-l întrebi ce a fost diferit: ce a făcut, ce l-a ajutat, cum s-a simțit. Uneori, o zi bună oferă mai multe indicii despre soluție decât o discuție purtată imediat după un conflict.
Când comportamentul de la școală poate fi semnul că are nevoie de mai mult ajutor
Nu orice abatere de la reguli ascunde o problemă mai profundă. Un copil poate avea o zi proastă, poate reacționa impulsiv într-un conflict sau poate testa o limită. Dar atunci când dificultățile se repetă, merită să privești dincolo de comportamentul vizibil. Uneori, problemele de la școală pot avea legătură cu dificultăți de învățare sau cu anxietatea, iar copilul poate avea nevoie de sprijin suplimentar.
Într-o astfel de situație, pe lângă colaborarea cu școala, ar fi util să discuți și cu specialiști. De asemenea, poate ajuta și o discuție cu alți părinți în care ai încredere și care au valori similare familiei tale, pentru a afla cum au gestionat situații asemănătoare și pentru a avea, la rândul tău, sprijin.
Un telefon de la școală nu este plăcut, dar nici nu spune întreaga poveste despre copil. Ce s-a întâmplat contează și trebuie discutat, însă la fel de important este să afli ce a dus la acel comportament și ce îl poate ajuta să reacționeze diferit data viitoare. Întrebarea care poate schimba direcția conversației nu este doar „Ce consecință îi dau pentru ce a făcut?”, ci și „Ce trebuie să învețe sau de ce sprijin are nevoie ca să se descurce mai bine mâine?”.
















