″Să nu faci niciodată pentru un copil ceea ce poate face singur.″ Maria Montessori. Și, totusi… niciodată si întotdeauna este… întotdeauna prea mult. Este greu să surprinzi parentingul în fraze scurte și de impact și să fie și valabile pentru toata lumea…
Pentru mulți părinți, acest îndemn este revelator: „Uau, copiii pot face lucruri și siguri?? Ce tare, nu-mi trecuse prin cap…”
Pentru alții, este eliberator: „Da chiar, pot sa fac mai putin!”
Lăsând gluma deoparte, să nu faci pentru un copil ceea ce poate face singur este sănătos, asta însemnând, de obicei, să nu intri în spațiul lui personal.
Vreau să atrag atenția, însă, asupra acelor situatii când este o șansă extraordinară de a completa emoțional „goluri” din trecut, pentru că înțelepții noștri copii ne dau aceasta șansă: Fiecare copil are un terapeut interior care îl ghidează să-și rezolve traumele – rănile sufletești, să-și completeze „lipsurile” emoționale – nevoile emoționale neîmplinite încă. O metoda extrem de eficientă folosită în terapie este regresia. În regresie, omul „patinează” pe axa timpulul și retrăiește emoțional nevoi din trecut, pentru a le da șansa să se împlinească în prezent.
Copiii o fac intuitiv: de exemplu, te poate ruga să-i dai tu cu lingurița pentru că simte că acum ești în alt stadiu de dezvoltare decât atunci când o făceai, poate, anxios, neiplinindu-i nevoia de a fi hrănit afectuos. Îți poate da ocazia să-i împlinești această nevoie acum.
Nevoile emotionale neîmplinite în copilărie pot „STRIGA” chiar și toată viața să fie văzute si rezolvate.
Cum știi daca impulsul de a face lucruri pe care copilul tău le-ar putea face si singur este dintr-o nevoie de a ta sau de-a lui?
„Parentingul” nu este despre ce să faci sau să nu faci. Este despre ceea ce simți înainte să faci și ce simți în timp ce faci. Pentru ca orice acțiune, gest, cuvânt sau privire este un canal pentru a-i comunica stări și emoții copilului tău. „Parentingul” este despre a te uita în interiorul tău pentru că acolo îți simți copilul. Acolo, în ceea ce simți în corp, știi dacă ceea ce faci este sau nu potrivit într-un anumit moment – care este UNIC! – pentru copilul tău.
Știu, asta e încă abstract pentru mulți dintre noi, pentru că am învățat să ne deconectam de simțire și să ne ducem energia în a ști – asta a fost valorizat la noi când eram copii…
Copiii sunt soliile noastre de trezire, de revenire la noi înșine ca ființe care SIMT.
Mai multe texte scrise de psihoterapeutul Vistiana Long găsiți AICI.
