Suntem părinții aceluiași copil, dar gândim diferit. E rău? E bine?

Theodora Fintescu, redactor
gândim diferit

Deși un cuplu, suntem persoane diferite, cu experiențe diferite, valori, filosofii și aspirații diverse. Totuși, printre altele, sau mai ales, ne unește faptul că suntem părinții aceluiași copil. Ne obligă asta să vedem parenting-ul în același fel?

Nu chiar, sau nu, deloc. Există însă niște premise de la care trebuie să pornim. Se presupune că amândoi suntem conștienți și acceptăm faptul că suntem părinții acelorași copii și că. mai presus de orice, punem interesul lor. Ne respectăm reciproc unul pe celălalt și acceptăm că avem idei diferite în această privință.

Nu vă temeți, copiii au o foarte mare capacitate de a înțelege corect lucrurile. Ce îi bulversează nu este faptul că mama și tatăl gândesc diferit, ci dorința părinților de a își arăta superioritatea unul față de celălalt și un conflict constant întreținut de aceștia. Copiii devin pioni într-un război care nu este al lor. Se pot obișnui cu ușurință că mama gândește într-un fel și tata în altul, dar nu se vor obișnui că mama vorbește pe un ton condescendent despre tot ceea ce face și zice tatăl. Iar părinții pot să aibă păreri diferite, chiar dacă vor continua să formeze un cuplu.

Respectul și comunicarea între părinți…
…sunt esențiale pentru copii.

Este timpul să luați exemplul de la copiii voștri și să vă relaxați. Bucurați-vă de diversitatea din familie și țineți cont de faptul că un copil va avea numai de profitat de pe urma unei astfel de diversități. Dacă nu este vorba de un abuz, lăsați părintele celălalt să gestioneze situații după cum consideră de cuvință. Interveniți dacă lovește copilul sau dacă folosește alte metode lipsite de respect. Dacă asta, însă, nu se întâmplă, lăsați părintele să gestioneze educația copilului după cum crede.

Dacă ajungeți la concluzia că metodele de educație folosită de partener nu sunt ceea e vă doriți și ați vrea să schimbați asta, atunci vorbiți deschis cu partenerul, înainte chiar de a vorbi cu copilul despre asta. Este nedrept și chiar dăunător să faceți din copil mesagerul dintre voi doi. Aveți încredere că va putea gestiona stiluri diferite de parenting. Nici nu este nevoie să cădeți dintr-o extremă în alta doar de dragul de a compensa comportamentul partenerului.

Comunicarea non – violentă, acceptarea, respectul și ascultarea activă sunt câteva concepte care pot să fie folosite și în relațiile dintre adulți și vor fi un bun prilej de exercițiu, dar și un model de comportament bun pentru copil.

Când copilul se plânge de comportamentul celuilalt părinte, ajutați-l să îi comunice nemulțumirile pe care le are și găsiți cu toții o soluție potrivită.

Ce să facem când noi, părinții, gândim diferit?

  1. Discută cu viitorul partener despre parenting încă dinainte de a avea copii.
  2. Propune-i să mergeți împreună la un curs de parenting, aveți acum și varianta unor cursuri online
  3. Pentru că îl cunoști cel mai bine, încearcă să îi oferi acele argumente care să îl poată convinge.
  4. Fii deschisă cu partenerul, dar și cu copilul. Sprijină-ți copilul dacă el își dorește o schimbare la unul dintre părinții lui, în special când acest lucru este atât de tare legat de el.
  5. Nu tolerați nici o formă de abuz asupra copilului. Dacă observați așa ceva, luați pe loc măsurile necesare.

Când suntem diferiți, dar împreună

În special când suntem părinți haideți să dăm ocazia copilului nostru să profite din plin de această diversitate. Să îl lăsăm să se bucure de ce este mai bun de la fiecare. Copiii au capacitatea de a înțelege că persoanele sunt diferite și deci se vor comporta diferit cu ei.

Dacă ți-a plăcut și ți s-a părut util acest articol, poți da LIKE paginii noastre de Facebook, unde vei găsit și alte articole cel puțin la fel de interesante.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa