Copilul se joacă foarte frumos… înconjurat de părinţi, bunici sau alţi adulţi. Pentru fericirea lui deplină mai lipsesc doar prietenii sau colegii de aceeaşi vârstă. Cei de la childdevelopmentinfo.com ne dezvăluie când un copil simte nevoia să se joace cu alţi copii de vârsta lui.
Părinţii sunt fericiţi atunci când la dispoziţia copilului sunt toţi stimulii necesari pentru o bună dezvoltare. De data aceasta este vorba de dezvoltarea socială şi emoţională.
Trebuie să ştiţi că cel mic are nevoie de alţi copii, chiar şi atunci când încă nu doreşte să se joace cu ei. Este suficientă chiar şi prezenţa unui singur alt copil pentru ca cel mic să se familiarizeze cu regulile ce guvernează contactele dintre oameni, şi anume: cum să-şi facă prieteni, cum să se joace împreună, cum să împartă, precum şi modul de soluţionare a conflictelor. Pentru o astfel de lecţie de viaţă nu este niciodată prea devreme, şi cu siguranţă nu trebuie să aşteptaţi prima aniversare a copilului.
În preajma copiilor încă din primul an de viaţă
Copiii mici, când sunt în preajma lor altor copii de aceeaşi vârstă, se comportă în felul următor: se privesc cu interes unul pe altul, se imită şi ţipă unul la altul în mod repetat. De asemenea folosesc orice ocazie pentru a intra în contact cu corpul celuilalt copil şi chiar se folosesc de cele mai interesante jucării pentru a atinge corpul colegului. Da, da – de jucării! Atât sugarii, cât şi copiii mici se uită la ceilalţi copii ca la nişte mascote uriaşe, în mişcare. Îşi doresc să fie cu ei, să-i privească şi să-i strângă în braţe. Dar încă nu-şi doresc să se joace împreună. Acest moment va veni după vârsta de 2 ani. Şi doar dacă până la această vârstă copilul a intrat în contact cu alţi copii.
Contactul cu copiii de aceeaşi vârstă este altceva decât relaţia cu părinţii sau bunicii, care încearcă, de obicei să facă totul pentru ca cel mic să fie mulţumit.
Când cel mic se joacă cu colegii lui trebuie să se obişnuiască cu faptul că alţii pot avea păreri diferite (de care trebuie să ţină cont) şi nevoi diferite (pe care trebuie să le împărtăşească). Este o lecţie de nepreţuit.
Dar cum poţi să-ţi ajuţi copilul sa-şi facă prieteni? Cel mai important lucru este ca cel mic să stea cât mai mult posibil în preajma copiilor, atât în primul an de viaţă, dar mai ales în al doilea. Vizitaţi cât mai des parcurile şi locurile de joacă. În astfel de locuri părintele ar trebui să se transforme într-un observator discret şi să intervină între copii doar atunci când se bat sau încep să plângă. În altfel de situaţii, copiii se pot descurca şi singuri. Dvs. puteţi să-i explicaţi copilului care sunt regulile jocului. De exemplu dacă unul pune nisip în găleată, celălalt ar trebui să răstoarne găleata, fiecare are propria treaba de făcut.
Este mai bine să domoliţi dorinţa de competiţie a copiilor, pentru că, mai devreme sau mai târziu va duce la conflict. Şi mai ales încercaţi să vă abţineţi de la a compara copiii. De exemplu, în loc să spuneţi: „Uite ce castel mare a făcut băieţelul acela. Al tău este mai mic, dar mai frumos”. Mai bine spuneţi: „Castelul tău este lângă cel al prietenului tău, hai să construim acum un drum comun”.
Permiteţi-i copilului să-şi invite prietenii acasă
Copiii îşi iau drept model proprii părinţi. Dacă cel mic vede că părinţii săi sunt fericiţi atunci când le vin prietenii în vizită, şi el se va simţi confortabil să-şi invite prietenii acasă. De asemenea, încercaţi ca de la o vârstă fragedă să organizaţi acasă petreceri pentru copii – ziua de naştere, Ziua Copilului, sau pur şi simplu, fără vreo ocazie anume. Înainte de a veni micii oaspeţi, pregătiţi terenul. Aşezaţi pe jos, în camera de zi, mai multe pături cu jucării interesante, înfiinţaţi un cort sau pregătiţi-le mai multe foi pe care pot desena. De asemenea îi puteţi ruga să vă ajute să preparaţi îngheţată în casă.
Învăţaţi-l pe cel mic să fie altruist
Deja de la vârsta de 2 ani îi puteţi învăţa pe cei mici să fie altruişti, mai ales dacă le arătaţi acest lucru de la naştere, prin gesturi simple: o batistă întinsă unei persoane care plânge, oferindu-vă să faceţi cumpărăturile pentru o vecină în vârstă sau doar un zâmbet şi o încurajare pentru persoana dragă, care a avut o zi proastă. Un bebeluş de câteva luni este doar un observator al comportamentului părinţilor, dar un copil de un an sau doi poate fi implicat în acţiunile adulţilor.
O idee bună şi distractivă ca să-l învăţaţi pe cel mic să fie altruist este reprezentată de jocul cu animalele de pluş, mai exact îngrijirea animăluţelor de pluş „bolnave”. Îl puteţi învăţa pe cel mic cum să aibă grijă de ele: să le dea să mănânce, să le îmbrăţişeze, să le învelească.
Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.
