Crizele de furie ale copiilor sunt deseori o provocare pentru noi, părinții, – nu doar pentru că sunt intense, ci și pentru că ne activează propriile trăiri și limite. Poate te regăsești și tu în această situație: copilul tău se înfurie, țipă, mârâie, poate chiar lovește – îți vine să țipi mai tare ca el, dar știi că în felul acesta nu-l ajuți. Dimpotrivă.
Iată un ghid, blând și realist, pentru părinții care vor mai mult decât „să oprească” crizele – vor să înțeleagă ce se întâmplă în interiorul copilului, să-l ajute să-și dezvolte autocontrolul și să transforme furia într-o emoție gestionabilă. Experți în parenting, citați de parents.com ne spun de ce este furia atât de greu de exprimat la vârste mici și cum ne putem ajuta copiii să se regleze emoțional.
Emily Edlynn, doctor în psihologie și autoare a cărții „Parenting for Autonomy”, este mamă a trei copii, locuiește în Illinois, și are un cabinet privat de psihologie clinică. Emily Edlynn deschide discuția pe acestă temă cu un studiu de caz: „Când fetița mea de 3 ani se enervează, mă privește cu ochii mijiți, dinții încleștați și uneori chiar mârâie. E evident că este foarte furioasă și pare să se înfurie destul de des atunci când nu obține ce vrea sau i se spune «nu». Înainte, obișnuia să lovească și să dea cu piciorul. Am reușit să o fac să renunțe la comportamentele astea, permițându-i să-și exprime furia prin mimică și sunete, dar acum ne aflăm aici. Care este cel mai bun mod de a o ajuta să-și exprime furia într-un mod sănătos?” – așa suna întrebarea unei mame care a ajuns în cabinetul psihologului.
Iată ce a răspuns specialistul: „Aș vrea să-ți ofer o altă perspectivă asupra situației: fetița ta de 3 ani dă dovadă de autocontrol și progres, lucruri de care ar trebui să fiți amândouă mândre. Munca ta cu ea dă roade. La vârsta ei, faptul că mârâie și are o față furioasă este, de fapt, o modalitate sănătoasă de a-și exprima furia—pentru că nimeni și nimic nu este rănit în acest proces. Îți propun să reformulezi întrebarea: «Cum pot continua să o ajut să-și exprime furia într-un mod sănătos?». Contează foarte mult ce faci alături de ea în acele momente de furie, pentru că, pe măsură ce crește, creierul ei învață cum să gestioneze emoțiile intense, chiar și atunci când nu obține ce își dorește”.
- CITEȘTE ȘI: De ce fac copiii crize de furie
De ce este greu să-i învățăm pe copii să-și gestioneze furia?
„Am observat, atât în munca mea cu familii, cât și în viața reală, că furia este una dintre cele mai dificile emoții de gestionat. Modul în care am văzut adulții exprimându-și furia în propria copilărie ne influențează puternic. Dacă am crescut cu adulți care țipau și explodau ușor, s-ar putea ca furia copilului să ne afecteze emoțional. Sau, dimpotrivă, dacă am avut parte de părinți care se retrăgeau și tăceau când erau supărați, s-ar putea ca exprimarea furiei să ni se pară ceva interzis sau nepotrivit”, explică ea.
Pentru că furia ne face să ne simțim inconfortabil din mai multe motive, ajungem adesea să le transmitem copiilor că este în regulă să-și exprime emoțiile – cu excepția furiei. Dar, dacă învățăm să privim furia ca pe o emoție umană firească, atunci îi ajutăm și pe copiii noștri să și-o accepte și să o exprime, fără să rănească pe nimeni și, cu timpul, poate chiar fără să mârâie, mai spune ea.
- CITEȘTE ȘI: Cum gestionezi crizele de furie la copii, în funcție de vârstă. Recomandări de la specialiști
Furia și creierul copilului mic
În creierul unui copil mic există deja zonele responsabile cu apariția bruscă a unor emoții intense, dar el nu are încă „instrumentele” necesare ca să le potă controla. Este prea complicat pentru copil să înțeleagă ce simte și să verbalizeze. A face asta ar presupune:
- Să-și dea seama ce anume simte
- Să oprească un impuls puternic
- Să aibă o minimă înțelegere interioară a trăirii
- Să poată pune în cuvinte o experiență emoțională intensă
Cum să-ți ajustezi așteptările
Cel mai eficient mod de a ne ajuta copiii este susținerea treptată: îl ajutăm să-și construiască abilități noi, pornind de la cele pe care le are deja, ținând cont de nivelul lui actual de dezvoltare. În cazul fetiței de mai sus, recomandarea specialistului e ca următorii pași pe care să-i facă mama să fie:
- Reglarea fizică a emoțiilor intense – o abilitate care o va ajuta să reducă din intensitatea furiei și îi va oferi instrumente de reglare emoțională pe termen lung.
- Să se simtă în siguranță cu furia ei – adulții din jurul ei sunt cei mai importanți „profesori emoționali”. Dacă ei își exprimă furia sănătos, va copia și copilul acel exemplu.
- CITEȘTE ȘI: Cum se face că unii copii fac crize de nervi, iar alții rămân stăpâni pe sine în contexte similare
Reglarea emoțională în doi – cheia echilibrului
Poate sună sofisticat, dar autoreglarea emoțională este una dintre cele mai importante abilități pentru sănătatea noastră emoțională: să învățăm cum să ne liniștim corpul atunci când suntem în suferință. Iar atunci când facem asta împreună cu copiii – un proces numit co-reglare – îi ajutăm să simtă cum sistemul nervos trece de la „alertă maximă” la calm. Starea de alertă apare când simțim emoții intense, precum frica sau furia, și se manifestă prin bătăi rapide ale inimii, creșterea temperaturii corpului, încordarea mușchilor sau respirație accelerată.
Când copilul devine agitat, îi putem lua mâna, o punem pe pieptul lui și îi spunem: „simte-ți inima acum”. El are nevoie ca noi să-l ajutăm să reducă intensitatea emoțiilor. Dacă rămânem calmi și le oferim confort fizic – o îmbrățișare, de exemplu, – sistemul nostru nervos liniștit îi ajută să-și regleze corpul și emoțiile.
- CITEȘTE ȘI: Cum facem față tantrumurilor în public?
Acceptarea furiei prin exemplul personal
Un alt cadou imens pe care îl poți oferi ca părinte este să-i arăți că furia este o emoție acceptabilă. Facem asta arătând că suntem confortabili cu ideea că al nostru copil este furios. Asta înseamnă să evităm două capcane frecvente:
1. Să încercăm să-l convingem să nu mai fie furios.
2. Să ne lăsăm copleșiți de furia lui.
Furia copiilor mici poate părea ridicolă uneori, așa că e ușor să spui „nu e mare lucru, calmează-te!” Dar, atunci când e posibil, e mult mai valoros să validezi: „ești furioasă pentru că nu primești ce-ți dorești, și asta e foarte greu.” Asta înseamnă empatie, și are un impact real. Exact cum stai lângă copilul tău când e trist și îl mângâi pe spate cât timp plânge, la fel îi poți arăta și că e în regulă să fie furios și că poate trece prin asta: „Văd că ești foarte furioasă. Sunt aici, te aștept când ești gata să vii în brațele mele.”
Important: Acceptăm toate emoțiile, dar nu și toate comportamentele. În timp ce copilul este furios, susținem siguranța. „E în regulă să fii furioasă, dar nu e în regulă să mă lovești.”
După ce se liniștește, poți iniția o conversație despre sursa supărării, cum a simțit în corp acea furie și ce a făcut ca ea să treacă. Acest demers îi ajută pe copii să exerseze conștientizarea de sine, să identifice strategii de gestionare și să capete încredere că furia – la fel ca o furtună – trece. Cu timp, exercițiu și multă răbdare, copiii vor depăși etapa „animalului furios”. Dacă le acceptăm emoția de furie ca fiind firească, în timp ce îi ajutăm să învețe cum să o exprime, îi pregătim pentru o viață emoțională sănătoasă.
