Cum să spui „nu” cu dragoste

Anca Vlad

E greu să refuzi un copil. Unii părinți evită să spună „nu” pentru că pur și simplu nu au energia necesară pentru o nouă bătălie. Pentru alții, acest cuvânt simplu implică o mulțime de stări: resentimente, vinovăție, furie sau doar disconfort și nesiguranță. Toate aceste sentimente ne pot forța să refuzăm, explicându-ne, sau pur și simplu să evităm s-o facem. Important e să spui „nu” cu dragoste, crede Skye Munroe, educatoare și instructoare în parenting în Victoria, Australia, citată de Hand-In-Hand-Parenting.

Atunci când spui „nu”, răspunsul primit de la copil este adesea atât de dificil de ascultat încât în cele din urmă renunți și, dintr-o dată, „nu” se transformă în „da”. Iată, însă, câteva vești bune! În realitate, atunci când spunem „nu” îi faci un cadou copilului. În clipa în care fixezi niște limite, răspunsul copilului poate fi zgomotos (a se citi țipete și plânsete), dar asta e în regulă atunci când copilul are nevoie de asta ca să poată face față provocărilor. Dacă, însă, ți-e greu să-i spui „nu” copilului, ține cont de următoarele ponturi.

Gândește-te la „nu” ca la un cadou

Fiecare copil are momente lui de rebeliune. Unii refuză să se spele pe dinți, alții să urmeze anumite instrucțiuni. Mulți copii cer anumite lucruri, iar atunci când le obțin nu sunt cele dorite și consideră că tu ești de vină. Ți se pare cunoscut scenariul următor? „Mami, vreau cana roșie. Nu aia, cealaltă! Nu, nu vreau apă, ci suc…”.

Într-un astfel de moment, dacă-i spui „nu” îi faci un cadou. Atunci când un părinte folosește acest cuvânt pe ton calm și amabil, capătă liniștea pe care, altfel, ar fi pierde-o din cauza unei căni, a unei pături sau unui fel de mâncare.

Un „nu” dur deschide ușa resentimentelor, forțând apariția unui „da” grăbit și, inevitabil, a capitulării. Iată cum poate arăta: „Nu, draga mea, nu poți folosi cana aceasta” – spus cu dragoste, căldură și eventual repetat în caz de nevoie – față de „Nu!!! M-am săturat!!! Mă înnebunești!!! Ia-ți singură cana!”.

Sau, un alt exemplu: „Sigur, îți dau eu cana. Bine, bine! Vrei suc în locul apei? Bine, îți dau suc. Oh! Nu felul ăsta de suc?” prin comparație cu răspunsul sarcastic, răstit: „Bineînțeles, mă duc până în livadă să culeg portocale după care le storc pentru tine, dragă. Ești mulțumită?”.

Apropie-te

Copilul va reacționa corespunzător la „nu” atunci când simte că încă e iubit și protejat. Apropie-te de el când îi spui „nu” și privește-l în ochi. Copilul sesizează limbajul trupului mai bine decât limbajul propriu-zis. Dacă ești aproape de el și-l faci să simtă că încă îți pasă de el, e deja pregătit să accepte mai ușor refuzul.

Înțelege cum funcționează emoțiile copilului

Dacă ne studiem cu atenție copilul, vom descoperit destul de repede că reacția lor la refuz e mai degrabă un pretext pentru e elibera anumite sentimente pe care le acumulaseră de ceva timp. Tu nu ai trecut prin această experiență când ai impresia că anumite lucruri nu merg cum vrei tu și din cauza asta te supără orice? Ca adulți, noi putem controla aceste ieșiri înainte să explodăm. Copiii au alte modalități de a o face. Foarte inteligenți, ei aleg momentul potrivit să refuleze, moment ce poate fi declanșat de cuvântul „nu”.

Ia o pauză

Încearcă să nu te grăbești să-l refuzi. Ia o pauză și întrebă-te: Copilul meu va fi rănit? Altcineva va avea de suferit? Acest comportament este acceptabil în familia noastră și conform cu valorile inoculate? Dacă reușești să găsești echilibrul între „da” și „nu”, atunci copilul va reuși să accepte mai ușor refuzul. În plus, tu, ca părinte, te vei simți mai bine.

Joacă-te cu „nu”

Cei mai mulți dintre părinți consideră că „nu” trebui spus pe un ton dur, categoric, dar, în realitate, este mai eficient opusul. „Nu” poate fi spus pe un ton blând și astfel va avea efect. Mai mult, poate fi amuzant.

Ca să reușești, însă, să-l spui în felul acesta, îți trebuie exercițiu. Dacă ai fost crescut cu un „nu” răspicat și dur, atunci poți fi sensibil la asta. Încearcă să-l pronunți pe un ton de operă, în șoaptă sau încet, misterios. Dacă micuțul începe să râdă, atunci ai reușit să elimini o parte din tensiunea creată.

Ascultă-l

Fii pregătită să asculți ca să înțelegi toate sentimentele care apar după ce spui „nu”. Spune puține vorbe și apropie-te de copil. Oferă-i sprijinul și atenția de care are nevoie, în așa fel încât să-ți simtă din nou dragostea. Fiind atentă la sentimentele lui și ascultându-l, îl înveți multe lucruri. Inclusiv cât de mult este iubit, chiar dacă în clipa aceea se simte nefericit. Ascultându-l cu atenție, îl ajuți să treacă mai ușor peste momentul în care se simte nedreptățit.

Destăinuie-te

Cei mai mulți părinți au nevoie de sprijin ca să ducă la îndeplinire această sarcină. E bine să găsești pe cineva care să te asculte și cu care să plângi și să râzi despre cât de greu e să-i spui „nu” copilului. Atunci când ai pe cineva care te ascultă (fără să-ți dea sfaturi, să te judece sau să te întrerupă), ai ocazia să înțelegi de ce răbufnești uneori și poți depăși astfel frustrarea cauzată de parenting.

Cuvântul „nu” este mic, dar puternic și conține o mulțime de obstacole și provocări pe care copilul tău poate că nu le înțelege pe deplin, dar dacă poți să-i spui „nu” cu dragoste, dar ferm, atunci limitele pe care le-ai impus nu vor mai reprezenta niște ziduri, ci niște reguli.

Când vei descoperi că micuțul înțelege exact de ce îl refuzi, răsplata va fi uriașă. Practic, tu și copilul sunteți o echipă, parteneri, și asta va întări legătura dintre voi și va dura toată viața.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa