Oricât de greu de crezut ar părea, copilul care lovește este, de fapt, un copil care se teme. Frica, emoția care-l face pe un copil să fie violent, își poate avea rădăcinile în experiențe trăite la un moment dat. Pentru a ține sub control această teamă, copilul dezvoltă un comportament agresiv și reacționează de câte ori se simte amenințat. În loc să plângă sau să recunoască faptul că este speriat, se închide în el, refuză să ceară ajutor și reacționează.
Ca să-l ajuți, nu trebuie neapărat să știi de ce se teme. Important e să se simtă în siguranță și să știe că se poate baza pe tine, indiferent că-i ești părinte, profesor, rudă apropiată sau prieten. În plus, tu trebuie să ai grijă să-i previi ieșirile.
Oferă-i timp doar cu tine
În funcție de cum comunici cu el și cum îl protejezi, copilul va căpăta încredere și ți se va destăinui, dezvăluindu-ți cauzele care-l fac să se poarte așa. Ascultându-l cu atenție, iar în felul acesta nu numai că-l împiedici să mai lovească pe cineva, dar îl ajuți să-și controleze frica, să se relaxeze și să te perceapă ca prieten, nu o amenințare. Dacă totuși te simți copleșit de agresivitatea copilului tău, atunci e bine să apelezi la un psiholog.
Profită de orice ocazie ca să creezi o legătură între voi. Timpul este unealta cea mai potrivită în clădirea unei relații. Încearcă să instaurezi „un moment special”, de preferat dimineața după trezire, ca să începeți ziua împreună. Indiferent că e vorba despre 5 sau 10 minute, dacă o faci cu sinceritate și căldură, copilul va simți că e important pentru tine, chiar dacă mai are frați și chiar dacă după aceea te ocupi de treburile casei. Important e să simtă că are un loc aparte în inima ta.
Chiar și în timp ce se joacă îl poți ajuta să capete încredere în tine, dacă o faci cu sinceritate. De exemplu, când se joacă de-a v-ați ascunselea cu prietenii, participă și tu, dar fă-o cu tot sufletul. Copiii simt imediat jumătățile de măsură. Joacă rolul celui slab și, dacă reușești să-l faci să râdă fără să-l gâdili, ați câștigat. Râsul natural arată că se simte în siguranță în prezența ta.
Ascultă-l când e supărat
Dacă în timpul unei adunării de familie sau cu prietenii începe să plângă, nu ridica tonul, ci mai întâi ascultă-l. De cele mai multe ori „mi s-a rupt jucăria” este echivalentul lui „am nevoie de mami”. Ascultă-l și asigură-l că orice ar fi mami și tati sunt alături de el. Sentimentele lui vor ieși la iveală și asta e o ușurare pentru el. Toți copiii au nevoie de căldură, de atenție, de contact vizual și câteva vorbe frumoase. După ce trece „furtuna”, copilul se va simți mult mai sigur pe el.
Dacă însă crearea unei legături durează, iar rezultatele se lasă așteptate, atunci va trebui să stai cu ochii pe el.
Urmărește semnele care anunță tensiunea. Deseori (nu mereu), copiii transmit semnale atunci când emoțiile negative îi copleșesc. Trăsăturile li se împietresc și devin livizi, evitând contactul vizual. Nu e momentul potrivit să-i atragi atenția că nu are motive să fie supărat pentru că furia deja există. Tot ce poți face este să te asiguri că nu rănește pe nimeni.
Încearcă totuși să stabilești niște limite. De exemplu, dacă sunteți în parc, înconjurați de mai mulți copii, anunță-l că vrei să-l însoțești peste tot ca să vă distrați împreună. Dacă e cazul, îi poți spune că vrei să fii în preajma lui ca să-l protejezi pe el și pe cei din jurul lui. Chiar dacă se răzvrătește și începe să plângă, nu ceda. Limitele sunt bune.
Prin impunerea lor previi jena care-l cuprinde după ce are o ieșire în public, dar și rănirea altor copii.
Faci ceea ce trebuie să facă orice părinte responsabil, așa că nu trebuie să te simți vinovat. Chiar dacă nu-i convine și începe să plângă, ascultă-i argumentele și convinge-l că-i ești în continuare cel mai bun prieten, dar ești și adultul care ia deciziile.
Din fericire, de cele mai multe ori, comportamentul copiilor se schimbă pe măsură ce cresc și comportamentul impulsiv dispare încet-încet, lăsând locul sensibilității și empatiei.
