9 metode de disciplinare pozitivă a copilului, care funcționează. „Vrei un copil bun, fii un părinte bun!”

Georgiana Mihalcea, redactor
Copii care invata la o masuta alaturi de parinti
Copiii care sunt tratați cu respect vor învăța, la rândul lor, să respecte. FOTO: Shutterstock

Disciplinarea pozitivă este o abordare eficientă și empatică pentru ghidarea comportamentului copiilor. Aceasta promovează învățarea, dezvoltarea abilităților sociale și emoționale și întărește relațiile familiale. Prin aplicarea principiilor și metodelor disciplinării pozitive, părinții pot contribui la creșterea unor copii responsabili, încrezători și empatici, pregătiți să facă față provocărilor vieții.

Disciplinarea pozitivă se concentrează pe înțelegerea cauzelor comportamentului copilului și pe crearea unui mediu în care copiii să învețe din greșeli, să dezvolte autocontrolul și să își îmbunătățească relațiile interpersonale.

Ce este disciplinarea pozitivă

Disciplinarea pozitivă este o abordare educativă care se concentrează pe ghidarea și învățarea copiilor prin metode non-punitive și respectuoase. Aceasta se bazează pe principiul că disciplina nu înseamnă pedepsire, ci mai degrabă învățarea comportamentelor adecvate și dezvoltarea abilităților necesare pentru a deveni indivizi responsabili și empatici.

Principiile de bază ale disciplinării pozitive sunt:

  • Respect reciproc: Părinții și copiii trebuie să se respecte reciproc, recunoscând drepturile și nevoile fiecăruia. Aceasta presupune o comunicare deschisă și empatică.
  • Învățare prin experiențe: Copiii învață mai bine din experiențele proprii decât din pedepse. Încurajarea reflecției asupra propriilor acțiuni și consecințe ajută la dezvoltarea responsabilității.
  • Concentrarea pe soluții, nu pe pedepse: În loc să se concentreze pe ceea ce copilul a făcut greșit, disciplinarea pozitivă încurajează găsirea unor soluții constructive la problemele de comportament.
  • Întărirea comportamentelor pozitive: Recunoașterea și aprecierea comportamentelor pozitive stimulează repetarea acestora și construirea unei atitudini pozitive.
  • Dezvoltarea abilităților sociale și emoționale: Copiii trebuie să învețe cum să gestioneze emoțiile, să comunice eficient și să rezolve conflictele într-un mod sănătos.

Cred foarte mult în principiul disciplinei pozitive, care spune că greșelile sunt oportunități de învățare. Dacă ați dat prăjeli la copil și vreți să treceți la o alimentație sănătoasă, o puteți face, important este să o faceți pentru toată familia. Părinții sunt cel mai bun exemplu pentru copiii lor.

Miruna Jovin, psiholog

Avantajele disciplinării pozitive

Disciplina pozitivă ne va învăța, de exemplu, cum să procedăm atunci când cel mic spune NU la orice, ce să facem când face crize de plâns, cum să gestionăm primele săptămâni de mers la creșă sau grădiniță, cum să ne descurcăm când apar temele pentru acasă și cum să ajungem să avem un adolescent responsabil și cooperant. 

  • Dezvoltarea unei stime de sine sănătoase: Copiii care sunt tratați cu respect și încurajați în mod pozitiv dezvoltă o imagine de sine sănătoasă și încredere în propriile abilități.
  • Relații familiale armonioase: O abordare pozitivă a disciplinei întărește relațiile dintre părinți și copii, creând un mediu de familie bazat pe respect și sprijin reciproc.
  • Autocontrol și responsabilitate: Prin înțelegerea consecințelor comportamentelor lor și prin implicarea în găsirea soluțiilor, copiii învață să își controleze impulsurile și să fie responsabili pentru acțiunile lor.
  • Competențe sociale mai bune: Copiii educați prin metode pozitive dezvoltă abilități sociale și emoționale mai bune, fiind mai capabili să rezolve conflictele și să interacționeze eficient cu ceilalți.
  • Motivație internă: În loc să fie motivați de frica de pedeapsă, copiii sunt motivați de dorința de a face bine și de a primi aprecierea pozitivă a părinților.

Reguli Montessori pe care le include disciplina pozitivă

Maria Montessori a transmis copiilor și educatorilor câteva reguli de aur. Este bine să le conștientizeze fiecare părinte:

  • Copiii învață din ceea ce îi înconjoară.
  • Dacă un copil este des criticat, el va învăța să condamne.
  • Dacă ai o atitudine răutăcioasă față de copil, va învăța și el să fie la fel.
  • Dacă ești sincer, copilul va învăța să fie la fel.
  • Dacă un copil este umilit, va învăța să se simtă vinovat.
  • Dacă copilul trăiește într-o atmosferă prietenoasă și se simte important, învață să găsească. dragostea în această lume.
  • Concentrează-te asupra dezvoltării constructive a copilului, astfel nu va atrage lucrurile negative.
  • Respectă copilul atunci când greșește, mai devreme sau mai târziu se va corecta.
  • Se spune că relațiile cu copiii nu sunt complicate. Vrei un copil bun, fii un părinte bun.

Disciplina pozitivă este un model echilibrat de educație. Ea urmărește abordarea copilului într-un mod civilizat și constructiv și îndeamnă părinții să-și amintească că micuții lor sunt demni de încredere.

9 Metode care chiar funcționează

Disciplinarea pozitivă oferă o alternativă eficientă și empatică la metodele bazate pe pedepse. Prin aplicarea consecventă a acestor metode, părinții pot crea un mediu de învățare și dezvoltare armonios, în care copiii se simt respectați și încurajați să devină indivizi responsabili și empatici. Fiecare metodă și exemplu concret prezentat în acest articol ilustrează cum disciplinarea pozitivă poate transforma experiențele zilnice într-o oportunitate de creștere și învățare pentru copii.

Iată câteva metode de disciplinare pozitivă, însoțite de exemple concrete, care pot fi aplicate de părinți în viața de zi cu zi:

Consecințe logice și naturale

Metodă: Consecințele logice sunt stabilite de părinți și sunt direct legate de comportamentul copilului, în timp ce consecințele naturale apar fără intervenția părinților.

Exemplu: Consecințe logice. Dacă un copil desenează pe pereți, consecința logică ar fi să-l ajute pe părinte să curețe murdăria. „Maria, ai desenat pe pereți. Acum vom curăța împreună desenul pentru că trebuie să păstrăm casa curată.”

Consecințe naturale: Dacă un adolescent nu-și pune hainele murdare în coșul de rufe, consecința naturală ar fi să nu aibă haine curate pentru a doua zi. „Ionel, observ că nu ai haine curate pentru școală. Data viitoare, asigură-te că îți pui hainele murdare în coș pentru a le putea spăla la timp.”

Îndrumarea pozitivă

Metodă: Îndrumarea pozitivă implică redirecționarea comportamentelor nedorite către activități sau comportamente mai adecvate.

Exemplu: Redirecționare. Dacă un copil aruncă jucăriile, părintele poate interveni și redirecționa comportamentul. „Alex, văd că arunci jucăriile. Hai să ne jucăm cu ele în mod corespunzător. Poți să îmi arăți cum se construiește un turn?”

Învățarea prin exemplu

Metodă: Părinții trebuie să modeleze comportamentele pe care doresc să le vadă la copiii lor.

Exemplu personal: Dacă părinții își cer scuze atunci când greșesc, copiii vor învăța să facă la fel. „Îmi pare rău că am ridicat vocea mai devreme. Nu a fost corect din partea mea și voi încerca să mă controlez mai bine. Poți să-mi spui cum te-ai simțit în acel moment?”

Rezolvarea problemelor împreună

Metodă: Implicarea copiilor în găsirea soluțiilor la problemele lor ajută la dezvoltarea abilităților de rezolvare a conflictelor și la responsabilizare.

Exemplu: găsirea soluțiilor. Dacă un copil nu își face temele la timp, părintele poate discuta cu el despre cauze și soluții posibile. „Andrei, am observat că ai dificultăți în a-ți termina temele la timp. Ce crezi că te-ar ajuta să te organizezi mai bine? Putem stabili un orar de studiu sau să lucrăm împreună pe anumite subiecte?”

Stabilirea regulilor și așteptărilor clare

Metodă: Copiii trebuie să știe ce se așteaptă de la ei și care sunt regulile casei. Regulile trebuie să fie clare, consecvente și explicate într-un mod pe înțelesul copiilor.

Exemplu: Reguli clare. Dacă există o regulă privind ora de culcare, aceasta trebuie explicată și respectată în mod consecvent. „Sara, ora de culcare este la 8:30. Este important să te odihnești bine pentru a fi pregătită pentru școală. Hai să ne pregătim pentru somn acum!”

Timpul pentru răgaz (Time-out)

Metodă: Utilizat corect, timpul pentru răgaz nu este o pedeapsă, ci o oportunitate pentru copil de a se calma și de a reflecta asupra comportamentului său.

Exemplu: Time-out constructiv. Dacă un copil devine prea agitat sau agresiv, părintele poate oferi un spațiu de calmare. „Teo, văd că ești foarte supărat. Hai să mergem într-un loc liniștit pentru câteva minute ca să te calmezi și să ne gândim cum putem rezolva problema.”

Întărirea comportamentelor pozitive

Metodă: Recunoașterea și aprecierea comportamentelor pozitive stimulează repetarea acestora și construirea unei atitudini pozitive.

Exemplu: Apreciere. Dacă un copil își face patul fără a fi rugat, părintele poate să-i arate aprecierea.„Maria, am observat că ți-ai făcut patul singură în această dimineață. Ești foarte responsabilă și mă bucur să văd asta!”

Învățarea autocontrolului prin jocuri și activități

Metodă: Jocurile și activitățile structurate pot ajuta copiii să învețe să-și controleze impulsurile și să colaboreze cu ceilalți.

Exemplu: Jocuri de autocontrol. Jocuri precum „Simon spune” sau „Statuile muzicale” pot ajuta copiii să-și dezvolte autocontrolul într-un mod distractiv. „Hai să jucăm ‘Statuile muzicale’. Când muzica se oprește, trebuie să rămânem nemișcați. Cine poate să rămână statuie cel mai mult timp?”

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa