10 sfaturi pentru profesori despre predarea fără pedepse

”Sunt deseori întrebată dacă ideile de educare a copiilor fără pedepse în sânul familiei se pot aplica și în casă. Răsunsul este DA! Desigur, nu este ușor. Este nevoie să ne controlăm! Este nevoie de răbdare. Uneori nu poți să ajuți un copil cu sentimentele lui pentru că mai ai încă 20 care au nevoie de tine. Și, așa cum fiecare profesor știe, ceea ce se întamplă acasă va afecta întotdeauna comportamentul de la școală al copilului. Dar toți oamenii reacționeză la respect. Și până și copiilor foarte mici le place să contribuie și să găsească soluții la probleme”, afirmă dr. Laura Markham, autoarea cărții ”Părinți liniștiți, copii liniștiți”.

Iată ce mi-a mărturisit un profesor: ”Predau copiilor între 4 și 5 ani. Am luat decizia de a nu mai pedepsi copiii, iar acum nu m-aș răzgândi niciodată. Am știut mereu că profesorul dă exemplu clasei, dar rezultatele experimentului meu fără pedepse m-a uluit. Am avut mai mult respect pentru copii și nevoile lor, ca unealtă de management al clasei, iar apoi, pe măsură ce nevoile lor au fost recunoscute, copiii au devenit mai respectuoși unii cu alții. A trebuit să recunosc adevărata problemă din spatele comportamentelor, iar copiii au început să încerce să rezolve ei înșiși problemele într-un mod real și nu doar pentru a obține rezultatele dorite de ei. Pe scurt, le-am arătat că îmi pasă mai mult de ei ca oameni și ei au început să se simtă respectați și să fie mai respectuoși unii cu alții”.

NOU! Cartea interactivă a Dr. Laura Markham, tradusă în peste 25 de țări, acum disponibilă în limba română, de la Editura ZYX Books. Părinți liniștiți, copii fericiți – Caiet de lucru cu tine este disponibilă pe zyxbooks.ro.

Potrivit Laurei Markham, orice clasă de copii ar avea beneficii dacă adulții ar ține minte următoarele lucruri:

Copiii ne urmează. Dacă noi devenim nervoși și ridicăm tonul, vor face și ei la fel. Dacă vom comunica cu blândețe că nu este o urgență și că vom găsi soluții împreună, ei vor învăța mai repede să se controleze emoțional. Dacă ne cerem scuze când greșim, ei vor învăța să facă la fel. Dacă îi vom trata cu respect și empatie, ei se vor trata reciproc cu respect și empatie.
Copiii răspund legăturilor. Copiii sunt construiți să se orienteze în jurul părinților. Când copiii vin la școală, aceștia caută un adult pe care să-l urmeze. Pentru a fi un adult pe care copilul vrea să îl urmeze, apropiați-vă cu căldură de acesta. Când acesta devine agitat începeți să creați o legătură pentru a restabili siguranța situației. Uneori acesta este tot ce are nevoie un copil pentru a se aduna.
Copiii răspund mai bine îndrumarii decât controlului. Toți oamenii rezistă la a fi tratați urât, iar copiii nu fac excepție. Dar copiii sunt foarte interesați de ceea ce înseamnă corectitudine (așa cum orice părinte a mai mult de un copil poate să spună!) și atunci de ce să nu le vorbești celor de 3 ani despre ce reguli are nevoie clasa și de ce? Nu va îngrijorați, ei nu vor pleda pentru a nu avea nici o regulă. De fapt, copiii vor oferi mai multe reguli decât credeți că e necesar. Dar atunci când copiii sunt implicați în crearea regulilor, este mult mai probabil să și le însușească și să le respecte. Scrieți și afișați regulile agreate (păstrând un minimum), amintindu-le copiilor despre ele și fiți deschiși să îi ajutați și să adăugați noi reguli pe masură ce este nevoie.
Susținerea morală previne căderea emoțională. De vreme ce profesorii nu pot lăsa totul pentru a răspunde unui copil ce are o cădere emoțională este critic să construiți o susținere morală preventivă. Când puteți, răspundeți cu empatie la ceea ce fiecare copil exprimă. Asigurați-vă că vă apropiați de fiecare copil zilnic, chiar dacă pentru puțin timp. Dacă observați o posibilă problemă, încercați să o rezolvați înainte ca aceasta să afecteze copilul, ascultând ceea ce îl supără. Țineți minte că râsul poate dezamorsa o situație ce devine tensionată. De fapt, după ce copiii au șansa să râdă, nivelul hormonilor de stres din fluxul lor sangvin scade și îi ajută să se domolească și să coopereze.
Empatia poate fi o baghetă magică. Deseori lucrez cu un copil față în față sau îi așez în grupuri mici. Am descoperit că a crea legături prin ascultarea reclamațiilor sau grijilor elevilor (legate de orice lucru care îi deranjează) face minuni!!! După ce s-au descărcat, sunt mult mai pegătiți să se concentreze. Aproape niciodată nu dau sfaturi sau rezolv probleme, doar ascult cu empatie. Deseori spun nu mi se pare corect…
Copiii au un motiv pentru ceea ce fac. S-ar putea să nu fie un motiv bun, dar, dacă vrem să schimbăm comportamentul, ajută să înțelegem că acesta nu încearcă doar să ne înnebunească. Așa ca, în timp ce este inacceptabil ca un copil să mormăie tare în timp ce lucrează, să lovească banca din față, sau să împingă copilul din spatele său, acesta are un motiv. Poate că mormăitul îl ajută să se concentreze, lovește banca pentru că are prea multă energie, iar copilul din spatele său stătea prea aproape pentru confortul său. Desigur, trebuie să stabiliți limite pentru a păstra toți copiii din clasă concentrați și în siguranță, dar înțelegerea că acest copil are un motiv vă va ajuta să stabiliți limita în așa fel încât copilul să o urmeze.
Copiii vor o șansă să repare greșelile. Vorbiți clasei despre cum se repară greșelile. Când un copil rănește un alt copil, care este cea mai buna cale de a repara acea relație? Pedepsirea copilului care a rănit? Ajutarea copilului să se revanșeze? Facilitarea unei discuții în așa fel încât ambii copii să învețe să își exprime nevoile fără să îl atace pe celălalt copil? Veți învăța mult prin ascultarea copiilor vorbind despre asta. Și veți sfârși prin a avea un protocol pentru prevenirea altercațiilor și abordarea acestora, unul care să nu includă pedeapsa.
Când copiii devin dezechilibrați, ei au nevoie de o șansa de a se reechilibra. Pedepsirea copiilor îi face să se simtă prost și nu îi ajută să se controleze data viitoare. În schimb, încercați să învățați copiii să își monitorizeze sentimentele într-un Colț Primitor. În schimbul unui loc al rușinii, cum este scaunul de pedeapsă, faceți un loc pozitiv în care copiii să se simtă bine și în care aceștia să meargă singuri când au nevoia să își găsească liniștea interioară. Exersați în clasă gasirea liniștii și faceți copiii să vorbească despre ceea ce îi ajută. Când un copil este supărat ascultați, empatizați și ajutați-l să se simtă legat de profesor, apoi întrebați-l dacă ar ajuta să îl duceți câteva minute în Colțul Primitor pentru a se simți mai bine. Dacă trebuie să aveți o discuție despre ce ar putea alege să facă diferit data viitoare, așteptați până când iese din Colțul Primitor și se simte mai bine.
Când nevoile copiilor sunt satisfacute, ei sunt gata să coopereze. Majoritatea cazurilor de indisciplină vin din nesatisfacerea nevoilor copiilor. De exemplu, un copil care iese din rând poate fi dezechilibrat așa că are nevoie să fie ținut de mână în timp ce rândul părăsește clasa, un copil căruia îi este greu să își ia rămas bun de la părinți și răspunde prin a crea probleme, este posibil să necesite o sarcină lângă profesor astfel încât să poată relaționa și să se simtă apreciat de la începutul zilei de școală. Toți copiii au nevoie să se miște des și poate fi foarte greu pentru unii să stea liniștiți mult timp fără activitate. Este dificil să ne dăm seama de ce are nevoie un copil într-o astfel de situație, dar dacă observăm și ascultăm deseori copiii ne vor spune. Implicarea în susținerea copilului pentru a-și satisface nevoile într-un mod mai sănătos poate să îi traseze drumul pentru restul vieții.
Copiii se ridică sau nu la așteptările noastre. Copiii se vad pe ei înșiși reflectați în ochii noștri și presupun că avem dreptate despre cine sunt ei. Majoritatea adulților avem o poveste despre un profesor care a facut o diferență în viața noastră. Invariabil acel profesor a crezut în noi și ne-a ajutat să ne atingem potențialul. Încrederea într-un copil poate fi cel mai mare cadou pe care putem să îl oferim.