Odihna, știm cu toții, este unul dintre cei mai importanți factori atunci când vine vorba despre sănătatea și dezvoltarea armonioasă a copiilor. De aceea, medicii recomandă respectarea cu strictețe a unei rutine de somn, adecvată diferitelor etape de creștere. Însă, în zilele noastre, la nivel global, aproximativ 30% dintre copii suferă de tulburări de somn, care au implicații profunde asupra sănătății lor fizice și emoționale, precum și asupra performanței lor școlare.
Printre cele mai comune tulburările de somn în cazul copiilor se numără apneea obstructivă, insomnia, somnambulismul sau coșmarurile. Deși multe dintre tulburările de somn la copii nu persistă dincolo de vârsta adolescenței, acestea afectează în mod vizibil dezvoltarea acestora, comportamentul, abilitatea de concentrare și calitatea generală a vieții. În unele cazuri, lipsa somnului poate avea implicații serioase. „Nu vorbim doar de somnolență excesivă în timpul zilei; observăm, deseori, un paradox: copii aparent hiperactivi care pot fi diagnosticați greșit, cu ADHD, de exemplu. Multe dintre tulburările de somn sunt tratabile și nu e nevoie decât să facem câteva schimbări de comportament care pot produce îmbunătățiri rapide”, spune Mollie Rischard, Ph.D., cercetător la OU School of Community Medicine (Oklahoma, SUA), cea care a efectuat numeroase studii clinice pentru diagnosticarea tulburărilor de somn la copii.
De ce copilul doarme rău noaptea
Dar, în definitiv, care sunt cauzele pentru care cei mici nu dorm bine noaptea? Anumite tulburări de somn pot avea cauze similare atât la adulți, cât și la copii. Este și cazul obezității, un factor de risc principal pentru dezvoltarea apneei obstructive în somn, o tulburare de respirație care împiedică ventilarea normală a plămânilor. În unele cazuri, tulburările de somn ale copiilor pot fi explicate și prin anumite predispoziții genetice, cum ar fi sindromul „picioarelor neliniștite” (caracterizat prin nevoia imperioasă de a mișca picioarele din cauza unor senzații neplăcute la nivelul mușchilor, mai ales pe timpul nopții). Acestor factori se pot adăuga și anumite probleme medicale sau tulburări de anxietate, care – de asemenea – perturbă somnul copiilor (și adulților deopotrivă). Însă, până în jurul vârstei de 5 ani, insomnia este, de regulă, rezultatul unui program haotic de somn sau este asociată cu etapele de creștere în care copiii refuză somul.
Insomnia
Este una dintre cele mai comune tulburări de somn și afectează, așa cum o arată studiile, între 20% și 30% dintre copii. Principalele simptome ale acestei tulburări de somn sunt dificultatea de a adormi sau de a rămâne adormit (ori ambele). Există trei tipuri de insomnie:
- Insomnia comportamentală. Cel mai frecvent întâlnită la copiii cu vârsta de până la 5 ani, acest tip de insomnie este asociat cu etapele de refuz al somnului, cu dificultatea de a adormi și cu trezirile frecvente pe timpul nopții. Deși aceste comportamente apar ocazional la majoritatea copiilor, ele pot fi considerate tulburări de somn dacă se manifestă frecvent și persistă, afectând funcționarea normală.
- Insomnia condiționată. Mai frecventă la copiii mai mari și adolescenți, insomnia condiționată apare atunci când anxietatea legată de ora de somn împiedică copilul să adoarmă sau să rămână adormit.
- Tulburările tranzitorii de somn. Modificările temporare în rutina copilului, precum călătoriile, bolile sau perioadele mai agitate din viața familiei, pot cauza episoade de insomnie pe termen scurt.
Apneea obstructivă de somn
Apneea obstructivă în somn reprezintă o afecțiune în care în timpul somnului apar blocaje parţiale sau totale ale căilor respiratorii superioare. Afecțiunea apare la 2-5% dintre copii și este mai frecvent întâlnită în intervalul de vârstă 2-6 ani, așa cum precizează și medicii de la Centrul de Pediatrie din Cluj. Printre cele mai comune cauze ale afecțiunii se numără inflamarea amigdalelor, anumite probleme de dentiție, obezitatea sau unele defecte congenitale.
Sforăitul la copii
Majoritatea copiilor cu apnee în somn experimentează și sforăitul. Este important de menționat faptul că sforăitul este un simptom relativ comun în rândul copiilor și nu indică întotdeauna o problemă majoră. Dacă simptomele persistă, ar fi bine să cereți sfatul unui pediatru, iar acesta vă poate recomanda o polisomnografie pentru o evaluare amănunțită.
Somnambulismul
Cel puțin 7% dintre oameni merg în somn cel puțin o dată în viață! Este o tulburare de somn mai frecvent întâlnită la copii decât la adulți. În timpul somnului, copiii somnambuli părăsesc patul sau încăperea și pot vorbi sau chiar desfășura anumite activități, fără să fie conștienți de asta și fără să se trezească. Părinții care observă aceste manifestări la copiii lor trebuie să își ia toate precauțiile necesare pentru a evita accidentele. Dacă episoadele de somnambulism sunt frecvente și persistente, este nevoie de consultul unui pediatru.
CITEȘTE ȘI: De ce zâmbesc bebeluşii în somn. Principalele motive
Principalele cauze pentru care copilul are un somn agitat
Multe dintre problemele de somn din copilărie au legătură cu activitățile și starea generală a copilului din timpul zilei sau cu rutina dinainte de somn. Cu puțină răbdare și disciplină, copiii pot fi ajutați să adoarmă mai ușor și să aibă un somn neîntrerupt, pentru ca nopțile să fie mai odihnitoare (și pentru părinți). Pentru dezvoltarea lor optimă, copiii și adolescenții au nevoie de mai mult somn decât adulții. În tabelul de mai jos regăsiți numărul de ore de somn pe care specialiștii îl recomandă, în funcție de vârsta copiilor.
Grupa de vârstă | Timp recomandat de somn |
Sugari (4-12 luni) | 12-16 ore (inclusiv somnurile de zi) |
1-2 ani | 11-14 ore (inclusiv somnurile de zi) |
3-5 ani | 10-13 ore (inclusiv somnurile de zi) |
6-12 ani | 9-12 ore |
Adolescenți (13-18 ani) | 8-12 ore |
Printre cauzele somnului agitat în perioada copilăriei se numără:
Coșmarurile
Coșmarurile apar mai frecvent în timpul stadiului REM. Acest stadiu al somnului, în care ochii fac mișcări rapide, are loc la o oră sau o oră și jumătate după adormire. Visele urâte sunt adesea cauzate de stres sau de evenimente marcante din viața copilului. Între 10% și 50% dintre copiii cu vârste între 3 și 5 ani au coșmaruri, spun specialiștii.
Bruxismul
Această tulburare se manifestă prin scrâșnitul repetitiv al dinților și poate cauza dureri de cap, deteriorarea dinților, precum și leziuni ale mușchilor maxilarului. Factorii declanșatori includ stresul și alte probleme medicale. Opțiunile de tratament includ folosirea gutierelor și anumite tehnici de relaxare.
Sindromul picioarelor neliniștite
Sindromul picioarelor neliniștite (SPN) afectează între 2% și 4% dintre copii. Se manifestă printr-o nevoie copleșitoare, dar nedureroasă, de a mișca picioarele, cu precădere noaptea. SPN poate avea cauze genetice sau poate fi asociat cu deficiența de fier. Studiile arată că 8-10 % din populația globală suferă de această afecțiune, fiind de 2 ori mai frecventă la femei, conform Centrului de Diagnostic și Tratament „Victor Babeș”.
Sfaturi pentru ca micuțul tău să se odihnească bine noaptea
Atunci când copilul se luptă cu tulburări de somn, părinții ar trebui să identifice problema exactă, iar apoi pot căuta soluții. Psiholoaga Anna Loiterstein, PsyD, citată de childmind, sugerează ca părinții să încerce mai întâi să înțeleagă ce se întâmplă cu copilul lor. O simplă conversație despre problemele legate de somn poate fi un bun punct de plecare. Poate suferă de anxietate, poate au coșmaruri sau e timpul să renunțe la somnul de peste zi. Odată aflată problema, pot fi găsite și soluțiile potrivite.
Dr. Loiterstein precizează cât de important este să îi arăți empatie copilului și să îi validezi temerile sau frica. Formule precum „înțeleg că te simți speriat și că este greu de gestionat acest sentiment”, îl pot ajuta să se simtă înțeles și să prindă curaj. Dacă se teme să adoarmă singur, părinții pot apela la exemplul personal, la experiențe din copilăria proprie. Atunci când știe că teama îi este înțeleasă și că va fi ajutat – pas cu pas – să depășească această teamă, copilul va fi mai încrezător. Nu puneți presiune și nici nu îl obligați să doarmă singur. Această tranziție trebuie să fie cât mai naturală.
Dacă au fost lămurite cauzele anxietăților legate de somn, se pot aborda câteva tehnici comportamentale pentru a ajuta copiii să doarmă independent. „Dorim ca cel mic să învețe că are capacitatea de autoreglare pentru a gestiona orice îl deranjează. În caz contrar, va deveni prea dependent de prezența sau reasigurările părintelui. Nu vei trece de la o noapte dormită în camera copilului la independență totală peste noapte”, precizează Dr. Loiterstein.
Se poate aplica metoda „din aproape în aproape”. De exemplu, dacă părintele se așază în pat cu copilul pentru somn, în primă fază ar putea să se mute pe un fotoliu, la marginea patului, ținându-l de mână. Treptat, părintele poate mări distanța, fără să părăsească încăperea, pentru ca mai apoi să ajungă să supravegheze copilul dintr-o cameră alăturată. Scopul final este să se ajungă la momentul în care poate să îl sărute pe frunte înainte de culcare, să îi spună „noapte bună” și să plece din cameră. De mare ajutor este rutina de dinainte de somn: o poveste citită, o scurtă discuție, un alint sau o îmbrățișare. Acestea pot întări sentimentul de siguranță, care să îi permită celui mic să doarmă în tihnă.
Creează o rutină
Un program de somn clar, cu o rutină consistentă și previzibilă, va ajuta atât părinții, cât și copilul să rămână pe drumul cel bun – de la spălatul pe dinți, până la momentul când se stinge lumina în cameră. În plus, un mediu calm și câteva metode de relaxare vor favorizea, negreșit, somnul:
- O baie caldă înainte de culcare crește temperatura corpului, relaxează și induce somnul.
- Luminile calde înainte de culcare și jaluzelele opace pot crea un mediu propice somnului.
- Introdu în rutina de seară activități relaxante. Dacă cel mic se agită, aleargă și este prea activ înainte de somn, sistemul nervos va fi stimulat în exces și îi va fi greu să adoarmă.
- Patul copilului nu este loc de joacă. Atunci când acest colț din cameră este destinat exclusiv somnului, copilul va trece mai ușor la starea de relaxare.
- Folosește o lumină de veghe în nuanțe calde (dacă este cazul) și elimină din încăpere orice ecrane sau device-uri care ar putea agita copilul.
Când este timpul să apelezi la un specialist
Cu timpul, problema se poate rezolva de la sine. Totuși, dacă cel mic întâmpină dificultăți legate de somn mai mult de trei ori pe săptămână, pe o perioadă îndelungată, iar acest lucru îi afectează semnificativ calitatea somnului și a vieții, ia legătura cu un medic pediatru sau cu un specialist în somn.