Ne dorim copii care, la vârsta oportună, să devină independenți și să poată prelua fără probleme controlul asupra propriilor vieți. O parte naturală și esențială a acestui proces de maturizare este să facă propriile alegeri, fiecare dintre acestea fiind un pas spre independență și maturitate. De multe ori, însă, alegerile copiilor nu corespund cu dorințele părinților, iar în astfel de momente părinții se simt respinși. De ce copiii își resping părinții și cum poți să faci față acestor provocări fără să simți că te îndepărtezi de propriul copil? Iată câteva răspunsuri care te vor ajuta.
- CITEȘTE ȘI: Nu există adolescent care să spună tot timpul adevărul! Cum îi pot ajuta părinții să facă față tentațiilor
De ce copiii își resping părinții?
Este de înțeles că, pentru a descoperi cine sunt, pentru a-și găsi propria identitate și a-și construi încrederea în sine, adolescenții trebuie să se vadă foarte diferiți de părinți. „Cine sunt eu?” este o întrebare majoră în dezvoltarea adolescenței. Așadar, atunci când copilul tău preadolescent sau adolescent te respinge, trebuie să înțelegi că face asta pentru a se regăsi, pentru a se diferenția de tine. Înțelegând și acceptând cu adevărat acest lucru, vei putea trece mai ușor prin revolta și vorbele dure aruncate de copil. Desigur, lucrurile nu trebuie să întreacă limita bunului simț sau să încalce niște bariere bine stabilite. Cel mai important este să ai încredere că, după această etapă de dezvoltare, care este una trecătoare, copilul te va aprecia din nou.
Procesul de maturizare presupune și stabilirea propriilor credințe și valori. Și în acest caz este posibil ca, temporar, copilul să respingă credințele și valorile părinților, făcându-i pe aceștia să se simtă îndepărtați. Așadar, când adolescenții fac o alegere cu care nu ești de acord, ai două opțiuni: te poți impune în fața lor (tratându-i, din nou, ca pe niște copii), sau poți încerca să afli de ce au făcut acea alegere și să discuți cu ei celelalte opțiuni.
Când copilul face lucruri și alegeri care sunt împotriva valorilor tale, este ușor să ai o reacție impulsivă. Dar, în loc să condamni imediat și să predici (strategie fără eficiență în cazul adolescenților), poziționează-te în rolul unui antrenor și mentor. Dacă ți-ai făcut treaba în a le insufla valori copiilor tăi în anii mai mici, le va fi mai ușor să realizeze când greșesc, ca adolescenți. Dacă alegi să le repeți la nesfârșit teoria, efectul va fi invers față de ceea ce îți dorești, iar respingerea va fi și mai mare. Adolescenții se luptă deja cu sentimente de vinovăție și confuzie, așa că au nevoie de o voce pozitivă și încurajatoare în acele momente de învățare, scrie parentingtoday.
Nu te gândi că trebuie să renunți la rolul de părinte imediat ce copilul ajunge la adolescență. Ce este bine și ce este rău nu se schimbă, iar consecințele trebuie înțelese. Dar e important, pentru a nu fi respins de copil, să-i fii aliat. Discută cu el opțiunile pe care le are, până când va putea identifica singur cea mai bună cale de acțiune. În caz contrar, dacă relația dintre voi devine o luptă de putere, riști ca adolescentul să te respingă și mai mult și să se ascundă de tine.
- CITEȘTE ȘI: Copiii nu ne vor perfecți, ne vor doar buni!
Cum se fi gestionate conflictele dintre părinţi şi copii
Este comun să auzi un adolescent spunând: „Nu mai am nevoie de tine. Pot să fac asta singur!” Chiar dacă dor, acestea sunt cuvinte bune. Ele arată o dorință de independență de care copilul tău va avea nevoie pentru a-și lua viața în propriile mâini. În realitate, ca părinte, știi foarte bine că încă mai are nevoie de tine, dar nu lăsa acele cuvinte să creeze o prăpastie între voi. În schimb, acceptă acele cuvinte și încearcă să găsești modalități prin care să înțeleagă ce presupune independența. Fă-i responsabili pentru diverse aspecte din viața de zi cu zi: să se trezească singuri dimineața, să-și gestioneze finanțele, să rezolve diverse sarcini. Aceasta este o modalitate excelentă de a le arăta că independența vine odată cu responsabilitatea, scrie cbn.com.
Implementează granițe sănătoase
Granițele sunt un set de reguli care ajută la definirea comportamentului acceptabil și inacceptabil. Ele pot fi cunoscute și sub numele de reguli ale casei sau reguli de bază. Învață-ți copilul cum să stabilească, să păstreze și să respecte granițe sănătoase – asta îl va proteja atât în adolescență, cât și la maturitate. Granițele pe care le stabilești ar trebui să fie clare și consecvente. Așa, îi dai adolescentului tău o idee clară despre ce aștepți de la el și creezi un mediu sigur unde își poate explora identitatea. Granițele îl vor ajuta să fie și responsabil, și respectuos. Cum arată limitele tale depinde de:
- situația din familie,
- personalitatea adolescentului,
- nevoile lui.
Pe măsură ce adolescentul crește, e posibil să trebuiască să ajustezi limitele. Important e să le comunici mereu, clar. Este absolut normal ca adolescentul să testeze limitele și să încalce unele reguli. E mai bine să abordezi asta într-un mod constructiv. Când stabilești limitele, fă-o empatic și cu respect, așa cum ți-ai dori să fie și el cu tine. Ia în calcul că trebuie să:
- îi respecți intimitatea,
- îi oferi spațiu pentru a experimenta lucruri noi,
- discuți limitele cu el,
- îi oferi sfaturi fără a-l judeca sau amenința.
