Crizele de furie sunt frecvente la copii, în special la cei care nu reușesc să își gestioneze emoțiile puternice, precum frustrarea sau supărarea. Atunci când această neputință vine pe fondul unui factor de stres, criza e gata instalată.
„Stresul, plus un declanșator, echivalează cu o criză de nervi”, spune Becky A. Bailey, doctor în psihologie și autoarea cărții Managing Emotional Mayhem (Gestionarea Haosului Emoțional). Identificarea factorilor de stres la copii este destul de ușoară, deoarece sunt universali: oboseala, foamea sau problemele de acasă ori de la școală îi pot face pe copii să aibă crize de furie. Declanșatorii variază în funcție de vârstă și etapa de dezvoltare – dar, odată ce îi cunoști, devine mult mai simplu să eviți crizele de furie.
Cum gestionezi crizele de furie la copii de 3 ani
Crizele de furie la copii pot lua multe forme. Ele pot implica explozii spectaculoase de nervi, frustrare și comportament dezorganizat – când copilul „pierde controlul”. De la țipete, încordarea membrelor, arcuitul spatelui, lovituri, căderi, agitație sau fugă, până la a-și ține respirația, a sparge lucruri sau a se răni pe ei înșiși ori pe alții- toate aceste manifestări fac parte din haosul unei crize de furie, care apare cel mai adesea la copiii cu vârste între 1 și 3 ani. Iar asta pentru că micuții se află încă într-o etapă incipientă de dezvoltare socială, emoțională și a limbajului. Nu pot întotdeauna să-și comunice nevoile și sentimentele, inclusiv dorința de a face lucruri singuri, așa că pot deveni frustrați. În plus, învață că felul în care se comportă îi influențează pe ceilalți. Astfel, crizele de furie sunt una dintre modalitățile prin care copiii mici își exprimă și gestionează emoțiile și încearcă să înțeleagă sau să schimbe ce se întâmplă în jurul lor.
Factori care pot duce la apariție crizelor de furie:
- Temperamentul – acesta influențează cât de repede și puternic reacționează copiii la evenimente frustrante sau schimbări în mediu.
- Stresul, foamea, oboseala și supra-stimularea – acestea pot îngreuna capacitatea copiilor de a-și exprima și gestiona emoțiile și de a rămâne calmi.
- Situații cu care copiii nu pot face față – de exemplu, un copil mic poate avea dificultăți dacă un copil mai mare îi ia o jucărie.
- Emoții puternice – îngrijorarea, frica, rușinea și furia pot fi copleșitoare pentru copii.
Auto-reglarea este abilitatea de a înțelege și gestiona sentimentele și reacțiile. Copiii încep să o dezvolte de la aproximativ 12 luni. Pe măsură ce copilul tău crește, va fi mai capabil să-și regleze reacțiile și să se calmeze atunci când se întâmplă ceva supărător. Drept urmare, vei vedea mai puține crize de furie. Iată câteva lucruri pe care le poți face pentru a diminua frecvența acestora:
- Ajută-ți copilul să înțeleagă emoțiile. Poți face acest lucru de la naștere, folosind cuvinte pentru a eticheta sentimentele, precum „fericit”, „trist”, „supărat”, „obosit”, „flămând”.
- Identifică declanșatorii crizelor, precum oboseala, foamea, grijile, fricile sau supra-stimularea. Ai putea planifica activitățile zilnice astfel încât să eviți acești declanșatori – de exemplu, mergând la cumpărături după ce copilul a dormit sau a mâncat.
- Când copilul tău gestionează o situație dificilă fără o criză, încurajează-l să se concentreze pe cum se simte. De exemplu: „Te-am văzut cum ai construit din nou turnul fără să te enervezi când a căzut. Cum te-ai simțit? Te-ai simțit puternic și calm?”
- Vorbește despre emoții după o criză, când copilul este calm. De exemplu: „Ai aruncat jucăria pentru că erai supărat că nu funcționa? Ce altceva ai fi putut face?”
- Modelează reacții pozitive la stres. De exemplu: „Sunt îngrijorat că aglomerația ne face să întârziem. Dacă respir adânc, mă va ajuta să rămân calm”. Unii copii mici, care încă învață să vorbească, au tantrumuri pentru că sunt frustrați. Învățându-ți copilul câteva semne pentru cuvinte-cheie, cum ar fi „supărat” sau „flămând”, poate ajuta până când învață cuvintele pe care să le spună în loc.
- Uneori, tantrumurile apar indiferent de ce faci pentru a le evita. Când apare un tantrum, modul de a reacționa depinde de vârsta copilului:
Pentru copii mici, funcționează bine „timpul petrecut împreună” – stai aproape, oferă confort și asigură-ți copilul că îi înțelegi sentimentele. Asigură-te că atât cel mic, cât și cei din jur sunt în siguranță. Acest lucru ar putea însemna să îți muți copilul într-un alt loc, dacă este necesar. Odată ce copilul este într-un loc sigur, recunoaște calm emoția pe care o exprimă – vorbește încet și pe un ton scăzut, sfătuiește raisingchildren.net. Rămâi liniștit cu copilul până se calmează. Atinge-l sau ține-l dacă vrea acest lucru, sau oferă-i mai mult spațiu fizic dacă are nevoie. Nu încerca să-l faci să se poarte rațional, în acel moment nu poate face acest lucru. Fii consecvent în a nu ceda la cerințe. Acest lucru va ajuta copilul să învețe că tantrumurile nu îl ajută să obțină ceea ce vrea.
Cum gestionezi crizele de furie la copii de 6 ani
Este firesc să îți dorești ca tantrumurile și crizele copilului tău să dispară pur și simplu atunci când el crește. Totuși, eforturile mari pentru a-l face să se oprească pot avea efectul opus: ar putea prelungi sau intensifica criza. De asemenea, îl pot face să-și interiorizeze emoțiile intense, ceea ce poate avea efecte negative pe termen lung. În schimb, poți încerca să gestionezi aceste crize, dar nu cu scopul ca ele să se încheie rapid, ci cu scopul de a îți ajuta copilul.
Deși nu există o metodă infailibilă pentru a opri tantrumurile, există o mulțime de strategii utile pe care le poți folosi pentru a le face să apară mai rar și pentru a ajuta copilul să își regleze emoțiile atunci când apar crize. Când crizele inevitabile apar, încearcă să le privești ca pe momente de învățare, atât pentru tine, cât și pentru copilul tău. Provocă-te să răspunzi diferit și vei observa cum comportamentul copilului se va schimba odată cu al tău! Implementarea acestor schimbări poate fi o muncă dificilă. Încearcă aceste sfaturi data viitoare când copilul tău începe să aibă un tantrum.
Acceptă emoțiile care apar. Mulți părinți tind să încerce să oprească rapid tantrumurile deoarece emoțiile copilului îi fac să se simtă inconfortabil. Cum ar fi să îți lași copilul să simtă orice emoție are, arătându-i că este în siguranță?
Exersează stabilirea unor limite blânde. Stabilirea limitelor cu copilul poate fi dificilă. Poate te îngrijorează că îi vei răni sentimentele dacă nu îi dai ceea ce își dorește. În aceste momente, este important să îți asumi rolul de părinte cu încredere. Este responsabilitatea ta să creezi un cadru sigur în care copilul să știe care sunt limitele. La început, este posibil să întâmpini rezistență, dar limitele sănătoase vor susține o relație puternică pe termen lung.
Oferă confort fizic. În funcție de nevoile copilului și de situația specifică, atingerea iubitoare poate fi de mare ajutor în timpul tantrumurilor. Ținerea de mână, o îmbrățișare sau mângâierea spatelui îi pot oferi copilului confort și îi arată că este în regulă să aibă sentimente intense.
La 6 ani, copilul tău știe să vorbească, înțelege mult mai multe și, ajutându-l să își exprime sentimentele (de furie, de frustrare, de neliniște, nervi și supărare), îl poți ajuta să evite crizele de furie. De asemenea, ascultă-ți copilul dacă îți spune că are nevoie de timp, spațiu sau pur și simplu vrea să fie singur pentru câteva clipe. Acestea sunt semne că înțelege că se simte frustrat și își acordă câteva momente de liniște pentru a se regla. Fii alături de copilul tău și încearcă să îl înțelegi, chiar și atunci când îi vine greu să își exprime trăirile.
De ce au copiii accese de furie
Furia este o stare emoțională caracterizată prin frustrare, nemulțumire sau iritare, ca răspuns la o amenințare sau nedreptate. Deși poate să se manifeste prin reacții supărătoare, precum ridicarea tonului, refuzul de a urma indicații sau retragerea din interacțiuni, furia este o emoție normală și naturală, resimțită de persoane de toate vârstele, indiferent de mecanismele lor de adaptare. Un studiu din revista Social Psychological and Personality Science (Știința Psihologiei sociale și a Personalității) contestă percepția furiei ca fiind pur negativă, asociind-o cu motivația internă. Rezultatele susțin ideea recentă că furia îi face pe oameni să se apropie de obiectivele lor, îi motivează să combată nedreptatea și îi împinge să devină persoane mai bune.
Ceea ce irită un copil poate fi diferit față de ceea ce ne deranjează pe noi, adulții. Creierul uman se dezvoltă gradual, iar ultima parte care se dezvoltă complet este cortexul frontal, responsabil de abilități precum luarea deciziilor bune și controlul impulsurilor. Acest proces de maturizare durează până pe la 25 de ani, ceea ce face ca lucrurile să fie dificile. Crizele de furie ale unui copil mic sunt cauzate de dezvoltarea imatură a cortexului prefrontal, centrul de reglare emoțională al creierului.
Furia și agresivitatea la copii sunt expresii brute ale unui „șantier” al creierului și fac parte din dezvoltarea sănătoasă. Mediile haotice contribuie la apariția problemelor de furie. Motivele sunt evidente. Unele medii de familie sunt zgomotoase și stresante. Conflictele constante, certurile și lipsa de organizare pot crea o atmosferă tensionată și stresantă, unde iritabilitatea poate escalada ușor și deveni o emoție dominantă. De exemplu, dacă un copil crește asistând frecvent la certuri între părinți sau trăind în condiții instabile, este posibil să interiorizeze și să învețe modalități nesănătoase de exprimare și gestionare a furiei. Școlile pot fi, de asemenea, medii provocatoare care contribuie la problemele de furie. Presiunea academică, aașteptările ridicate, volumul mare de muncă și teama de eșec pot genera stres semnificativ. Problemele între colegi, inclusiv hărțuirea, excluderea socială sau conflictele cu alți copii, pot alimenta, de asemenea, frustrarea la copii.
