Un copil care vorbește urât, care descoperă tentația limbajului nepotrivit, uneori folosind chiar expresii indecente, este o provocare pentru părinți. Cu toate astea, experții în parenting susțin că această atitudine este una frecvent întâlnită în toate etapele de dezvoltare. Importantă este înțelegerea apariției acestui comportament și abordarea problemei cu tact.
Ceea ce îi îngrozește pe părinți este, de fapt, teama că cei din jur vor spune despre copilul lor că este needucat și că felul în care vorbește reflectă exclusiv educația primită acasă. Iar acest lucru îi poate determina să reacționeze exagerat. Prima dată când îl vor auzi vorbind urât, vor fi surprinși. Cu atât mai mult dacă în familie nu se vorbește așa. Sau, eventual, foarte rar le mai scapă adulților câte o… „vorbă de duh”. După momentul de șoc, vor căuta „vinovați”: „De unde ai învățat să vorbești asa?!” „Pe cine ai auzit tu vorbind așa?!” Variante de răspunsuri sunt destule.
De ce vorbește copilul urât
Uneori, copiii folosesc unele cuvinte din întâmplare, efectiv repetând ceva ce au auzit, fără ca măcar să știe ce înseamnă cu adevărat. Și, bineînțeles, fără să știe că sunt nepotrivite. Acest lucru se întâmplă în general la cei cu vârste mici. La 3-4 ani, apare așa numitul „umor de toaletă”, aceasta fiind vârsta când ei înțeleg părțile corpului și au o curiozitate naturală în privința diferențelor de gen și a modului în care funcționează organismul. Limbajul lor reflectă perfect acest lucru. Iar faptul că stârnesc reacții imediate (fie că e vorba de râsete, rușine sau furie din partea adulților), îi face să continue.
Psihologul Timothy Jay, autor al cărții ”Ce să faci când copiii tăi vorbesc murdar” spune că, de îndată ce copiii încep să vorbească, sunt ca niște aspiratoare care își însușesc cuvinte sau expresii, repetând ce aud. Expunerea la medii în care limbajul vulgar este des folosit, fie că e vorba de familie, școală, mass-media, filme sau jocuri video, toate pot influența rapid modul în care se exprimă. Să nu uităm că micuții au tendința de a imita comportamentele celor pe care îi admiră sau îi văd ca autorități, cum ar fi părinții, frații mai mari, prietenii, profesorii sau personajele din media. ”Copiii pot prelua limbajul urât de la părinți – oricât ar încerca ei să îl ascundă, de la frați sau de la alți copii”, susține psihologul. Așa că dacă acești adulți folosesc cuvinte nepotrivite, copilul le va prelua fără să înțeleagă complet semnificația lor, ci mai degrabă din dorința de a imita sau a obține validare.
Folosirea limbajului inadecvat poate fi și un mecanism prin care copilul încearcă să atragă atenția. Observând că aceste expresii provoacă o reacție puternică la părinți sau la cei din jur, copilul le poate folosi pentru a stârni interes sau pentru a ieși în evidență. Pe parcursul creșterii și dezvoltării, copiii învață despre limite și despre ce este acceptabil în societate. Folosind un limbaj vulgar, uneori scopul lor este de a testa limitele comportamentului acceptabil și a observa reacțiile celor din jur, pentru a înțelege mai bine ce este permis și ce nu. Și, nu în ultimul rând, copiii mai pot avea un limbaj urât atunci când sunt supărați sau nervoși.
Ce să faci când copilul vorbește urât
Prima recomandare este și cea mai grea de respectat: să rămâi calm. Și asta pentru că prima reacție a părintelui este esențială. Un răspuns exagerat, cum ar fi ridicarea tonului, o ceartă aspră sau pedeapsa pot transforma situația într-un moment tensionat și pot încuraja copilul să repete comportamentul pentru a atrage atenția. Sau îl pot face să-și mute „repertoriul” în grupul de prieteni. „Dacă nu vă simțiți confortabil să aveți astfel de conversații cu copiii dumneavoastră, ei vor avea aceste discuții cu prietenii”, atenționează psihologul.
O reacție calmă și neutră, în care părintele explică ferm că acest limbaj nu este acceptabil, este mult mai eficientă. În funcție de vârstă, părintele ar trebui să explice de ce anumite cuvinte sunt nepotrivite. La vârste mici, se poate folosi o formulare simplă, de tipul „Acest cuvânt nu este frumos și îi poate răni/jigni pe ceilalți.” Pe măsură ce copilul crește, explicațiile pot deveni mai complexe, astfel încât să înțeleagă impactul cuvintelor asupra celorlalți.
Modelarea unui limbaj pozitiv
Copiii au nevoie de exemple pozitive, iar părinții sunt cele mai importante modele. Este esențial ca aceștia să folosească un limbaj adecvat în preajma copilului, să-și exprime sentimentele într-un mod civilizat și să nu recurgă la cuvinte dure, nici măcar în momentele foarte tensionate. De asemenea, e important pentru copii să vadă că și părinții se confruntă cu situații tensionate, dar că aleg să le gestioneze folosind un limbaj adecvat, fără să jignească.
Învățarea unor alternative pentru exprimarea emoțiilor
Mulți copii recurg la limbaj vulgar pentru că nu știu să-și exprime altfel emoțiile negative. În loc să răspundă aspru, părintele poate să-l învețe pe copil să-și exprime frustrarea, furia sau tristețea prin cuvinte adecvate. Încurajarea utilizării unor expresii de tipul „Sunt foarte supărat” sau „Mă simt frustrat” poate preveni recurgerea la limbaj vulgar. Copilul trebuie să știe că părintele e de partea lui și că familia este un mediu sigur în care își poate exprima trăirile, chiar și atunci când e vorba de frustrare, neputință, tristețe.
Monitorizarea influențelor din mediu
Este important ca părinții să monitorizeze sursele de influență ale copilului și să restricționeze accesul la materiale online care pot promova un limbaj inadecvat. Alegerea programelor TV, filmelor și jocurilor video potrivite vârstei poate contribui la reducerea expunerii copilului la limbaj nepotrivit. Pe de altă parte, începând cu perioada preadolescenței, limbajul copiilor devine o metodă de apropiere de colegii de aceeași vârstă și le întărește sentimentul apartenenței la grup. Tot atunci, însă, ei sunt la vârsta la care înțeleg efectele pe care le pot avea vorbele grele asupra celor din jur și părinții îi pot ajuta să conștientizeze că există și alte metode, civilizate, prin care se pot apropia de copii, alegându-i pe cei cu care împărtășesc aceleași valori.
Aprecierea comportamentului pozitiv și a emoțiilor exprimate civilizat
Atunci când copilul folosește un limbaj corect și respectuos, când își exprimă trăirile intense într-un mod civilizat, e benefic ca părintele să-i aprecieze atitudinea. Acest lucru încurajează un comportament adecvat și întărește pozitiv un tip de comunicare civilizat. Într-un amplu articol publicat de Parenting Science, se arată că încurajările cresc motivația și îi inspiră pe copii să fie mai cooperanți și mai perseverenți.
Folosirea unui limbaj nepotrivit de către copii poate fi o provocare, dar este important să fie abordată cu răbdare, empatie și fermitate. Înțelegerea cauzelor și aplicarea unor măsuri adecvate și consecvente ajută copilul să-și formeze un limbaj corect și să își dezvolte abilitățile de exprimare într-un mod sănătos. Copiii au nevoie de îndrumare și sprijin în explorarea limitelor și a regulilor sociale, iar părinții sunt cei mai importanți ghizi în acest proces complex de învățare.
Posibilele cauze pentru care copilul e foarte nervos
Copiii pot fi nervoși cu sau, aparent, fără vreun motiv ușor de identificat de părinți. De exemplu, un copil poate fi nervos pentru că este incapabil să-și exprime emoțiile și nu își poate gestiona stresul. Apoi, pentru că este suprasolicitat de responsabilitățile scolare, la care poate se mai adaugă și presiunea pe care o pun părinții și asteptările pe care le au de la el. Inclusiv schimbările semnificative din viața lui, cum ar fi schimbarea domiciliului sau a școlii, separarea părinților sau pierderea unei persoane dragi și foarte apropiate sunt tot surse de stres. Iar incapacitatea de a face față stresului determină stările de nervozitate. Atunci când copilul se confruntă foarte des cu stări de nervozitate și de impulsivitate, iar părinții se simt depășiți de situație, e binevenită adresarea către un specialist.
