Ce și cât mănâncă un copil este o preocupare permanentă pentru părinte. Faptul că nu mănâncă suficient cantitativ și este extrem de selectiv în privința alimentelor face ca adesea să fie catalogat ca fiind un copil mofturos. Și nu este întotdeauna chiar așa… Cea mai recentă ediție a Manualului de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mintale (DSM), publicație pentru clasificarea tulburărilor mintale care folosește un limbaj comun și criterii standard, a recunoscut oficial existența unei tulburări alimentare numite ARFID. Dacă mofturile, cu trecerea timpului, dispar, cu ARFID lucrurile sunt mai complicate.
ARFID este acronimul pentru Avoidant/Restrictive Food Intake Disorder (Tulburare de Alimentație Evitantă/Restrictivă. Această tulburare se manifestă – așa cum, de altfel, indică și denumirea – prin evitarea sau restricționarea severă a alimentelor. Afectează în special copiii și adolescenții, dar poate persista până la vârsta adultă. Particularitatea ei, ceea ce o deosebește de anorexie- cu care ar putea fi confundată, este că alimentația extrem de selectivă și restrictivă nu este motivată de dorința de a pierde în greutate sau de o imagine corporală distorsionată.
ARFID afectează sănătatea, viața socială și performanțele școlare
Copiii cu ARFID pot evita alimentele din cauza texturii, mirosului, gustului, culorii sau din cauza unor experiențe traumatizante legate de alimentație, cum ar fi înecul sau vărsăturile. De asemenea, posibile cauze mai pot fi reprezentate de anxietate sau alte tulburări psihologice, de factori genetici sau biologici ori chiar de presiuni sociale și culturale legate de alimentație. ARFID este considerată „tulburare selectivă de alimentație” deoarece persoanele afectate acceptă doar câteva alimente „sigure”. Potrivit Cleveland Clinic, pot apărea chiar și ritualuri sau tipare specifice în timpul meselor, cum ar fi consumul alimentelor într-o anumită ordine.
Acest tip de comportament vizavi de mâncare poate duce la deficiențe nutriționale, pierdere în greutate și afectarea dezvoltării normale. Deși ar putea să pară un aspect mai puțin important comparativ cu problemele de sănătate pe care le generează, ARFID poate afecta și viața socială. Fie că este copil, adolescent sau chiar adult, persoana cu ARFID are tendința de a evita mesele în familie, petrecerile sau întâlnirile, ceea ce poate deteriora relațiile dar și performanțele la școală sau la locul de muncă.
Netratată, această tulburare alimentară poate avea complicații grave, de la malnutriție, deshidratare, dezechilibre electrolitice, anemie, tensiune arterială scăzută (hipotensiune), osteoporoză, pubertate întârziată, încetinirea creșterii și dezvoltării până la stop cardiac.
Manifestările tulburării de alimentație evitantă/restrictivă
Semnele și simptomele ARFID pot include:
- Refuzul de a consuma anumite alimente sau grupuri de alimente;
- Consumul unei game foarte limitate de alimente, uneori doar 2-3 tipuri;
- Anxietate sau teamă intensă legată de mâncare;
- Lipsa poftei de mancare și senzație de sațietate instalată rapid;
- Pierdere semnificativă în greutate sau creștere insuficientă în greutate la copii;
- Deficiențe nutriționale semnificative;
- Evitarea situațiilor sociale care implică mâncarea;
- Constipație;
- Dureri abdominale;
- Temperatură corporală scăzută;
- Letargie;
- Tulburări ale ciclului menstrual, în cazul fetelor/femeilor;
- Amețeli, leșin;
- Slăbiciune musculară.
Diagnosticul de ARFID se pune atunci când aportul alimentar limitat duce la pierdere în greutate, probleme de creștere sau dependență de suplimente alimentare, când restricția alimentară nu este cauzată de post, sărăcie sau o altă boală.
ARFID nu se corectează cu pedepse sau recompense, ci cu terapie cognitiv-comportamentală
Spre deosebire de copilul cu adevărat mofturos la mâncare, la cel cu ARFID lucrurile nu se ameliorează de la sine, cu trecerea timpului, pe măsură ce crește. Iar atitudinea părinților care recurg la metode dure de a-l convinge să mănânce („Dacă nu mănânci ce îți pun în farfurie, rămâi nemâncat, altceva nu primești” sau „Nu te ridici de la masă până nu mănânci ce ți-am dat”) nu face decât să înrăutățească lucrurile.
Tulburarea de alimentație evitantă/restrictivă nu se corectează nici cu pedepse, nici cu recompense, nici cu diferite condiționări, ci cu o abordare medicală multidisciplinară. Este nevoie să se înceapă cu o evaluare medicală a copilului, care să includă examen fizic, analize de sânge și urină, pentru a fi evaluate starea lui de sănătate, funcționarea organelor și excluderea altor cauze medicale ale simptomelor.
După confirmarea diagnosticului, cele două măsuri importante care trebuie luate sunt terapia nutrițională, cu un nutriționist specializat în nutriție pediatrică, și cea psihologică. Prima pentru a aborda deficiențele nutriționale și a introduce treptat alimente noi, a doua – terapia cognitiv-comportamentală – pentru a-l ajuta pe copil să recunoască gândurile și comportamentele nocive, să-și gestioneze anxietatea legată de mâncare și să accepte provocările senzoriale.
- CITEȘTE ȘI: Ai un copil mofturos? Iată 10 cele mai mari greșeli ale părinților în alimentația copiilor
Nu obligați copilul să mănânce ceea ce nu vrea!
Părinții joacă un rol crucial în sprijinirea copiilor cu ARFID. Ei sunt cei care pot crea un mediu pozitiv la masă, fără presiune și fără conflicte, așa încât aceasta să fie un moment plăcut pentru copil. Alimentele noi vor fi introduse gradual, oferindu-i-se porții mici din acestea, alături de cele preferate, lucru care îl va putea ajuta să le accepte treptat. Sub nicio formă copilul nu va fi obligat să mănânce, pentru că acest lucru i-ar putea agrava anxietatea și refuzul alimentar. Și, nu în ultimul rând, este esențial ca părintele să colaboreze cu specialiștii pe durata procesului, respectiv cu medicul, nutriționistul și psihologul.
Mama îi ducea zilnic spaghete la grădiniță, pentru că nu mânca altceva
Pe site-ul BEAT Eating disorders, părinții lui Andy, un băiețel acum în vârstă de 10 ani, au acceptat să povestească experiența fiului lor, care încă luptă să depășească această tulburare alimentară. Ei au observat comportamentul alimentar ciudat al copilului, care s-a instalat la vârsta de doi ani, dar nu și-au făcut griji până când o prietenă care studiase tulburările de alimentație le-a spus că Andy are o reală problemă.
„Când l-am înțărcat, mânca tot ce îi dădeam. Dar pe măsură ce se apropia de a doua aniversare, a început să refuze din ce în ce mai multe alimente. Până când a început grădinița, câteva luni mai târziu, avea o dietă foarte limitată”, povestește Victoria, mama lui Andy. Astfel, ea era nevoită să ducă la grădiniță mâncarea pe care fiul ei o accepta, spaghete, și pe care o consuma în fiecare zi.
Chiar dacă, o vreme, personalul grădiniței a acceptat ca Andy să mănânce ceea ce i se aducea de acasă, la un moment dat părinții au fost informați că nu i se mai tolerează „mofturile” și că va trebui să mănânce aceeași mâncare ca și ceilalți copii sau nimic.
A purtat o cagulă ca să nu simtă mirosurile de mâncare
Părinții au încercat permanent să gestioneze tulburarea alimentară a copilului, și chiar au fost foarte inventivi. Cu toate acestea, n-au reușit să schimbe prea multe în dieta lui Andy. Au suportat cu stoicism criticile membrilor familiei extinse atunci când mergeau să mănânce la restaurant, care îi considerau exagerați pentru că îi ofereau copilului doar alimentele pe care el le accepta, dar și privirile uluite ale oamenilor care vedeau cagula pe care o purta Andy și care îi acoperea nasul, pentru a nu simți mirosurile de mâncare.
„Marea noastră descoperire a venit când o prietena a auzit despre ARFID și m-a întrebat dacă eu cred că Andy are această tulburare de alimentație. Dintr-o dată, totul s-a legat. Nu știam nimic despre asta înainte, și credeam doar că are legătură cu diagnosticul lui de autism”, a declarat Victoria. Ulterior, ea a participat la cursuri la care a învățat cum să-l ajute pe Andy și să îmbunătățească această situație, încetul cu încetul. „Când a cerut prima dată să încerce un burger, am crezut că voi exploda de entuziasm și fericire! A fost un drum lung, nu știu dacă va mânca vreodată normal, dar deocamdată sărbătoresc micile victorii”, a mai spus Victoria.
