În toate grupurile de părinți de preșcolari, subiectul mâncare vine la pachet cu plângerile. „De la 2 ani nu mai mănâncă!“ sau „Nu vrea să mănânce nimic, bea doar lapte!“. Ori „Are 4 ani și nu mănâncă decât 7 alimente!“, „Nici nu se uită la fructe!“. Îți sună cunoscut?
Copiii nu mănâncă ori devin mofturoși la mâncare din mai multe motive. Strâmbatul din nas și războaiele duse la masă sunt frecvente la copiii cu vârste între 2 și 5 ani. Dar asta nu înseamnă că toți mofturoșii se confruntă cu aceleași probleme. Pot fi probleme medicale, senzoriale, de adaptare – cu ce ne confruntăm? Hai să vedem!
„De la 2 ani copilul nu mai mănâncă nimic!“
Când a deschis gura la prima linguriță în diversificare ai zis că l-ai apucat pe Dumnezeu de-un picior. Apoi, brusc, la 2 ani, și-a pierdut orice interes pentru mâncarea pe care o iubea, iar mesele au devenit adevărate războaie în bucătărie. Nimic nu-i mai place.
Specialiștii numesc aceste situații „regrese“, adică o involuție, o întoarcere de la o formă superioară de dezvoltare la una inferioară. Dar tot specialiștii spun că bebelușii care cunosc cât mai multe gusturi este mai probabil să se bucure de o mai mare varietate de alimente când cresc. Doar că de pe la 18 luni, ar putea să apară astfel de situații când micuțul începe să declare război alimentelor pe care până atunci le mânca fără probleme. De ce se întâmplă asta?
Motivul 1: după vârsta de 1 an, ritmul de creștere al copilului încetinește
Unul dintre motive este că rata lor de creștere încetinește dramatic. „Copilul poate mânca mult la o masă și foarte puțin la următoarea, ori poate avea zile la rând în care refuză totul. Și cu toate acestea este absolut normal“, spune Katja Rowell, medic specialist în alimentația copiilor și autoarea cărții „Helping Your Child With Extreme Picky Eating“ (n.red.: Cum ajutăm copiii extrem de mofturoși).
Motivul 2: copilul descoperă controlul și-l manifestă în orice situație
Vârsta de 2 ani, cunoscută drept perioada crizelor de nervi, este marcată de dezvoltarea emoțiilor și a unui oarecum control. Este posibil să devină sfidător ca să-și testeze capacitatea de a se împotrivi lucrurilor pe care trebuie să le facă. Melanie Potock, logoped pediatru, specialist în alimentație și autoare a cărții „Adventures in Veggieland“ (n.red.: Aventuri în Țara Legumelor), adaugă: „La această vârstă, un copil învață că are mult control asupra comportamentului părinților și descoperă acest lucru ca fiind foarte distractiv! Respingerea alimentelor este o modalitate de a-și exercita puterea“.
Ce poți face dacă refuză alimentele?
Când copilul respinge alimentele pe care le-a plăcut cu o zi înainte, vei fi tentată să nu i le mai oferi și a doua zi. Sau chiar să le tai de pe lista de cumpărături dacă refuzul lui continuă. Nici una, nici cealaltă nu sunt soluții bune. „Le va accepta din nou NUMAI dacă vei continua să i le oferi“, ne sfătuiește dr. Rowell.
Secretul soluției stă în două lucruri esențiale:
- să nu pui presiune pe el, adică să nu insiști cu încă o linguriță. Nu vei face decât să-l îndepărtezi și mai mult de mâncare. Cel mai bine este să nu reacționezi deloc la refuzurile lui, oferindu-i în continuare mâncare însă în moduri noi;
- să-i oferi aceeași mâncare în moduri noi înseamnă să schimbi câte ceva în rețete sau în modul în care i-o oferi. Spre exemplu, dacă nu mai vrea lapte, oferă-i grișul cu lapte și cu o linguriță de gem de casă. Ori dacă nu mai vrea legume, pune-le pe un blat de pizza cu ciuperci, ros de roșii, ardei, măsline și porumb dulce. Un mod nou de a-i oferi mâncare (aceeași pe care a refuzat-o) este să faceți un picnic pe covor, ori să stabiliți un joc la masa de familie. Un astfel de joc este acela în care punem pe farfurii separate toate alimentele care au aceeași culoare. Apoi gustăm din fiecare „culoare“ și mai apoi, unul dintre participanți, cu ochii închiși, gustă un aliment și trebuie să ghicească culoarea acestuia. Copiilor le plac provocările, încearcă!
„Are același meniu ca la 2 ani, deși are 4!“
Pâine unsă cu unt, biscuiți și cereale cu lapte. Din an în Paști, reușești să-i strecori în guriță câteva fărâme de omletă, dar procesul este obositor. De ce nu vrea să încerce nimic nou? De ce s-a cramponat în mâncarea pe care o mânca încă de când era mic?
De ce refuză un copil gusturile noi
Specialiștii spun că mulți copii au o aversiune naturală față de alimentele cu arome puternice. Acest lucru reprezintă, de fapt, un avantaj evolutiv de care au beneficiat strămoșii noștri când alegeau ceea ce mâncau din mediul înconjurător. Tot așa, pe măsură ce cresc și se ridică în piciorușe, copiii încep să devină mai pretențioși în alegerile alimentare. Iar părinții, de teama refuzurilor, tind să le ofere același fel de mâncare pe care cei mici nu o refuză.
Atenție la aportul de carbohidrați (pâine, biscuiți, cereale – și zahăr, mai ales dacă vorbim de cerealele acelea „pentru copii“)! Consumul excesiv de carbohidrați și zaharuri în deficitul substanțelor nutritive sănătoase (vitamine, fibre, calciu, adică fructe, legume, lapte) poate determina în timp dezechilibre metabolice importante la copil. În primul rând lipsa apetitului, iar mai încolo obezitatea infantilă.
Ce poți face pentru a-l atrage spre gusturi noi
„Dacă îi vei oferi în continuare numai ceea ce preferă, este puțin probabil că micuțul tău să depășească această gamă limitată de arome“, spune Karen Le Billon, nutriționist pentru copii și autoare a cărții „Getting a Yum“ (n.red.: Yum este un cuvânt folosit pentru a exprima plăcerea de a mânca sau plăcerea unui gust, deci în limba română traducerea ar fi „Cum obții un Mmm…“)
Specialiștii recomandă diversificarea treptată a gusturilor acestor copii. Ca exemplu, dacă îi plac pastele cu unt, prepară-i-le cu ulei de măsline. Odată ce le acceptă, adaugă puțin parmezan. Sau: pe felia de pâine pune-i cremă de pește cu unt; la început cu mai mult unt, apoi crește cantitatea de pește. Biscuiții oferă-i cu ciocolată și cu bucățele mici-mici de mere. Ori cu sosuri/piureuri de fructe.
Strategii care îl atrag să încerce gusturi noi
Le Billon mai spune: „Copiii învață prin imitație și sunt mult mai interesați de gusturi noi când și părinții mănâncă aceeași mâncare la masă.“ Desigur, nu toți copiii vor vrea să încerce un nou gust, indiferent de modul în care i-l oferim. Ajută și doar să-l lași să miroasă, să atingă ori doar să pună limba pe alimente noi mai întâi. „Implicarea copilului în pregătirea mesei ajută, deoarece va putea experimenta mâncarea fără să fie nevoie să o mănânce“, ne spune Potock. „A te juca cu mâncarea este un alt mod distractiv de a o explora. Puteți face mutrițe cu mazărea din farfurie sau construi o casă din sparanghel sau bețe de morcovi ori cartof dulce. Oferă-i un set de linguri mici, s-ar putea să-l atragă. Le oferă mai mult control când decid că sunt gata să încerce să guste“.
„Copilul nu mănâncă nimic, bea doar lapte“
Afirmația de mai sus e puțin exagerată. Mamele au tendința să facă asta după câteva încercări nereușite de a-i oferi copilului și altceva decât ceea ce vrea el. În acest caz laptele. În primul rând, trebuie să pui pe hârtie ce mănâncă în decursul unei zile: 4-5 linguri de supă, 2-3 bucățele de cărniță, 1 feliuță de măr… scrie tot pe listă ca să-ți dai seama dacă chiar bea numai lapte cât e ziulica de lungă. Poate nu vrea nici un aliment care necesită mestecarea lui? Adică preferă să bea decât să mănânce. Ai încercat să-i oferi zeama de la ciorbă? Supă de găină? Compot de fructe? Sucuri naturale diluate cu apă?
Știu cum e. La început, nu-ți faci griji că bea doar lapte, poate chiar îți spui „OK, măcar bea lapte…“ Crezi că e doar o fază care va trece, dar pe măsură ce timpul trece, descoperi într-o bună zi că meniul zilnic al copilului tău este format din … lapte! Dacă n-ai încercat încă sfaturile de mai sus, mai ai o șansă.
De ce refuză copilul alimentele solide
Copiii mici au o singură prioritate: jocul! „Este mult mai rapid să înghiți mâncarea, decât să stai și să mănânci la masă“, spune Potock. Pe de altă parte, nu este o idee rea să vizitezi medicul pediatru dacă treci prin această situație. „Unii copii care preferă lichidele au o problemă legată de frenul lingual sau întârzieri motorii care fac dificilă mușcarea sau mestecatul“, notează Potock.
- CITEȘTE ȘI: Ai un copil mofturos? Iată 10 cele mai mari greșeli ale părinților în alimentația copiilor
Ce soluții există dacă nu mănâncă mâncare solidă
Odată ce aceste probleme sunt eliminate, regândește oferta de lichide. Oferă-i o ceașcă mică de lapte doar la ora mesei. Dacă vrea să-și bea mai întâi tot laptele, data viitoare oferă-i doar puțină apă în timpul mesei. Îi vei da lapte după ce mănâncă, în funcție de cât mănâncă, recomandă Potock. Dar să știi că îl poți antrena pentru gusturi noi, oferindu-i o mulțime de shake-uri sănătoase – fructe (în special fructe de pădure, dar și banane, mango) în combinație cu lapte sau iaurt de băut și miere. În caz de deficiențe alimentare grave (care se pot diagnostica doar în urma analizelor medicale), unii pediatrii recomandă suplimente alimentare sub formă de shake-uri. Preparate în casă, poți schimba treptat textura acestor shake-uri, până când piticul va fi pregătit să accepte să mestece.
- CITEȘTE ȘI: De ce e important să găteşti cu copilul tău?
Dacă preferința copilului pentru băuturi înseamnă doar că „nu are timp“ de stat la masă, poate fi de util să setezi un cronometru pentru șapte până la 10 minute și să-i ceri să stea cu familia la masă în acest timp. Apoi poate merge la joacă, indiferent dacă a mâncat sau nu, ori dacă ceilalți au terminat. Adaugă treptat minute la timpul de stat la masă. Poveștile de peste zi împărtășite la masă pot muta atenția mofturosului de la mâncarea de pe masă. Încearcă să inviți la masă un prieten mâncăcios de aceeași vârstă cu mofturosul tău. „Uneori, tot ce ai nevoie este ca un prieten să ia ultima bucățică de pui de pe masă pentru ca piticul tău să vrea și el să guste“, spune Potock.
„Morcovii sunt prea tari, iaurtul prea moale și castraveții prea apoși!“
Probleme de textură. Când copilul devine foarte pretențios în materie de gusturi noi, uneori pot fi de vină texturile. Ei refuză mâncarea pentru că morcovii sunt prea tari (fierți ar fi prea moi), iaurtul este prea moale, iar castraveții prea apoși. Și fiecare masă este o luptă în căutarea alimentelor pe care le va tolera.
De ce resping copii anumite texturi alimentare
Disconfortul pe care îl resimt copiii la anumite texturi este o problemă clasică. Ea apare din mai motive întemeiate și nu se manifestă doar la texturi. Spre exemplu, anumite rețineri ale copilului în fața unor alimentele sau chiar respingerea lor are legătură cu abilitatea lui de a mesteca bine, de a folosi limba pentru a controla bolul alimentar și de a înghiți. Alții au o dezvoltare mai lentă a acestor abilități și logopedul este cel care poate spune dacă aceasta este cauza problemelor de alimentație și să le remediați. „Copiii mici au nevoie de timp pentru ca aparatul de masticație să se dezvolte pentru a-i ajuta să merstece“, spune Le Billon. „Dinții, maxilarele și mușchii specializați în aceste operațiuni sunt încă în curs de dezvoltare și s-ar putea să nu simtă controlul când alimentele sunt în gură. Așa că le resping.“
Sau poate fi vorba de o sensibilitate senzorială. Din diferite cauze (sarcină dificilă, probleme la naștere, cauze genetice, naștere prematură), unii copii pot manifesta comportamente senzoriale aparte: refuză chiar să atingă alimente moi sau umede (sensibilitate tactilă) și se simt foarte stresați când le întâlnesc, ceea ce face ca masa să fie o adevărată corvoadă pentru părinți; sensibilitatea olfactivă îi face pe copii să respingă alimentele cu miros puternic; sensibilitatea vizuală îi poate face să evite alimentele de diferite culori (roșii sau verzi), ajungând să adopte un regim alimentar alb (paste, lapte, cartofi – alimente albe); cei cu sensibilitate gustativă ar putea prefera cu predilecție alimentele dulci sau sărate.
Ar putea fi vorba de cauze emoționale. Mulți copii dezvoltă o reacție de respingere față de anumite alimente în timpul unui episod de boală, din cauza gustului unor medicamente, ori din cauza durerilor provocate de creșterea dinților. Pentru toate aceste situații se recomandă discuția cu medicul pediatru.
Ce poți face acasă când copilul are probleme cu textura alimentelor
În cazul existenței unor probleme legate de mestecarea alimentelor, ar putea să ajute poziționarea corectă în scaunul de masă. „Copiii mici pot mesteca mai eficient atunci când mușchii trunchiului sunt susținuți“, spune Le Billon. „Ajută să pui copilul într-un scaun de masă prevăzut cu suport pentru picioare, în așa fel încât în timpul mesei să nu-i mai atârne picioarele“.
Și schimbați texturile alimentelor prin modul în care preparați mâncarea. Fierbe legumele câteva minute în apă fiartă, apoi transferă-le într-un vas cu apă rece. Vor deveni fragede la interior, dar crocante la exterior. Oferă-i-le tăiate în bucățele mici, astfel încât mâncare să ajungă direct pe molarii copilului, fără să fie nevoit să muște. În felul acesta, nu vor mai simți nici atât de intens aroma alimentelor.
Când refuză carnea pe motiv să are o textură neplăcută, oferă-i-o preparată pe plită sau gătită la abur, astfel încât să se topească în gură, să fie cât mai ușor de mestecat. Chiftele pot fi o opțiune, atâta timp cât sunt suculente, nu uscate. Și nu uita de sosuri, accesoriul care poate schimba gustul oricărui aliment care nu e foarte bine acceptat de copil.
„Copilul nu mai mănâncă nimic dacă friptura atinge piureul“
Copilul mănâncă bine, are un regim alimentar echilibrat, dar este extrem de prețios când vine vorba de modul cum i se servește. Nu suporta ca piureul să atingă carnea, ori dacă în ciorbă plutesc frunze verzi. Imediat începe circul, se pune pe plâns, iar dacă vrei să mănânce trebuie să-i schimbi farfuria și fiecare tip de aliment să stea la distanță de celelalte cu care împarte farfuria.
De ce copilul nu suportă să mănânce dacă se ating alimentele în farfurie
Când copilul preferă ca alimentele să-i fie servite separat, fără să se atingă între ele, sau insistă asupra modului în care este tăiată mâncarea, este vorba despre o problemă de control, spune Potock. „De multe ori, aceste comportamente sunt generate de o oarecare anxietate – poate că este nervos că începe grădinița sau vine pe lume un frățior. Ori, in contră, este încântat de o vacanță în care urmează să plece – așa că au deja „fluturi“ în stomac când se așază să mănânce“, notează ea, adăugând: „Modul prin care încearcă se calmează este încercând să câștige controlul spunând: «Vreau așa!». Când părintele răspunde în consecință, copilul se simtă mai bine și așa se naște obiceiul“.
Cum poți scăpa de aceste obiceiuri
Servirea alimentelor așa cum dorește copilul nu are nimic greșit. Poate ajuta întreaga familie să mănânce la aceeași masă (și toată lumea câștigă!). Dar în poți ajuta să treacă peste aceste obiceiuri, explicându-i că toată lumea are nevoie de un pic de lasagna în farfurie. Ajută-l să taie lasagna în bucăți mai mici, ca să poată experimenta manipularea unui preparat combinat din mai multe alimente. Sau servește-i clătite. Măcar una! Pune-l să-și asambleze clătita singur, direct în farfuria lui. Pregătește castronașe cu nuci, bucățele de fructe și ciocolată. Nu insistați să o mănânce, lasă-l să creeze desene pe clătită cu ciocolata și restul ingredientelor. Dacă se supără, stai calm și spune: „Fiecare își face singur clătitele în seara asta!” și întreabă-l despre ziua lui de la grădiniță sau despre un prieten. Uneori, a nu vorbi despre mâncare la masă este cea mai bună modalitate de a avea mese liniștite.
Dacă ți-a plăcut acest articol despre copilul mofturos, citește și:
- Ce trebuie să mănânce un copil, pe vârste
- Arta de a mânca. Masa, un ritual în care să te implici cu trupul și mintea
- Cină sănătoasă pentru copii. Rețete rapide și gustoase