George creşte. Până acum o lună, după o ora sau o oră şi jumătate de joacă pe jos era musai să-l punem în pătuţ pentru că se împiedica şi cădea accidentându-se, uneori destul de rău. Acum, copilul reuşeşte şi trei ore să stea pe jos şi să împrăstie jucării prin toată casa. Se joacă bebeluşeste. A învăţat să se urce şi pe scaune deja.
Mă mai ajută David cu strânsul jucăriilor. David are nevoie să exerseze, să se organizeze, să devină responsabil. La urma urmei, are 9 ani şi jumătate şi trebuie să facă şi el mărunţisuri: să-şi prepare cacao cu lapte şi să şteargă apoi praful de cacao de pe masă, să-şi încălzească la microunde o cană de lapte, să pună farfuriile folosite în chiuvetă, să strângă jucării.
Uneori mi se pare că nu fac ziua altceva decât să strâng jucării. David a avut multe, dar abia după începerea terapiei am înţeles ce înseamnă jucăriile pentru dezvoltarea abilităţilor, de la motricitea fină la cogniţie. Aveam aşadar mai puţine jucării pentru bebeluşi şi nici nu descoperisem încă jucăriile de tip Montessori.
Am păstrat tot ce a rămas de la David şi a rămas întreg-David a stricat mult mai mult decât copiii tipici- dar am mai cumpărat şi pentru George tot felul de jucării din categoria 1-3 ani: sortatoare de forme şi culori, puzzle-uri pentru bebeluşi, jucării de tras şi de împins, cărticele cu sonore, incastre etc
Acum David se uită şi el cu interes pe site-urile de jucării.
-Mamă, uite un set Clemmy cu benzinărie. L-am comandat! îmi zice bucuros.
Clemmy sunt cuburi moi de construit, nu-s foarte stabile când încerci să faci construcţii mari, dar sunt plăcute la atingere, perfecte pentru a dezvolta motricitatea fină a copiilor şi pentru învăţarea culorilor.
David e absolut îndrăgostit de setul de 60 de piese pe care-l avem. Mai avem unul tematic, reprezentând un loc de joacă, iar acum David descoperise un altul, pe cel cu benzinăria pe care l-a adăugat în coşul de cumpărături. I-am explicat că asta nu înseamnă că l-a şi comandat.
-David, dar avem deja două seturi, la ce mai trebuie unul?-Păi e pentru Goerge nu pentru mine, se apără David.
Evident că e pentru amândoi de fapt.
I-am explicat că nu comandăm jucării tot timpul că priorităţile sunt cheltuielile casei şi mâncarea. Imediat după urmează jucăriile. Dar David nu are niciodată răbdare. Adevărul este că nici eu. Atât de minunate sunt jucăriile zilelor noastre.
Măcar aşa îşi regăseşte şi David cheful de joacă alături de George şi de jucăriile lui. Sigur că David are jocurile lui, însă de cuburi de construit nu ai cum să te plictiseşti vreodată. Nici de vreo staţie de pompieri, chiar dacă este pentru bebeluşi.
Incă nu au apărut păpuşile printre jucării. Nu pot să-mi imaginez cum va fi. Cu siguranţă mai multe jucării de strâns. Imi amintesc toate păpuşile pe care le-am avut, de la cele mai mici la cele mai mari. Toate erau de la “Arădeanca” Imi amintesc că mi-am dorit mereu o păpusă bebeluş băiat care avea capul şi mâinile de cauciuc moale, la fel şi picioarele de la genunchi în jos. Restul corpului era din cârpă. Mult am mai insistat pe lângă mama să-mi cumpere păpuşa aceea bebeluş, îmi plăcea pentru că era şi mare şi deosebit de moale chiar ca un bebeluş.
A trebuit să cresc să devin mamă ca să ţin în braţe şi să legăn doi bebeluşi băieţei şi un bebeluş feţită în carne şi oase, mult mai grozavi decât păpuşa pe care mi-am dorit-o mereu şi nu am primit-o.
(va urma)
