De câteva zile mă descurc mai mult singură cu copiii. Soţul meu s-a ocupat de probleme administrative, iar asta a însemnat pentru mine mai mult timp singură cu ei. Adică petrec mai mult timp cu George. Nu fac nimic special. Mă joc uneori cu el, variez jocurile, îl las pe jos liber, când oboseşte îl pun în pătuţ şi îi ofer alte jocuri şi cărticele. Şi da, mai alerg şi la bucătărie să sterilizez biberoane, să amestec în mâncare. Atunci mă simt vinovată că fac altceva în loc să-mi petrec timpul cu el şi cu Ilinca. Dar trebuie să fac şi asta, trebuie să mă ocup de casă, de toate cele pe care o mamă le face. Până ajunge David de la şcoală e gata mâncarea, iar mai apoi mă pot ocupa şi de el, de lecţiile lui, de întrebările lui.
Toată lumea are nevoie de mine. Mă întreb ce făceam cu atâta timp liber când nu aveam copii. Nu cred că ştiam să-l drămuiesc prea bine.
Fac lecţii cu David în bucătărie. Ilinca este în scoică pe pat aproape de buni. Buni este vădit deranjată de gângurelile ei de bebeluş. David se uită urât la buni de fiecare dată când ea o apostrofează pe Ilinca:
-Ce strigi, tu?
Dar Ilinca îşi continuă gângureală nestingherită.
George doarme. A avut o zi obositoare ieri. A fost la grădiniţă, a fost binedispus, dar nu a reuşit să mai adoarmă de amiază. Astăzi nu l-a dus tati, a trebuit să o ducă pe Ilinca la medic. Ilinca se confruntă cu problemele conexe erupţiei dentare. Adică probleme digestive pe care, în principiu, mă pricep să le tratez fiind mamă a treia oară, dar tot e mai bine să vadă un medic copilul. Nu e nimic grav, spune medicul. Ilinca va fi bine, dar simţeam nevoia ca un medic să îmi valideze concluziile de părinte. Nu stau liniştită altfel.
-“Numărul treizeci îl împart la un număr şi obţin trei. Care e numărul? “citeşteDavid problema. Apoi răspunde tot el:
-Este zece.
-Aşa e David, dar trebuie să scrii o expresie matematică, să notezi cu o literă…
-Da, da , zice, lasă, nu-mi spune ştiu, continuă el supărat. Treizeci împărţit la f egal trei. F egal cu treizeci împărţit la trei.
-Mama, vrei să vezi şi munca indenpedetă?
Da, vreau să văd munca ta independentă! i-am zis răspuns accentuând consoana pe care el a inversat-o.
Avea şi greşeli, dar avea şi operaţii corect efectuate. E bine, e chiar foarte bine cum spune Doamna Invăţătoare, dacă e să ne gândim de unde am pornit.
Nu ştiu cum trec zilele astea, încerc să mă organizez cât mai bine ca să pot găti, spăla vase, strânge haine şi spăla haine, însă fiecare activitate este invariabil întreruptă de bebeluşi. Iar seara până pregătim trei copii de culcare trece repede timpul.
Imi aduc aminte de caricaturile lui Brian Gordon, în special cea în care părintele e fericit că e seară şi copiii dorm, iar acum poate face orice doreşte. Dar în secunda următoare părintele epuizat adoarme.
Aşa sunt şi eu.
(va urma)
