De cele mai multe ori mă pot detaşa perfect de copilărie. E greu prezentul, şi stiu cumva, păstrez gândul că ai mei copii trebuie să aibă o copilărie mai bună, oricât de autişti ar fi. Alteori, aşa cum mi se întâmplă în preajma sărbătorilor, am un vid în suflet. Astăzi David m-a întrebat de ce nu l-am oprit pe tata, dacă bea.
-De ce nu ai putut să-l opreşti ?
În mintea lui de copil, eu ar fi trebui să fac ceva. A trebuit să îi explic că un copil nu are cum să facă aşa ceva, că părinţii au toată responsabilitatea faţă de copii şi nu invers. Părinţii trebuie să poarte de grijă copiilor şi nu invers. Copiii mereu îşi imaginează că au rolul adulţilor.
Eu nu am crezut niciodată că aş fi putut să fac mai mult. Visam ca tata să nu mai bea, dar ştiam că nu se va întâmpla. Nu ştiu cum ştiam, dar nu credeam că se va schimba.
David mă priveşte cu ochi mari când îi povestesc de tata cum era. Parcă nu m-ar crede, el care are un tată ce-l iubeşte şi îl îngrijieşte pe el şi pe fraţii lui. El nu vede altă cale de a fi bărbat şi tată decât exemplul pe care îl are.
Pentru că într-o zi, el ar putea fi tată la rândul lui. Iar copiii au nevoie de modele. Implicarea mea porneşte din dragostea mea pentru familie, pentru mine familia este totul, altceva nu contează.
„Sufletul meu este expus, este al familiei mele, eu am renunţat la tot pentru acest lucru, am multe pasiuni (..) dar toate acestea pălesc în faţa dragostei pentru copii”.
Este ceea ce soțul meu, Gyuri, a spus în emisiunea « Fără Prejudecăţi » de la TVR Cluj realizată şi moderată de Ovidiu Damian. Să vă gândiţi că atunci când eu iau decizii importante la serviciu, când îmi ajut colegii sau primesc ajutorul lor, copiii mei sunt sub grija tatălui lor. Iar eu sunt liniştită şi pot orice. Pot să dărâm orice obstacol.
Ştiţi ce mare lucru e acesta? Să ai trei copii ca ai mei, cu nevoi speciale, dar să te simţi împlinită în afara casei ? Să fii femeie şi să ai libertatea asta, de a nu fi legată de cratiţă şi de copii? Să poţi ieşi cu colegii uneori, să poţi asculta şi alte poveşti care nu sunt legate de autism?
Este atât de important pentru sănătatea mea. Soţul meu e de 100 de ori mai puternic decât mine. Eu nu voi fi niciodată aşa. Eu am talentul de a vorbi despre probleme, el are darul de a le înfrunta cu curaj.
Este bărbatul de care m-am îndrăgostit. Este singurul care nu m-a minţit. Este singurul bărbat care nu a jurat strâmb atunci când mi-a jurat dragoste şi credinţă. Dragostea şi credinţa lui sunt zilnic puse la încercare. I-ar fi fost atât de uşor să plece, să aibă o viaţă fără autism. Dar după mai bine de 12 ani e tot aici. Suntem tot aici, oricât ar fi de greu.
Şi e atât de greu, eu m-am schimbat mult. Nu mai sunt nici tânără, nici idealistă, nici sănătoasă nu mai sunt. Mă uit uneori în oglindă cu ură şi mă întreb mai degrabă cine este femeia care mă priveşte, căci nu o recunosc. Dar el mă cunoaşte sigur şi ştie uneori mai bine decât mine cine sunt. Îmi recunoaşte toate calităţile şi uneori am nevoie să mă privesc prin ochii mei ca să-mi amintesc de mine cine sunt şi ce pot face.
Puteţi vedea emisiunea cu Gyuri şi David aici.
(va urma)
Povestea Marinei Neciu a și celor trei copii cu autism ai ei, o găsiți aici:
iar toate episoadele serialului Viața cu autism, scris de Marina Neciu, le găsiți AICI
