Promite-mi că n-o să renunți la tine! Știu. Știu cât de greu este. Știu că sunt zile în care simți că ai obosit dincolo de orice cuvânt, că ești prinsă într-un vârtej de responsabilități, de frici, de întrebări fără răspuns. Știu că sunt nopți în care stai trează, privindu-ți copilul dormind, și te întrebi ce va fi mâine, ce va fi peste un an, peste zece. Dacă va fi bine. Dacă va fi înțeles. Dacă vei avea puterea să mergi mai departe.
Știu că sunt dimineți în care te ridici din pat doar pentru că trebuie, nu pentru că mai ai energie. Că sunt momente în care te simți invizibilă, pierdută în rolul de mamă, de terapeut, de luptătoare, de protectoare. Știu cât de tare doare să vezi cum lumea nu înțelege, cum societatea îți întoarce spatele, cum sistemul îți pune piedici în loc să îți ofere sprijin. Știu că uneori ai vrea doar să iei o pauză de la tot, să respiri, să fii din nou tu – dar nu îți permiți nici măcar asta.
Sunt Georgiana Mihalcea, o mamă de adult special. După ce am scris 5 ani serialul „La braț cu autismul”, voi publica o serie de scrisori pentru mamele cu copii speciali, scrisori care să le dea putere să meargă mai departe.
Dar ascultă-mă… promite-mi că n-o să renunți la tine!
Pentru că tu nu ești doar o mamă de copil special. Nu ești doar cineva care trebuie să lupte în fiecare zi. Nu ești doar brațele care ridică, mâinile care îngrijesc, vocea care apără. Ești un om. Și meriți să trăiești, nu doar să supraviețuiești. Poate că ți se pare egoist să te pui pe tine pe primul loc măcar o dată. Poate că ai uitat cum era să te bucuri fără vinovăție, să râzi fără să te gândești că ai lucruri mai importante de făcut. Dar vreau să-ți spun ceva: copilul tău are nevoie de tine întreagă, nu doar de o umbră a ta. Are nevoie de o mamă care zâmbește, nu doar de una care rezistă. De o mamă care își dă voie să fie fericită, nu doar de una care se sacrifică fără oprire.
Așa că, te rog, fă ceva pentru tine. Orice. Ceva care să-ți amintească de cine ești dincolo de acest rol copleșitor. Poate un hobby abandonat demult. Poate e un job care să-ți redea încrederea în tine. Poate o oră pe zi în care să te plimbi, să asculți muzica ta preferată, să scrii, să citești, să stai în liniște. Orice îți aduce aminte că exiști. Nu lăsa greutățile să te înghită. Nu lăsa lipsa ajutorului să te facă să crezi că ești singură. Nu lăsa durerile, oboseala, frustrarea să te transforme într-o femeie care și-a uitat propriul nume.
Știu că nu e corect. Știu că ai fi vrut să fie altfel. Știu că ai momente în care te simți sfâșiată între iubirea nemărginită pentru copilul tău și durerea surdă a faptului că viața ta nu mai arată așa cum ai visat. Știu că nimeni nu îți spune cât ești de puternică, că nimeni nu îți vede lacrimile, că nimeni nu îți dă pauză de la lupta asta zilnică. Dar eu îți spun acum: ești incredibilă. Ești o forță. Ești mai puternică decât crezi. Și meriți mai mult decât să te pierzi pe drum. Așa că promite-mi că n-o să renunți la tine. Că nu o să te lași copleșită de griji și de frici. Că o să îți dai voie să trăiești, să visezi, să speri. Că o să ai grijă de tine așa cum ai grijă de copilul tău.
Meriți să fii bine!
Și, te rog, nu te mai simți vinovată pentru momentele în care simți că nu mai poți. Nu ești slabă. Nu ești mai puțin mamă pentru că ai zile în care simți că te sufoci, în care îți vine să fugi oriunde, doar ca să iei o pauză de la toate. Nu e greșit să vrei liniște, nu e greșit să obosești, nu e greșit să simți că, uneori, povara e prea mare.
Dar niciodată, oricât de greu ar fi, să nu crezi că ești singură. Știu că de multe ori ai senzația că lumea merge mai departe fără tine, că cei din jur nu înțeleg prin ce treci, că nimeni nu își poate imagina cum e să trăiești zi după zi cu această luptă nevăzută. Știu cât de rău doare când oamenii îți spun „lasă, o să fie bine”, fără să știe ce înseamnă pentru tine „bine”. Știu cât de grea e tăcerea prietenilor care, încet-încet, s-au îndepărtat, pentru că realitatea ta nu seamănă cu a lor. Și mai știu că sunt zile în care ai da orice pentru un singur om care să te întrebe sincer: „Tu cum ești?”
Așa că îți spun eu acum: Tu cum ești? Când ai mâncat ultima dată fără să fii pe fugă? Când te-ai uitat ultima dată în oglindă și ți-ai spus că ești frumoasă, că ești suficientă, că meriți iubire și îngrijire, nu doar responsabilități? Când ai avut ultima dată un moment doar al tău, în care să nu fii doar mama care trebuie să rezolve tot, ci femeia care are dreptul să trăiască?
Ai uitat, nu-i așa? Și nu te învinovățesc. Lumea ți-a spus de atâtea ori că trebuie să fii puternică, încât ai ajuns să crezi că nu ai voie să fii și vulnerabilă. Că trebuie să fii mamă înainte de orice, dar nimeni nu ți-a spus că poți fi și tu. Că ai voie să vrei mai mult. Că nu trebuie să te sacrifici în fiecare zi până când nu mai rămâne nimic din tine.
- CITEȘTE ȘI: Reziliența mamelor de copii cu nevoi speciale
Învață să cauți ajutor
Promite-mi că vei învăța să ceri ajutor, chiar dacă ai fost mereu cea care a avut grijă de toți. Promite-mi că vei înceta să crezi că trebuie să faci totul singură, că vei înceta să îți ceri scuze pentru că ai nevoie de o pauză. Promite-mi că vei găsi un mod de a te întoarce la tine, chiar și cu pași mici – o cafea băută în liniște, o carte citită fără grabă, o conversație care să nu fie despre terapii și tratamente.
Promite-mi că, atunci când vei simți că ești pe marginea prăpastiei, îți vei aminti că ești mai puternică decât toate zilele grele pe care le-ai trăit. Că vei privi înapoi la toată durerea pe care ai înfruntat-o și vei vedea că ai rămas în picioare. Că vei înțelege că nu doar copilul tău merită tot ce e mai bun, ci și tu.
Și, mai presus de toate, promite-mi că nu vei mai amâna fericirea ta pe mâine, pe „când va fi mai ușor”, pe „când voi avea timp”. Pentru că timpul trece, și într-o zi vei privi în urmă și vei realiza că ai uitat să trăiești. Dar tu meriți să trăiești. Să iubești. Să râzi. Să fii bine. Nu renunța la tine!
