Îmi amintesc cum băteam lumea la picior, cu rucsacul în spate, cu faţa mea cuminte de tocilară şi aceeaşi geacă Goretex purtată ani de-a rândul. Geaca mi-a fost aproape şi când am urcat pe turnurile gemene, şi pe marele zid chinezesc, şi pe turnul Eiffel. Lumea era mare, privită de sus.
Pe urmă m-am căsătorit, ieşirile au fost mai rare, lumea mai mică, mai puţini oameni noi, de prin părţile locului. Am avut primul copil, apoi pe al doilea şi pe al treilea. Deschideam uşa casei tot mai rar.
Am deschis atunci o ferestra. Un geam mic de tot, cât ecranul laptopului, iar dincolo de el am găsit o lume întreagă.
Am început să cunosc şi alte mame: pe forumuri, pe bloguri, pe Facebook
Grupurile din care fac parte sunt atât de diverse! Mame bio. Mame crafty. Mame homeschoolers. Mame libere. Mame stresate. Mame informate. Mame dezinformate. Mame autoritare şi mame permisive. Mame care, cunoscându-le, mi-au devenit foarte dragi, iar pe unele le pot numi din toată inima prietene.
Mamele speciale din on-line mă învaţă să îmi număr binecuvântările din afara lumii virtuale
Acolo răbufneam când băiatul nu reuşea să reţină patru versuri amarâte sau când trebuia să repet de mii de ori un cuvânt pentru ca fetiţa să şi-l însuşească. Apoi mă gândeam la prietena care a stat zile şi nopţi să traducă şi să adapteze limbii române sistemul de citire Montessori. Ştiu că am acum metoda potrivită să îl învăţ pe băieţelul meu să citească, visând că şi fetiţa va atinge acest nivel.
Ştiu că e o unealtă minunată pusă în mâna mamelor pasionate de educaţia timpurie, dar e aur pentru mamele copiilor cu nevoi speciale, care acasă trebuie fie învăţătoare, logopede şi terapeute.
Sunt frustrată când nu pot să diversific alimentaţia copiilor mei cum aş vrea, în parte pentru că băieţelul e un mofturos, în parte pentru că fetiţa nu tolerează decât anumite alimente.
Apoi îmi amintesc de prietena care strânge informaţii despre hrana sănătoasă, de cea care postează reţete uşoare şi apetisante pe blogul ei, de cea care a schimbat complet alimentaţia întregii familii pentru a-şi salva fata de cancer. Am unde să mă întorc, unde să cer sfaturi.
Mă uit la băieţeii mei cum fac cele mai uzuale mişcări cu uşurinţă normalităţii. Mă uit la Cati a mea, cum atinge milestones cu paşi de ţestoasă ambiţioasă, dar le atinge.
Îmi număr binecuvântările, pentru că la progrese, graţie terapiei, stăm încă bine. Cunosc mame care au aşteptat două Crăciunuri pentru o rostogolire.
Cunosc mame care a explorat zeci de terapii posibile, au încercat, au studiat, au testat, au dat informaţiile mai departe
Am acces la resurse pentu copiii cu autism, cu Sindrom Down sau cu paralizie cerebrală pentru că toate aceste mame sunt dispuse să împartă cu mine ceea ce ştiu. Am primit de la ele recomandări de cardiolog, nefrolog, homeopat, osteopat, chirurg sau neurolog. Am mers pe mâini bune datorită lor.
Observându-le, învăţ cum se creşte un copil supradotat, unul tipic, unul cu deficienţe uşoare, unul cu probleme grave de sănătate
Învăţ să mă bucur de fiecare pas înainte, iar bucuriile se înzecesc, împărtăşindu-le. Ştiu cui să spun ultimele veşti, cui să împărtăşesc perlele băieţilor, cel mai recent progres al Catiuşei.
De la mamele mele din on-line ştiu să cer rugăciuni şi să le dau, la rândul meu. Învăţ să fiu alături, să preţuiesc clipa şi să strâng amintiri.
Nu e puţin lucru. Există mame de la care învăţ cum se pierde un copil. Fiecare copil care se ridică spre Cer (şi, Doamne, sunt prea mulţi!) e şi pierderea mea. Împreună cu ele, recunosc că trecerea lui mică prin lume, oricât de scurtă, a fost importantă: a lăsat o urmă şi în inima mea.
Copiii mei au devenit copiii multor mame, iar eu îmi întind maternitatea peste mai mulţi copii
Aşa se construieşte o lume mai mare şi mai bună. Ne numărăm împreună binecuvântările cu fiecare copil:
Acest copil nu a fost avortat.
Acest copil nu a fost abandonat.
Acest copil nu a fost deconectat de la aparate.
La acest copil nu s-a renunţat.
Acest copil nu a fost neglijat.
Acest copil a fost educat.
Acest copil a fost iubit.
Care e visul meu? Să ne dăruim și să ne multiplicăm toate mamele maternitatea, ca să putem acoperi toţi copiii, până la ultimul orfan părăsit într-un colţ sordid de instituţie.
Acestor mame speciale le dedic o întreagă zi a recunoştinţei.
