Crizele în autism. Lucruri care-i scot din sărite pe copiii cu acest diagnostic

Toți copiii cu autism au crize de nervi, iar părinții sunt de multe ori depășiți de situație. Am cuprins în acest episod câteva din cauzele care dau universul copilului meu peste cap. Sper să îți fie de folos!

Georgiana Mihalcea, redactor
crizele in autism
Crizele în autism au întotdeauna o cauză care, uneori, e mai greu de descoperit! Dar nu imposibil!

    Crizele în autism nu vin din senin, ele au întotdeauna un factor declanșator și nu spun asta din cărți, ci o spun după 15 ani de mers la braț cu autismul. Norocul meu este că David a ajuns la nivelul la care spune ce-l deranjează, ce-l scoate din minți, ce-l face să-și piardă controlul. Dar ani de zile mă trezeam cu el urlând neștiind ce are cu adevărat.

    David e un adolescent absolut minunat. Da, e copilul meu și e normal să cred asta despre el. Dar același minunat, înalt de 1.90 m este, în adâncul lui, de o sensibilitate dureros de fragilă. Îl sperie lucruri pe care alții nu le bagă-n seamă, dar e curajos acolo unde eu nici nu îndrăznesc să visez.

    Mintea autistă este senzațională în complexitatea sa. Încă mai cred că am lucruri de învățat despre acest diagnostic, dar fiul meu îmi este cel mai bun profesor! Uite că am ajuns să facem schimb de roluri și, cu ajutorul lui, am să vă dezvălui și vouă cum vede un autist lumea, ce-l sperie, ce-l scoate din sărite.

    Sunt Georgiana, mama lui David, un adolescent cu autism, iar serialul nostru „La braț cu autismul” a ajuns la episodul 86. Episoadele anterioare le găsești aici, dacă acum ne citești pentru prima dată.

    Crizele în autism nu apar din senin și nu trebuie să-i dai pastile „ca să-i treacă”

    Tot văd adesea pe grupurile de părinți cu copii cu autism întrebarea „ce să-i dau copilului de liniștire?”. M-am băgat în seamă de câteva ori, dar mi-am dat seama că lumea îmi va sări în cap pentru sugestiile mele. Exceptând cazurile grave, în care medicul specialist chiar recomandă tratament medicamentos, nu trebuie să-i dai nimic unui copil cu autism care are o criză de nervi.

    Copilul tău este totuși un copil, cu sentimente, cu frustrări. Dacă nu avea autism i-ai fi dat ceva dacă avea o criză de tantrum? Nu. L-ai fi liniștit, i-ai fi șters lacrimile, l-ai fi luat în brațe să știe că-l iubești, că nu-l judeci, că ești acolo, lângă el, chiar dacă „te-a făcut de râs în public”. Fix de asta are nevoie și copilul tău cu autism când CEVA îl scoate din sărite. Pentru că mereu e „ceva”, crizele nu apar din senin.

    Pastilele îl pot „amorți”, îl pot „liniști”, dar nu vor rezolva cu adevărat problema care-i chinuie sufletul copilului tău. Nu-i simplu deloc. N-am spus asta! E nevoie de răbdare și de timp. În cazul meu a durat ANI până când copilul meu a înțeles ce se întâmplă în jurul său, până când l-am făcut să priceapă că ce simte el se poate traduce în cuvinte, iar cuvintele acelea mă vor ajuta pe mine să înțeleg ce se petrece în mintea lui, apoi să-l ajut.

    Poate că niciun terapeut nu ți-a vorbit până acum despre asta în acest mod. Eu vreau doar să-ți dau încredere în tine și-n instinctul tău de mamă. În loc să stabilești un tratament medicamentos ori un „program de corectare comportamentală” eu am să te sfătuiesc să îți observi cu atenție copilul, să fii atentă la tot ce aude, vede, la tot ce se petrece în jurul lui. Să fii ca un detectiv care adună „indicii” ce aduc furtuna în mintea lui. Las mai jos o listă cu lucrurile care l-au envervat pe David de-a lungul timpului, unele făcându-i rău și acum.

    Lucruri care-l scot din sărite pe copilul meu cu autism

    Cel mai tare în clipa de față pe David îl sperie „oamenii răi”. Ce înțelege el prin asta? „Oamenii răi” pentru David sunt cei care țipă, se ceartă, vorbesc tare sau pe un ton ferm, „serios” cum spune el. În prezența unor astfel de oameni David intră în panică. Începe să transpire, se supra-încălzește, îi bate inima cu putere, devine progresiv neliniștit și, dacă n-aș interveni la timp, cu siguranță că ar face o mare criză de nervi. Uneori, cu toate eforturile mele, s-a întâmplat asta.

    Și dacă a întâlnit un astfel de om pe care el l-a băgat în categoria „rău” nu va mai dori să-l mai vadă, pentru că-și va aminti mereu cum l-a făcut să se simtă. Dacă tu ai un copil cu autism non-verbal și recunoști simptomele de mai sus, iar cel mic refuză să mai vadă un om, să știi că acel om îi poate provoca o criză de nervi, un atac de panică și este bine să luați o pauză.

    Noi așa facem. Luăm o pauză de la oamenii care-l sperie pe David și încercăm reconectarea după un timp. Uneori ne iese, alteori nu. Dar niciodată, absolut niciodată nu mi-am forțat sau nu-mi voi forța copilul să facă ceva care-i strică liniștea. Chiar dacă pentru asta îmi pun lumea în cap! El e lumea mea!

    Când doarme trebuie să fie liniște. Dar liniște totală

    Când era mai mic dormea bine, dormea în gălăgie, dormea oricum. Bine asta după 3 ani și jumătate, până atunci n-a dormit nicio noapte întreagă. Apoi copilul meu s-a liniștit până la adolescență. Acum hormonii, pandemia, au adus la pachet numeroase transformări, iar una dintre ele este nevoia de liniște, mai ales când vine ora de culcare.

    Stăm într-o zonă destul de liniștită, la curte, cu vecini pașnici. Uneori e ziua cuiva și are musafiri, pune muzică, alteori vine câte o furtună, cu tunete și fulgere, alteori mai stă lumea de vorbă pe stradă, chiar dacă s-a lăsat întunericul.

    Ei bine, în nopțile acelea adormim greu, foarte greu. Și toată noaptea se trezește de teamă că „sunetele neplăcute” ar putea reapărea. Tresare și se agită până vede zorii zilei, pe care-i simte ca pe o adevărată eliberare. În sfârșit nu mai e obligat să doarmă.

    Ține minte din anii trecuți că a fost party în cartier de Sf. Marie, sau în ziua X luna Y și în preajma acelor zile îl cuprinde un soi de neliniște. Nu, nu are televizor în cameră, dar mai nou are două lămpițe de veghe.

    Întunericul nu-l speria când era micuț, dar acum, în adolescență da. Își imaginează lucruri terifiante care s-ar putea ascunde în întunericul unei camere și asta îi poate provoca o criză. Copilul meu care pare o forță a naturii, datorită staturii sale, este mai fragil decât un ou nefiert. Și aici intervin eu. Eu sunt „pastila lui de liniște”, eu sunt omul conectat cu toată ființa mea la el. Eu îl iau în brațe și simte liniște.

    Crizele de nervi ale copilului meu cu autism nu mă mai sperie, acum pot gestiona orice „uragan emoțional”!

    Crizele în autism vin în ultima perioadă din amintiri dureroase pe care a reușit, cumva, să le dezgroape

    Momentan sunt în cercetare: cum a reușit să deschidă cutia Pandorei și să scoată din ea o avalanșă de amintiri care l-au marcat pe vremea în care „n-avea gură să spună ce-l doare”. De vreo două luni David nu doarme bine și chiar are nopți legate de insomnie.

    De curând mi-a povestit unul dintre motivele care-i tulbură somnul: un episod din Clubul Lui Mickey Mouse pe care l-a văzut prima dată în 2012!!! Da, pe vremea aceea avea 6 ani și abia lega două vorbe, dar barem să spună ce simte!

    El a iubit desenele animate până când a împlinit 13 ani, în special cele de la Disney. A învățat multe chestii din ele, l-au amuzat. Dar acum își amintește lucuri pe care la vremea respectivă nu le-a înțeles și, cum spune el „m-au marcat emoțional”.

    Și începe fiu-meu poveste așa: „Nu pot să dorm din cauza unui episod de la Mickey. A fost ceva rău în acel episod și mi-e treamă să nu se întâmple asta și în lumea reală. E vorba de Pitt care mergea cu un zepelin deasupra clubului și avea un aparat de mișcorare și a mișcorat toate clădirile din Club și toți erau nefericiți.”

    Caut episodul pe youtube să analizăm fază cu fază. După multe tentative eșuate, am reușit să găsim un teaser și am analizat împreună fiecare moment „tensionant”. Copiii cu autism trebuie luați în serios cu tot ce spun, chiar dacă nouă ne pot părea exagerate anumite temeri ale lor.

    Copilul meu n-a putut să doarmă nopți în șir pentru că și-a amintit că acum 10 ani a văzut un episod în care eroii principali au avut un moment de disperare. Și nu știu cum, disperarea animată s-a transpus în lumea lui reală și i-a dat sentimentul că ar putea păți la fel și asta i-a furat liniștea.

    Bineînțeles că l-am luat în serios și am despicat firul în 4, în 8, în 16 și-n 32 până când copilul a înțeles că este în siguranță, că nimeni nu ne va mișcora casa și n-o va băga într-un glob minuscul de sticlă. Suntem bine, dormim, până nu vine o furtună sau nu e o paranghelie în cartier.

    Crizele în autism pot avea nenumărate cauze. Iată câteva la care nu te-ai fi gândit

    Mai sus am enumerat câteva cauze oarecum recente pentru momente tensionate la braț cu autismul. De-a lungul timpului au fost cu duiumul. Îți spun câteva din ele în speranța că te vor ajuta să-ți înțelegi copilul mai bine, să accepți faptul că lucruri minore pot avea consecințe majore!

    Seara, dacă ne uităm la televizor, nu trebuie să fie aprinsă o altă lumină în casă. Uneori lumina puternică poate fi o sursă de stres pentru copiii cu autism.

    Dacă David a refuzat o mâncare nu am insistat niciodată cu ea. Uneori, pentru el, mâncarea „e urâtă”, nu-i place mirosul, textura și, evident gustul.

    Tu, mama copilului cu autism, trebuie să fii mereu calmă. Am spus asta de 1 milion de ori și o să o repet la nesfârșit. O mare sursă de stres pentru un copil cu autism este propria lui mamă, stările ei de neliniște, anxietate se transferă foarte ușor la copil.

    Contrar a ceea ce se spune despre ei, copiii cu autism NU vor să fie singuri, nu se izolează de lume, dar au nevoie de o persoană de încredere, o persoană „de siguranță”, pe care să știe că se pot baza chiar și atunci lumea lor este dată peste cap; mai ales atunci. Nu încerca să-l „scoți din ale lui” cu orice preț, doar fii acolo, atentă la tot ceea ce face. Intră în jocul lui, imită-l, nu-l suprasolicita cu stimuli ori cerințe. E suficient să te simtă cu sufletul alături de el.

    Copiilor cu autism nu le place dezordinea. Ai văzut cum au tendința să alinieze lucrurile? Te-ai gândit vreodată de ce? Pentru că mintea lor este cumva „în alb și-n negru”, ordonată, cu reguli pe care ei înșiși le respectă su sfințenie. Vrei un copil cu autism relaxat? Ține casa ordonată!

    Lui David și multor copii cu autism pe care îi cunosc nu le place să fie criticați pentru că au anumite complexe pe care le conștientizează într-o formă sau alta. Fiu-meu, dacă greșește, are tendința cumva să se auto-pedepsească, este un perfecționist și nu-i place deloc să greșească. Ce fac dacă greșește ceva? Zâmbesc și caut, înainte de a avea o criză de nervi, o modalitate de a-i explica că e ok, că și eu fac greșeli, apoi reparăm împreună dacă e ceva de reparat.

    Autostimulările sunt liniștitoare pentru copiii cu autism. Sunt o oază de fericire. Nu uita asta! Și, chiar dacă nu mă crezi, ele vor dispărea în timp. La început o autostimulare e înlocuită cu alta, dar, treptat ele vor dispărea cu totul. Nu vrei crize în autism? Nu întrerupe o autostimulare, îi iei copilului o mare bucurie!

    Sunetele, de asemenea, sunt foarte importante. Fii foarte atentă oriunde ai afla dacă nu cumva se aude un sunet oricât de mic, care îi dă lumea peste cap copilului tău. David al meu a refuzat mult timp să meargă la țară pentru că-l scoteau din sărite cocoșii care cântau prin curte (și pe vremea aceea nici nu prea vorbea), nu mai mergea la Kaufland, pentru că la intrare se instalase un sistem auditiv de îndepărtare a animalelor fără stăpân și doar el îl auzea, eu nu. Auzul lor e extrem de fin, mai fin cumva decât al nostru. Dacă refuză să mai meargă undeva, o poate face din cauza unui sunet.

    Mare atenție la ce se uită și cu ce se joacă! David a iubit ani de zile desenele animate, dar nu suporta momentele în care un personaj era trist sau dezamăgit de cei din jur; anumite jucării de pluș, datorită sunetelor pe care le scoteau îl traumatizau pur și simplu (și acum reacționează așa dacă chițăie vreun pluș). Mai sunt și acele jucării muzicale: telefoane de jucărie, cutiuțe muzicale etc. Sunetele emise pot provoca adevărate furtuni emoționale.

    Cauze pentru crize în autism sunt nenumărate. Nu le-am putut include absolut tot ce am trăit în ultimii ani într-un singur episod, dar promit să revin într-unul viitor pe această temă. Am vrut doar să te fac atentă la anumite lucruri, la care, poate, nu te-ai gândit că i-ar putea da peste cap lumea copilului tău! Totul are rezolvare, să știi! Fii atentă la tot ce e în jurul lui, urmărește-i reacțiile și gestionează cu blândețe un episod de nervi. Nu e simplu, dar știu că poți! Făcând asta în fiecare zi, vei reuși să anticipezi tot ce ți-ar putea răni copilul și vei crea o lume mai sigură în jurul său!

    • Dacă îți place cum scrie Georgiana și te interesează povestea autismului lui David, citește și episoadele anterioare: AICI
    • Mai multe despre viața de zi cu zi a Georgianei găsești pe pagina de Facebook, unde marchează toate micile și marile realizări ale lui David. 

    Îți recomandăm și

    Te-ar mai putea interesa

    Te-ar mai putea interesa