Copilul cu autism. Și părinții suferă.

Cristina Călin, redactor
autism

Afecțiunile din spectrul tulburărilor  de spectru autist reprezintă un cumul de manifestări care afectează comportamentul, modul de comunicare și interacțiunile sociale și care apar la vârstă fragedă. Cu tratament și terapie, acestea pot fi ameliorate, însă totul depinde de cât de grav este afectat copilul.

Un părinte care aude un astfel de diagnostic simte că îi fuge pământul de sub picioare, mai ales că aceste tulburări sunt prea puțin înțelese de cei din jur, iar etichetele puse copilului suferind sunt dintre cele mai dure. Modul diferit în care acești copii văd lumea, faptul că au dificultăți majore în a se exprima îi împiedică să de integreze în colectivități, iar acest lucru nu este dureros doar pentru ei, ci și pentru părinții lor.

Dacă în mediul familial situația poate fi ținută sub control, în public situația se schimbă în mod radical. Parent Coaching for Autism, citați de site-ul medicalnewstoday.com, au întocmit o listă cu cele mai stânjenitoare comportamente ale copiilor cu autism:

  • Invadarea spațiului personal al persoanelor străine și atingerea lor
  • Excesul de sinceritate privind modul în care arată alte persoane
  • Aplauze frenetice sau învârtirea continuă
  • Fascinația pentru diverse lucruri
  • Exprimarea excesivă a afecțiunii sau, dimpotrivă, a urii.

Părinții pot fi extrem de stresați din cauză că nu pot face față situațiilor, ceea ce poate duce la apariția unor probleme de sănătate serioase pe care nu ar trebui să le neglijeze. Ei însuși ar trebui să urmeze traininguri unde să învețe de la specialiști cum să rezolve aceste probleme. Un studiu din 2015, publicat în Journal of American Medical Association, arată că participarea la astfel de cursuri crește șansele de a face momentele de tantrum mai puțin neplăcute. De asemenea, numărul situațiilor dificile a scăzut pentru că părinții au învățat cum să preîntâmpine problemele.

Cum se simt părinții?

Este greu să te pui în pielea unui părinte al cărui copil a fost diagnosticat cu tulburare din spectrul autist. Chiar și mărturiile care cuprind descrieri ca „depășit de situație, vinovat, confuz, deprimat sau nervos” nu pot să redea întru totul starea lor de spirit. Poate cel mai comun sentiment este cel al frustrării, iar el se naște din faptul că, în majoritatea timpului, copilul este neîndemânatic, nervos, disprețuitor sau nu răspunde în niciun fel atunci când se dorește comunicarea cu el. Nu numai copilul este sursă de frustrare, ci și oamenii din jur care nu înțeleg cum autismul se manifestă și îi judecă în mod nedrept atât pe părinte, cât și pe cel mic.

Cum să interpretezi dificultățile de socializare ale copilului

Părinții copiilor cu autism își pun, de cele mai multe ori, întrebări legate de viitor, de modul în care aceștia se vor descurca atunci când ei nu vor mai putea să-i sprijine. Vinovăția vine și ea la pachet cu toate celălalte stări și naște întrebarea ”Ce am făcut greșit de a ajuns așa copilul meu?”. Atunci când simt că nu mai pot, apare furia, iar ea este îndreptată către toată lumea în general și către nimeni în particular. Cert este că ajung în situații limită în care își manifestă starea de nervozitate, vorbindu-i copilului pe un ton ridicat. Și, apoi, apare iar vinovăția.
Comparațiile cu alți copii aduc tristețe, pentru că părintele realizează că în familia lor copilăria nu va fi una de poveste, micuțul lor neputând experimenta aproape nimic din bucuriile primei părți a vieții.

Să fii părinte în general poate fi o sursă de stres, dar să ai responsabilitatea unui copil cu nevoi speciale poate fi de-a dreptul copleșitor. Ce trebuie să știe cei care se află în această situație este că emoțiile negative sunt absolut normale. Totuși, învinovățirea nu aduce nimic bun. Dacă simțiți că lucrurile vă scapă de sub control, luați în considerare ajutorul unui specialist. Nu este o situație fără scăpare. Copiii cu autism pot trăi fericiți și pot avea vieți împlinite. Doar că le trăiesc în felul lor.

Diagnosticarea corectă

Marea majoritate a studiilor au arătat că, cu cât diagnosticul a fost pus mai devreme și s-a intervenit, impactul autismului asupra vieții copiilor și a familiilor acestora a fost mai mic. Orice bănuială ați avea este bine să o verificați mergând la medic. Experți de la Cleveland Clinic spun că terapia începută la timp face ca simpomele să se estompeze până când copilul ajunge la vârsta adultă.

Odată diagnosticul pus este bine ca părinții să fie foarte bine informați, dar la fel de important este ca sursele lor să fie unele credibile. Cu cât știu mai multe, cu atât își pot ajuta mai mult copiii. Intrarea într-un grup de suport poate fi o soluție foarte bună pentru reducerea stresului prin împărtășirea experiețelor, pentru exprimarea sinceră a emoțiilor, dar și pentru a discuta anumite situații cu oameni care înțeleg cu adevărat prin ceea ce treceți.

Familia și prietenii pot fi un ajutor de nădejde pentru părinții copiilor care suferă de tulburări de spectru autist. Un bunic răbdător care iese în fiecare zi la aceeași oră în parc cu cel mic poate însemna foarte mult. Pentru copil este echivalentul rutinei de care are atâta nevoie, iar pentru părinți un moment de respiro. De asemenea, este important să vă canalizați energiile pe ceea ce copilul poate face, nu pe ceea ce nu este capabil să îndeplinească.

„Părinții copiilor cu autism trebuie să devină co-terapeuții copiilor”

Pentru situațiile în care sunteți în public cu copilul și acesta are un comportament specific tulburărilor din spectrul autist, specialiștii de la Parent Coaching for Autism au următoarele recomandări:

  • Explicați-le de acasă ce nu trebuie să facă expunându-le și efectele acțiunilor lor și arătându-le care este cel mai bun mod de reacție.
  • Găsiți cea mai bună cale de comunicare cu copilul. Puteți folosi fotografii, filmulețe sau chiar înregistrări cu instrucțiuni
  • Repetați în mod constant care este comportamentul corect până când acesta devine o obișnuință
  • Când ieșiți din casă, aveți asupra dumneavoastră o jucărie preferată sau orice știți că îi distrage atenția și îi face plăcere
  • Ignorați privirile curioșilor pentru a nu deveni și mai stresati. Copilul va simți starea dumneavoastră și va deveni și el, la rândul lui, stresat.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa