Pentru că suntem părinţii unui copil cu dizabilităţi, căutăm în fiecare zi noi metode de terapie care să o ajute pe fetiţa noastră. Un tip de terapie despre care ştim că dă rezultate bune, iar în unele cazuri chiar spectaculoase, este zooterapia sau terapia cu animale.
Ce este zooterapia?
Zooterapia constă în intervenţii terapeutice cu ajutorul sau în prezenţa animalelor, efectuate asupra pacienţilor care suferă de dizabilităţi la nivel locomotor, neurologic sau psihologic. Scopul constă în menţinerea sau ameliorarea stării de sănătate a pacienţilor. Istoria acestui tip de terapie începe în mod oficial în anii ’50 în secolul trecut, însă beneficiile unui animal de companie în preajma bolnavilor au fost observate încă din Antichitate.
Ce animale se folosesc?
În cazul bolilor psihice, neurologice sau chiar fizice s-a demonstrat că nu este importantă rasa sau specia animalului, ci prezenţa sa în viaţa pacientului. Florence Nightingale însăşi, precursoarea serviciului medical modern, avea în spital o broască ţestoasă, susţinând că prezenţa unui animal aduce alinare bolnavilor. (Florence Nightingale a trăit între 1820 şi 1910, a fost asistentă medicală şi scriitoare şi a pus bazele sistemului medical englezesc.) Câinii, pisicile, caii, delfinii, porcuşorii de guinea, păsările sau chiar un acvariu cu peşti pot ameliora starea de sănătate a unui pacient cu diverse afecţiuni. Prin dragostea pe care o oferă în mod necondiţionat şi pentru că au nevoie de îngrijirile stăpânului, animalele de companie îmbunătăţesc starea emoţională a bolnavului.
Hipoterapia
Este un tip de terapie care foloseşte caii, poneii sau chiar măgăruşii. Hipoterapia înseamnă folosirea acestor animale în activităţi cu scopuri terapeutice, respectând indicaţiile şi recomandările medicului. Terapia cu ajutorul cailor implică aşezarea copilului pe cal şi răspunsul acestuia la cele trei mişcări de legănare ale calului, aşa cum aflăm de pe site-ul asociaţiei Hip Tep. Deşi în Europa terapia asistată de cai se practică încă din 1960, în România ea a apărut de curând, dezvoltându-se rapid. Găsim centre de hipoterapie în Cluj, Alba, Deva sau Târgu Mureş.
În strânsă legătură cu hipoterapia este şi terapia cu măgăruşi (onoterapia), practicată în comună Voluntari, din judeţul Ilfov, de către voluntarii de la Asociaţia Don Orione.
Cunoscută de multă vreme în ţări precum Anglia şi Franţa, terapia asistată de măgari prezintă avantaje atât la nivel fizic, cât şi la nivel emoţional. Copiii cu autism, sindrom Down, suferinzi de paraplegie/tetraplegie căreia i se asociază retard psihic, precum şi alte tipuri de dizabilităţi pot beneficia în cadrul centrului de terapie ghidată de un specialist.
Avantaje:
- Este o muncă de echipă la care participă: instructorul de echitaţie, logopedul, kinetoterapeutul, medicul;
- Îmbunătăţeşte echilibrul, coordonarea şi planificarea motrică;
- Reflexele devin mai rapide;
- Fortifică musculatura;
- Ajuta la relaxarea musculaturii spastice;
- Creşte încrederea în sine;
- Îmbunătăţeşte respiraţia şi circulaţia sanguină şi limfatică;
- Mobilitate crescută a articulaţiilor;
- Îmbunătăţeşte apetitul;
- Creşterea atenţiei şi conştientizării propriei existente şi a mediului înconjurător (benefică în cazul copiilor cu autism);
Afecţiuni cărora li se adresează:
- Autism;
- Hidrocefalie;
- Sechele de poliomielita;
- Sindrom Down;
- Spina Bifida;
- Traumatisme cranio-cerebrale;
- Distrofie musculară;
- Luxaţie congenitală de şold;
- Epilepsie.
Terapia cu delfini
Din păcate, în România nu beneficiem încă de un centru în care să se practice astfel de terapie. Cea mai apropiată clinică, despre care de altfel am auzit numai aprecieri foarte bune din partea familiilor micuţilor pacienţi, se afla în Turcia, în cadrul Soulscience School Antalya.
Beneficiile terapiei cu delfini
Aşa cum aflăm de pe site-ul centrului din Turcia, după terapia cu delfini copilul cu probleme speciale va începe să înveţe mai repede, astfel ca într-o lună sau două va reuşi să facă achiziţii psihomotorii pentru care ar fi avut nevoie de până la un an de zile. Delfinoterapia accelerează capacitatea de învăţare de până la 10 ori, efectul maxim observându-se la 6 luni -1 an după sesiunea de delfinoterapie.
Cum acţionează?
Terapia cu delfini se bazează pe capacitatea acestora de a simţi zonele bolnave şi de a transmite ultrasunete exact în acele locuri. Sunt confirmări ale schimbărilor produse la nivelul creierului în ceea ce priveşte îmbunătăţirea sincronizării undelor celor două emisfere. Fenomenul se numeşte sonoforeza şi se referă la creşterea numărului de enzime şi hormoni speciali care penetrează membrana celulară sub influenţa ultrasunetelor. Aceasta cauzează schimbări pozitive în organism atât din punct de vedere chimic cât şi din punct de vedere electric.
O sesiune de delfinoterapie durează 10 zile. Copilul înoată cu delfinii o jumătate de oră în fiecare zi. După aceea urmează spectacolul delfinariului. În acest fel, copiii vor avea sentimentul că pot face mai mult decât doar să înoate cu puternicii delfini, atunci când vor vedea că aceştia pot să deseneze, să cânte, să se joace cu mingea, să facă salturi spectaculoase sau să înoate foarte rapid. Copii reuşesc astfel să dobândească abilităţi diverse, să facă noi achiziţii psihomotorii, să se dezvolte, precizează dr. Murat Kemaloglu, cel care a pus bazele clinicii şi care în prezent coordonează toate intervenţiile terapeutice. În plus, familiile copiilor care fac delfinotarapie, timp de două ore în fiecare zi, vor fi instruite în legătură cu diverse tehnici care să-i ajute în depăşirea anxietăţii şi a temerilor legate de viitorul copilului.
Cui se adresează delfinoterapia?
Un număr foarte mare de afecţiuni pot beneficia de pe urma delfinoterapiei. Printre acestea se numără: ADHD, autism, tulburări de comportament, dislexie, epilepsie, encefalită, retard mental, paraplegie, tetrapareza spastică, tulburări cromozomiale şi diferitele sindroame asociate: Down, Turner, Angelman, Williams, Crouzon, Landau- Kleffner, Tar, Trisomia 22.
Câini şi pisici
Mult mai la îndemână decât un căluţ sau un delfin, căţeii şi pisicile sunt de un real folos în procesul de vindecare sau doar în simpla interacţiune cu un copil cu nevoi speciale (fie că vorbim despre dizabilităţi fizice, fie de afecţiuni neurologice sau psihice). De exemplu, un terapeut care încearcă apropierea de un astfel de pacient are mai multe şanse de a-i câştiga încrederea dacă vine însoţit de un animal de companie.
În cazul copiilor cu handicap locomotor, câteva ore pe zi de joacă în compania unui câine îi pot determina să facă mai multă mişcare decât un kinetoterapeut, faţă de care pot fi refractari. În acelaşi timp, o pisică sau un căţel care la rândul său are un handicap fizic se va dovedi o bună alinare pentru psihicul micului pacient.
Sentimentul de excludere socială, timiditatea, lipsa prietenilor pot fi şi ele învinse cu ajutorul unui animal de companie. Pe de o parte, acestea oferă multă dragoste şi acceptare necondiţionată a problemelor medicale pe care pacientul le are, pe de altă parte poate atrage multe prietenii noi, stimulând interacţiunea socială.
Nu o dată ne-am convins că natura poseda multiple remedii pentru afecţiunile noastre. Animalele se numără şi ele printre aceste remedii, oferindu-ne în plus și multă dragoste.
Tu ce ştii despre zooterapie? Ai apelat vreodată la această metodă?