Cu părul nins, cu ochii mici… bunica are un loc aparte în inima oricărui copil. Ea e cea care îl mângâie, îl răsfață și este acolo ori de câte ori are nevoie. Pentru ea, poeții au dedicat versuri pline de emoție. Iată 10 dintre cele mai frumoase poezii pentru bunica.
Cu părul nins, cu ochii mici, de Șt. O. Iosif
Cu părul nins, cu ochii mici
Și calzi de duioșie,
Aieve parc-o văd aici,
Icoana firavei bunici
Din fragedă-mi pruncie.
Torcea, torcea, fus după fus.
Din zori și până-n seară,
Cu furca-n brâu, cu gândul dus,
Era frumoasă de nespus
În portu-i de la țară…
Cata la noi așa de blând,
Senină și tăcută,
Doar suspina din când în când,
La amintirea vreunui gând
Din viața ei trecută.
De câte ori priveam la ea,
Cu dor mi-aduc aminte,
Sfiala ce mă cuprindea,
Asemuind-o-n mintea mea
Duminicii preasfinte…
Eu la lumina lunii îți scriu cu dor nebun, Florin Dumitru
Cerneala se usucă pe-acest crâmpei de foaie,
Îți scriu bunică dragă, din mica mea odaie.
Afara bate vântul prin frunza de salcâm
Eu la lumina lunii îți scriu cu dor nebun…
Trecură multă vreme de când nu ne-am vorbit
Și-n visurile mele tu nu ai mai venit,
Dar noaptea abia începe și timp avem destul
Eu la lumina lunii îți scriu cu dor nebun…
Am fost acum o lună la casa bătrânească,
Ograda e schimbată și iarba a dat să crească.
Cireșul de la poartă, cel ce umbrea pământul
Culcat era bunico… pesemne și-a dat duhul.
Urcat pe prispa casei priveam în gol pierdut,
Și mă vedeam din nou copilul ce-ai crescut.
Pe tălpile desculțe când adunam țărana
Și parcă-ți aud glasul; mă dojeneai într-una.
Bunicuța mea, de Niculina Mureșan
Mulți ani frumoși și sănătoși
Pentru bunica mea.
Și-un cântecel e darul meu
Acum, de ziua ta.
Bunicuța mea
Cu tine e-atât de bine!
M-alinți, mă răsfeți
Nicicând nu ma cerți
Și știu cât te rogi pentru mine.
Îl rog acum pe ingeras
Să te-apere de rău
Iar eu promit să fiu mai bun
Și-ascultător mereu.
Mulți ani frumoși si sănătoși
Să ai de-acum mereu
Și-un buchețel de-mbrățișări,
Acesta-i darul meu.
Mi-e dor de bunica, de Dumitru Delcă
De bunica mea mi-e dor.
Torcea lâna din fuior.
Firul lung îl întindea
Și pe fus îl răsucea.
Tot aşa torcea bunica.
Torcea noaptea, ziulica…
Torcea cu gândul la noi
Să ne facă haine moi.
Cu ele ne îmbrăca,
De mânuţă ne lua,
La biserică plecam,
Lui Isus ne închinam.
Când ne întorceam acasă,
Buna ne punea pe masă
Cozonacii rumeniţi,
De mâinile ei gătiţi.
„Tatăl Nostru” îl spuneam,
„Hristos a înviat” rosteam.
Ciocneam ouă cu bunica
Și ne trecea ziulica.
Buna mea, de Niculina Mureșan
Buna mea, bunica buna,
Cu tine e-așa de bine!
Nimeni nu știe să spună
O poveste ca și tine.
Ești un munte de răbdare
Și ma ierți când eu greșesc.
Uneori te supăr tare,
Dar tu știi cât te iubesc.
Ai muncit o viață-ntreagă
Să ne fie nouă bine.
De vei fi cândva bolnavă
Noi o să-ngrijim de tine.
Anii trec, se duc și dacă
Vei fi slabă și bătrână,
Vei rămâne-ntotdeauna
Bunicuța mea cea bună.
Mâinile bunicuței
La bunici dacă te duci
Îți dau mere dulci și nuci.
Și pe obraz o sărutare
Să crești sănătos și mare.
Bunica și nepotul, de Roxana Gârlaciov
– Buna mea, de ce nu ai
Mâini fine ca mama mea
Şi în păr de ce îţi dai
Cu frişcă şi fulgi de nea?
De ce ochii tăi cuminţi
Nu văd bine şi mă minţi
Că-ochelarii pe obraz
Îi pui ca să-mi faci necaz?
De ce creşti tu tot mai mică
Şi cum poţi, ca o furnică,
Să cureţi şi să găteşti
Şi mie să-mi povesteşti?
– Uite, dragul meu nepot,
Un secret mare de tot:
Dacă vrei ca mama ta
Să rămână tot aşa,
Atunci tata şi cu tine
Aşteptaţi când mama vine,
Ajutaţi-o la spălat,
La gătit şi la călcat.
Întrebaţi-o dacă vrea
O cană cu ceai să bea…
Şi atunci, veţi observa,
Mama va rămâne-aşa:
Fină, tânără, frumoasă
Şi cu piele de mătasă,
Părul negru şi lucios…
Şi nici nu va creşte-n jos!
Bunica, de Valeria Tamaș
În căsuța de la țară
De cu zori și până-n seară
Cine oare robotește
Și nepoții-și îngrijește?
Cine ne ghicește gândul
Zilele și nopti de-a rândul,
Când trăznăi nepotul face
Cu cine cade la pace?
Bunicuța mea iubită
Ființa cea mai îndrăgită,
Atât timp cât ea trăiește
Doar pe mine mă iubește.
Ea e prietenul meu bun,
Toate-lucrurile-i spun,
Și îmi este nu o dată
Bună amică de joacă.
De la ea eu știu pe lume
Toate lucrurile bune
Chiar de timpul ei gonește,
Cu mine întinerește.
Când mă culc, când mă trezesc
O sărut fiindc-o iubesc.
Și îmi pare tare bine
Că e zilnic lângă mine.
Bunica
În soba arde focul,
Din foc scântei mici sar,
Bunica lânga mine
Citește frumos, rar.
Ea are glasul dulce,
Îmi place s-o ascult,
Bunica îmi zâmbe.te,
O iubesc foarte mult.
Citește, se oprește,
Poate a obosit.
Din mână cartea-i cade,
Bunica a ațipit.
Bunica, de Nicolae Labiș
O sfântă din icoane cu fața zâmbitoare
Cu ochii de cărbune, cu părul ca de nea
De-o bunătate rară, cu inima deschisă,
Curată ca și crinul. Așa-i bunica mea.
O, cum o văd și-acum, cu furca-n brâu înfiptă,
O văd și simt cum trece prin mine un fior,
Căci parc-aud și-acum povestea cu crăiese
Și fusul la ureche cum sfârâie ușor.
Această poezie îți este închinată,
Bunică scumpă, ție, din tot sufletul meu.
Ești sacra pentru mine și asigur buno,
Că vie și măreață rămâne-vei mereu.
La mulți ani, bunica mea!, de Niculina Mureșan
Bunicuțo, eu sunt mic.
Ține-mă în brațe-un pic.
Și mângâie-mi obrăjorii.
Hai, șterge-mi și ochișorii!
M-ai certat… și-am plâns puțin.
Buni, tot la tine vin
Să-ți șoptesc de ziua ta:
„La mulți ani, bunica mea!”