Sunt perioade în viața unei familii când părinții nu reușesc să mai față facă singuri tuturor responsabilităților. Uneori sunt nevoiți să facă jonglerii incredibile ca să gestioneze jobul, grădinița/ școala copiilor, cumpărături, îndatoriri casnice etc. Uneori, cea mai bună soluție poate fi o bonă. Pentru că în fiecare familie nevoile sunt diferite, și responsabilitățile bonei pot diferi, de la caz la caz. Important este ca acestea să fie clar stabilite de la bun început.
Ce face o bonă: atribuții și responsabilități
În primul rând, trebuie să stabiliți dacă bona lucrează cu normă întreagă sau cu jumătate de normă. În funcție de timpul alocat, aceasta se poate ocupa exclusiv de copii sau poate avea și sarcini conexe. Există posibilitatea ca o bonă cu normă întreagă, care este de multă vreme „adoptată” într-o familie, să preia și o serie de sarcini din viața de zi cu zi a familiei. Ceea ce nu are cum să se întâmple în cazul unei bone ale cărei servicii sunt antamate ocazional sau al unei bone angajate cu jumătate de normă. De exemplu, o bonă cu normă întreagă poate să se ocupe integral de întreținerea garderobei copiilor, verificând starea hainelor, decizând ce anume trebuie schimbat. O bonă part-time ar putea să facă acest lucru doar sub îndrumarea unui părinte.
Ca regulă de bază, jobul unei bone este să aibe grijă de copii. Adică orice activitate legată de viața de zi cu zi a copiilor intră în responsabilitatea bonei. Sarcinile legate de casă, dar care nu au legătură cu copiii, nu intră în „fișa postului”. Unele dintre aceste sarcini pot fi negociate, dar asta nu înseamnă că orice bonă le va îndeplini. Este de reținut că aceste responsabilități pot răpi din timpul pe care, în mod normal, bona l-ar petrece având grijă de copii sau antrenându-i în activități educative și captivante.
Principalele responsabilități ale unei bone
În grija bonei cad toate sarcinile care țin de îngrijirea și activitățile de zi cu zi ale copilului:
- Mesele și hrănirea
- Planificarea activităților
- Activități care încurajează creșterea și dezvoltarea
- Participarea copilului la cursuri, activități extrașcolare, grupuri de joacă etc.
- Pregătirea tuturor lucrurilor necesare pentru grădiniță sau școală
- Supervizarea temelor pentru acasă
- Supravegherea și pregătirea somnului de prânz
- Curățenie sau ordonarea camerei, după activitățile realizate în decursul zilei (jocă, gătit împreună, teme etc.)
- Spălarea și sterilizarea biberoanelor
- Însoțirea copilului către și de la școală/creșă/grădiniță
- Organizarea și participarea la întâlniri de joacă cu alți copii
- Întreținerea hainelor copiilor (spălat, călcat, ordonat).
Sarcinile unei bone „cu vechime” într-o familie sunt mult mai numeroase, asta și pentru că, după anii petrecuți împreună cu acel copil, bona știe foarte bine necesitățile acestuia. În plus, a câștigat deja încrederea părinților. Aceasta se poate ocupa și de:
- Schimbarea sezonieră a hainelor, reînoirea garderobei, organizarea șifonierelor.
- Pregătirea uniformelor și a rechizitelor pentru începutul școlii, a bagajelor pentru excursii sau tabere etc.
- Programarea controalelor medicale de rutină sau a vizitelor la medicul pediatru (cu acordul părinților)
- Cumpărături pentru școală și pentru meniul săptămânii, pentru a ușura munca părinților.
Sarcini care trebuie discutate
Bona, oricât de apropiată ar fi familiei, nu poate fi responsabilă de toate treburile casei. Dar, atunci când considerați că v-ar fi de ajutor să preia mai multe atribuții, e bine să discutați cu aceasta și să stabiliți de comun acord ce alte sarcini ar putea să preia (contra cost sau în schimbul unor beneficii).
- Plimbarea câinelui: Îngrijirea animalelor de companie nu intră, de obicei, pe lista „to do” a unei bone, dar poate fi inclusă ca responsabilitate suplimentară. Poate părea o activitate banală să hrănești animalul de companie sau să scoți la plimbare câinele, însă nu poate fi trecută la categoria „obligații”.
- Spălarea rufelor părinților: Gestionarea hainelor copiilor este, adesea, inclusă în atribuțiile unei bone, mai ales pentru cele angajate cu normă întreagă. Pentru ceilalți membri ai familiei, însă, este nevoie de o discuție separată.
- Menajul: Bonele se ocupă de curățenia în camera copiilor și de activitățile lor de peste zi. Printre responsabilitățile sale se numără vesela de la prânzul copiilor, ordonarea jucăriilor sau curățarea căruciorului. Bonele nu sunt responsabile pentru curățenia generală a casei. Dacă îți dorești o combinație bonă-menajeră, acest lucru trebuie clarificat de la început.
- Gătitul pentru întreaga familie: Mâncarea copiilor este inclusă pe fișa postului unei bone, dar aceasta nu trebuie să se ocupe de meniul întregii familii.
- Îngrijirea/supravegherea altor copii: Întâlnirile cu alți copii (la locul de joacă sau acasă) fac parte din rutina zilnică a unei bone. Asta nu înseamnă că poate supraveghea copiilor altor familii care vin la voi în casă. Aceștia trebuie să fie, la rândul lor, însoțiți de către un adult.
Ce înseamnă bonă externă
Atunci când decideți să apelați la ajutorul unei bone, trebuie să cântăriți bine plusurile și minusurile și să stabiliți dacă vă doriți ajutor permanent (bonă care să locuiască în acceași casă) sau o bonă care vă ajută câteva ore pe zi. Înțelegerea diferențelor dintre aceste două opțiuni este esențială, pentru a beneficia de o colaborare armonioasă și eficientă. Bonele care locuiesc separat fac naveta zilnic către casa ta, oferind îngrijire copiilor în timpul orelor de lucru. Ele se comportă ca niște angajați, care nu pot fi deranjați (decât în cazuri excepționale) în timpul lor liber. În schimb, bonele rezidente primesc un spațiu de locuit separat în locuința voastră, dar sunt acolo în orice moment aveți nevoie. Această proximitate vă permite o reacție rapidă în caz de urgențe și vă oferă mai multă flexibilitate atunci când vă gestionați programul.
Atunci când alegi între o bonă rezidentă și una care locuiește separat, ia în considerare nevoile, stilul de viață și bugetul familiei tale. Alegerea corectă depinde de factori precum programul, flexibilitatea și nivelul de conexiune personală pe care îl dorești. Pe lângă bone externe și rezidente, există și bone care te pot ajuta part-time, câteva ore pe zi, ori bone care se ocupă doar de însoțirea copiilor către și dinspre școală/grădiniță.
Salariu
Compensația pentru bonele care locuiesc separat include, de obicei, un salariu pe oră sau lunar. Beneficiile suplimentare pot include zile de concediu plătit, zile libere de sărbători și asigurare de sănătate, în conformitate cu practicile de angajare obișnuite. Bonele rezidente primesc „masă și casă”, pe lângă salariu. Familiile pot acoperi, de asemenea, utilitățile, internetul și alte cheltuieli ale unei bone rezidente.
Intimitate
Cu bonele externe, granițele între interacțiunile profesionale și cele personale sunt foarte bine definite. Veți vorbi încă de la început despre așteptările voastre în ceea ce privește comunicarea sau solicitarea servicilor sale în afara orelor de lucru. Bonele rezidente devin parte din familie și sunt tratate ca atare. E ideal ca familiile să comunice proactiv despre așteptările privind intimitatea, despre regulile casei și respectul reciproc pentru a asigura o experiență pozitivă pentru toate părțile implicate.
- CITEȘTE ȘI: Cum se calculează salariul unei bone?
De la ce vârstă poate să aibă copilul bonă
Bona este un ajutor pentru orice părinte, așa că poate să îți fie alături încă de la nașterea copilului. Se poate ocupa, în primele luni, de prepararea formulei (dacă e cazul), de spălatul hăinuțelor și de îngrijirea camerei copilului, te poate ajuta cu băița și poate petrece timp cu bebelușul în momentele în care ai nevoie să faci o baie sau să iei o pauză. Pe măsură ce bebelușul crește și intervine diversificarea, bona te poate ajuta să pregătești mesele celui mic, poate hrăni bebelușul și se poate juca cu acesta atunci când nu ești prin preajmă.
Experții spun că un copil poate fi lăsat acasă singur pentru câteva ore încă de la vârsta de 11 ani sau pe la vârsta gimnaziului. Însă, în cele din urmă, totul depinde de gradul de maturitate al copilului tău. Uneori, un copil de vârste mici poate fi pregătit să rămână singur acasă, alteori nici copiii mai mari de 11 ani nu se simt confortabil să fie lăsați singuri – nici măcar pentru câteva ore. Nevoile fiecărui copil și ritmul de dezvoltare diferă de la un individ la altul, așa urmează-ți instinctul și comunică foarte deschis cu copilul.
