Copiii sunt fascinați de animale – indiferent că le descoperă în cărțile de povești sau în realitate. Tot ei sunt cei care insistă, la un moment dat, să le fie cumpărat un animal de companie. Dincolo de amuzamentul celor mici și de dorința lor de a avea un partener de joacă, un animal de companie vine la pachet cu anumite responsabilități. Și implică o serie de compromisuri. Părinții știu asta, desigur. Însă există și multe beneficii pe care prezența unui animal de companie le aduce în viața unui copil.
Beneficiile pe care le aduce familiei un animal de companie pentru copii
Animalele de companie, acești membri ai familiei foarte iubiți de copii și foarte alintați de părinți, ne pot oferi nu doar bucurie atunci când îi avem în viața noastră, ci și un real sprijin pe parcursul mai multor etape ale vieții. Un câine, o pisică sau chiar un peruș pot face diferența. Aceștia pot fi buni parteneri de joacă pentru copiii mici, pot fi un companion pentru cei singuratici, pot ajuta cuplurile să își refacă relația sau pot alina dorul părinților, atunci când copiii pleacă la facultate.
Conform BBC, care citează un studiu australian, există o creștere de 10% a numărului de animale de companie adoptate sau cumpărate de către familii atunci când copiii se pregătesc să înceapă școala. Se pare că părinții știu, la modul intuitiv, că îngrijirea unui animal poate oferi copiilor lecții valoroase despre grija față de ceilalți, despre responsabilitate și empatie. „Este foarte important, mai ales pentru copiii mici, să învețe că perspectiva cuiva poate fi diferită de a lor,” spune Megan Mueller, profesor asociat la Universitatea Tufts din SUA, citată în articolul BBC. Profesoara, specializată în domeniul interacțiunii om-animal, crede că lecția aceasta poate fi „mai ușor de învățat cu un animal decât cu un frate sau un prieten.”
Dar impactul pozitiv al animalelor de companie este mult mai mare. Acestea pot influența abilitățile sociale ale copiilor, sănătatea fizică și chiar dezvoltarea lor cognitivă, iar compania unui animal pe o perioadă mai lungă este asociată cu un nivel mai înalt de empatie. Pentru copiii cu autism și familiile lor, îngrijirea animalelor poate ajuta nu doar la reducerea stresului, ci și la consolidarea unor legături de sprijin pentru copilul diagnisticat cu această afecțiune.
- CITEȘTE ȘI: Copil sau câine? Amândoi. „Cine renunță la animal când se naște copilul are caracter josnic”
Deținătorii de animale de companie știu că acestea pot ajuta un copil să învețe cum să își gestioneze timpul și să mențină o rutină zilnică, atât pentru el însuși, cât și pentru animal. Copilul învață, de exemplu, că un câine are nevoie să iasă afară de cel puțin două ori pe zi, la aceeași oră, când crește învață să curețe litiera sau colivia și să urmărească starea de sănătate a companionului său. Toată această rutină de îngrijire a animalelor de companie îl învață pe cel mic cum să aibă grijă de o altă ființă, să îi observe stările fizice și emoționale și să acționeze în consecință.
Cum alegi animalul de companie potrivit și ce compromisuri trebuie să ai în vedere
Iată câteva lucruri pe care ar trebui să le iei în considerare atunci când se pune problema să alegi animalul de companie potrivit pentru familia ta și pentru copilul tău. Ține minte că animalele nu sunt cadouri, ci adevărați membri ai familiei, care necesită la fel de multă grijă și atenție ca un copil.
Speranța de viață a animalului de companie
Copiii se pot atașa foarte tare de animalele lor de companie, așa că va trebui să te gândești bine pentru cât timp va face parte din familia voastră animăluțul. Atașamentul emoțional al copilului poate fi unul foarte puternic, iar dacă speranța de viață a „prietenului blănos” este redusă, copilul va avea mult de suferit. Dacă alegi un animal cu o speranță de viață mai mare, va trebui să ai în vedere că, odată ce copilul tău pleacă la facultate, va trebui să te ocupi singur(ă) de îngrijirea animalului de companie.
Spațiul necesar
Ai suficient loc în apartament, în casă sau la curte pentru animalul pe care l-ai ales? Informează-te și află cât de mare va crește animalul și dacă poți să-i oferi confortul și atunci când va ajunge la maturitate și la gabarit maxim. Nu cumpăra un câine de talie mare dacă stai într-un apartament cu două camere. Lucrurile nu vor funcționa bine – nici pentru el, nici pentru voi!
Cerințele și nevoile de îngrijire
Discută cu medicul veterinar despre specificul fiecăruia și despre îngrijirea de care fiecare animal are nevoie, indiferent că e un cățel sau un porcușor de Guineea. Ești pregătit(ă) financiar pentru a avea grijă de acest animal de companie? Poate familia ta să împartă sarcinile care țin de îngrijirea sa? Este rezonabil să crezi că veți gestiona prezența lui pe o perioadă lungă de timp?
Costurile pentru îngrijirea sănătății
Toate animalele de companie necesită îngrijire veterinară. Va trebui să te asiguri că există un medic veterinar în zona ta care poate să se ocupe de starea de sănătatea a animăluțului pe care l-ai ales. Dacă alegi un animal exotic, lucrurile sunt și mai complicate: sunt foarte puțini veterinari care s-au specializat în acest domeniu. De asemenea, va trebui să te asiguri că ești pregătit(ă) financiar să suporti toate costurile care țin de eventualele spitalizări, intervenții chirurgicale sau tratamente.
Ce fel de companion își dorește copilul tău?
Unii copii își doresc un animal de companie cu care să se joace. De fapt, majoritatea copiilor își doresc această interacțiune directă cu animalele: să le mângâie, să le arunce mingea, să iasă împreună la plimbare etc. Însă există și copii care își doresc mai degrabă un animal mai special, unul exotic sau rar, și nu caută neapărat interacțiunea directă.
Animalul tău de companie este diurn sau nocturn?
Și acest aspect trebuie luat în calcul. Stilul lui de viață influențează modul în care te gândești să îi amenajezi spațiul, unde dorești să amplasezi terariul sau colivia, spre exemplu. În plus, trebuie să te asiguri că îi respecți „programul de somn”, altfel nu faci decât să îl chinui.
Compatibilitate la nivel de comportament
Ține cont de personalitatea copilului tău. Este el suficient de calm pentru a îngriji o ființă mai fragilă? Află care sunt nevoile animăluțului ales și gândește-te la abilitatea copilului de a respecta aceste nevoi. Și mai e un lucru foarte important de luat în seamă: ce vei face dacă copilul tău își pierde interesul pentru animalul de companie? Sigur că nu poți să lași animăluțul să se chinuie, doar pentru că cel mic nu are maturitatea necesară să ducă această responsabilitate până la capăt, nu poate sau nu vrea să aibă grijă de el. Va trebui să îți asumi întreaga responsabilitate pentru îngrijirea animalului ales, să fii dispus să îi acorzi îngrijirea, timpul și disponibilitatea emoțională. Toate acestea trebuie discutate, încă de la început, pe îndelete, cu toți membrii familiei.
Curățenie
Dacă optezi pentru un cățel sau o pisică, trebuie să accepți faptul că nici canapeaua și nici hainele tale nu vor mai arăta în permanență impecabil. Aceste animale lasă păr, iar acest lucru implică eforturi suplimentare în ceea ce privește ordinea. De asemenea, ia în considerare faptul că anumite animale au mirosuri specifice, iar căsuțele lor, necurățate la timp, ar putea fi sursa mirosului neplăcut din casă.
Vacanțe
Asigură-te că ai cu cine lăsa animalul de companie atunci când pleci în vacanțe sau că îl puteți lua cu voi în locurile în care mergeți de obicei pentru relaxare.
Ce trebuie să știe părinții și copilul înainte de a avea un animal de companie
Înainte de a merge la un adăpost sau la un pet-shop, părinții ar trebui să aibă răspunsuri pentru următoarele întrebări:
A arătat copilul un interes real?
Dacă auzi pentru prima copilul cerând o țestoasă, nu te grăbi să ajungi la magazin. Poate fi o dorință trecătoare, influențată de vreun desen animat sau de poveștile unui coleg. Dacă un copil care are mai puțin de 4 ani își exprimă interesul pentru un animal, se recomandă părinților să aștepte și să vadă dacă dorința sa rămâne vie mai mult timp.
Ce așteptări (rezonabile) ai de la copilul tău în legătură cu îngrijirea animalului?
Dacă părinții au așteptări legate de îngrijirea animăluțului de companie, ar trebuie să discute foarte clar cu cel mic acest aspect. Copilul trebuie să își asume anumite responsabilități (hrănire, joacă, plimbare, îngrijire sau curățirea cuștii animalului etc). Dar și părinții trebuie să fie realiști și să țină cont de vârsta copilului. Un copil mic ar putea să adune jucăriile companionului său împrăștiate prin toată casa, să îi pună crănțănele sau să îi umple bolul cu apă. Copiii între 5 și 12 ani pot ajuta la toate ritualurile legate de animalul de companie, de la igienizare și hrănire. Copiii mai mari, de peste 12 ani, pot participa la dresaj sau chiar să plimbe singuri prin parc animalul de companie.
Cum știi dacă cel mic poate avea grijă de un animal?
E simplu! Trebuie doar să observi cum se comportă copilul în viața de zi cu zi, mai exact, dacă abordează cu ușurință rutina zilnică. De exemplu, își perie dinții de două ori pe zi fără să i se aducă aminte? Își amintește că e rândul său așeze farfuriile pentru cina în familie? Dacă uită să îndeplinească o sarcină, este suficient un simplu reminder sau trebuie să duci o luptă pentru a-l convinge? Mai simplu de atât: cum crezi că va reacționa când e în mijlocul unui joc video și tu îi amintești că trebuie să scoată câinele afară, prin ploaie?
Ești dispus să preiei responsabilitățile suplimentare?
Dacă încă ai dubii, puteți face „o probă” luând acasă, pentru un weekend, animalul unui prieten sau al unui vecin. Vei avea ocazia să vezi cum gestionează copilul responsabilitățile și cum interacționează cu animalul. Însă, indiferent de vârsta copilului, părinții ar trebui să înțeleagă că un animal de companie este responsabilitatea întregii familii.