Știi ce înseamnă să devii un părinte blând? Poți afla din cărțile de parenting existente la editura noastră și poți exersa principiile descoperite în viața ta de zi cu zi. Este esențial să ne documentăm pe tot parcursul vieții de părinte și să le oferim copiilor noștri educație cu blândețe.
Cei șapte ani de acasă sunt cu adevărat importanți în formarea personalității unui copil. Iar misiunea noastră de părinți este să le insuflăm principii sănătoase de viață, să-i creștem cu iubire.
- CITEȘTE ȘI: Mayim Bialik: „Nu ne lovim partenerul, colegul de serviciu sau câinele. De ce să ne lovim copiii?”
Părinte blând, cu umor și un strop de încredere
Mayim Byalik, o celebră autoare de parenting americană, își narează experiența din ipostaza de mamă care a îmbrățișat principiile attachment-parentingului. Și o îmbogățește cu profesia de neurolog cu studii specifice despre atașament (vorbește, de pildă pe larg despre rolul hormonilor în reglarea proceselor fiziologice ale sarcinii, nașterii, alăptării).
Ea e și actriță, una celebră, dar tonul cărții e vesel și mai curând modest, pare că această celebritate îi servește doar să își facă vocea mai bine auzită. Și vocea ei nu face deloc parte din curentul majorității. Dar știți care e, în ce mă privește ingredientul magic al acestui volum? Ei bine, o doză zdravănă de umor, de autoironie, umor care eliberează, care șterge diferențe culturale, care dezinhibă și invită la conștientizarea ideii că odată ce ai devenit mamă, faci parte dintr-o comunitate și ai parte de solidaritate.
Mai e și mult bun-simț în această carte, sau intuiție, așa cum o numește Byalik. Iar cei care deja sunt apropiați teoriilor atașamentului vor recunoaște că ele țin în mod esențial de o intuiție universală a celei care devine mamă. Intuiție pe care adesea o o ignorăm sau o acoperim de vinovăție, fie din pricina presiunii sociale, fie a unor traume personale.
Copilul trebuie purtat, iubit, ascultat, liniștit, respectat, alăptat; trebuie să aibă o voce, chiar dacă ea nu ne e limpede încă din bebelușie, chiar dacă ea nu se suprapune peste vocile celor care ne cer să fim altfel de mame, chiar dacă uneori ne vine greu.
Există o cale de mijloc în chestiunea disciplinei?
Sunt câteva capitole pe care le-am citit cu enorm interes, ușor amuzată de scenariul imaginar în care ele ar fi subiect de dispută de-a lungul și de-a latul internetului: ar ieși scântei! Unul dintre ele încearcă să dărâme, tot cu argumente care țin de logică și bun-simț mitul politeții la copii.
Prin urmare, copiii nu vor fi politicoși pentru că îi presăm, forțăm, sau le ținem prelegeri despre asta; unicul mod autentic de a deprinde regulile bunei purtări e modelând comportamentele adulților din preajmă.
Ce să știi dacă vrei să fii un părinte blând
Apoi, un alt punct categoric nevralgic e cel despre disciplină( firește, pozitivă). Byalik vorbește aici despre metodele disciplinei tradiționale, autoritare, deconstruiește un pic mecanismele din spatele lor și explică de ce acestea nu funcționează: consecințele ilogice ( nu mănânci, nu ai voie la desene), etichetările, reprimarea plânsului și a emoțiilor firești, amenințările, recompensele, violența.
Ei bine, da, agresiunea îndreptată împotriva copilului, bătaia e tratată pe larg aici, sunt din nou citate studii ale efectelor devastatoare asupra dezvoltării copilului, e adusă din nou în ajutor neurologia, dar și logica. Iată însă că aici avem și bucuria de a găsi o seamă de sfaturi cât se poate de practice pentru a păși cât mai departe de disciplina tradițională:
- Purtările inacceptabile sunt semnele unei nevoi neîmplinite
- Copilul nu e totuna cu comportamentul său
- Ia o pauză și respiră când tensiunea devine excesivă
- Fii blând cu tine
- Pentru fiecare nu, câte un da
- Simțul umorului
