Ideea că cei mici udă patul deoarece ar fi leneși nu este decât un mit. Milioane de copii urinează în pat, iar cauzele nu au nicio legătură cu lenea.
Spre deosebire de alergii sau de boli precum astmul, părinții preferă să nu vorbească despre udatul patului în afara casei, arată specialiștii portalului de sănătate webmd.com. Din păcate, toată această secretomanie care înconjoară enurezisul nocturn nu face decât să îngreuneze situația în care se regăsesc cei mici.
„90% dintre copii cred că ei sunt singurii care udă patul, ceea ce îi face să se simtă și mai prost”, a explicat medicul pediatru Howard Bennett pentru sursa citată.
Însă udatul patului în timpul nopții este destul de frecvent în copilărie. De ce se întâmplă acest lucru este destul de simplu de explicat: pur și simplu, fără să sufere de vreo boală, copiii dobândesc la vârste diferite controlul asupra vezicii urinare.
Între 5 și 7 milioane de copii udă patul în unele nopți sau în cele mai multe dintre nopți (numărul băieților care au enurezis nocturn este de două ori mai mare decât al fetelor).
După vârsta de 5 ani, aproximativ 15% dintre copii continuă să ude patul, iar în jur de 5% continuă până în jurul vârstei de 10 ani.
Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și al copiilor
Urinarea nocturnă poate aduce probleme într-o familie. Uneori, părinții frustrați conchid că un copil udă patul deoarece este leneș și nu se scoală pentru a merge la toaletă. Iar copiii ajung să creadă că este ceva în neregulă cu ei, în special dacă frații săi îl tachinează din acest motiv.
În cartea Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și al copiilor, autoarea Sarah Ockwell-Smith le oferă părinților informații foarte utile despre cum să gestioneze problemele uzuale care apar în copilărie, ca de exemplu udatul patului, trezirile frecvente sau terorile nocturne. Cartea Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și al copiilor poate fi găsită AICI.
Înțelegerea cauzelor enurezisului nocturn este primul pas pe care trebuie să îl facă un părinte.
Iată care pot fi acestea:
1. Cauze genetice. Potrivit medicilor, urinarea nocturnă este moștenită: 3 din 4 copii care suferă de enurezis au un părinte sau o rudă de gradul întâi care a avut aceeași problemă în copilărie.
Oamenii de știință au reușit să localizeze câteva dintre genele specifice care determină dobândirea târzie a controlului asupra vezicii urinare: ele se află în cromozomii 13, 12 și 8.
Este bine ca părinții să le vorbească celor mici despre problemele pe care și ei le-au avut în copilărie. În acest fel copilul va înțelege că nu este singur și că nu este vina lui.
Dincolo de rolul genelor, cercetătorii au identificat și alți factori ce pot contribui, într-o măsură mai mică sau mai mare, la perpetuarea enurezisului nocturn și la o vârstă avansată:
2. Maturizarea întârziată a vezicii urinare. Creierul și vezica învață treptat să comunice în timpul somnului, iar în cazul unor copii acest lucru are loc mai greu.
3. Nivelul scăzut al hormonului antidiuretic (ADH). Acest hormon le spune rinichilor să producă mai puțină urină. Studiile arată că unii dintre copiii care urinează în pat au un nivel mai scăzut al acestui hormon.
4. Somnul foarte adânc. Copiii care dorm foarte profund pot urina noaptea în pat: creierul lor nu primește semnalul că vezica urinară este plină.
5. Constipația. Dacă intestinele sunt pline, ele pot presa vezica urinară, provocând contracții necontrolate ale vezicii în timpul somnului.
6. Stresul (exemple: divorțul părinților, nașterea unui frate etc)
Uneori, udatul patului noaptea poate fi provocat și de probleme medicale, însă astfel de cazuri apar foarte rar (la 3% dintre copii). Iată care sunt acestea:
7. Infecții ale tractului urinar
8. Apneea de somn (oprirea temporară involuntară a respirației)
9. Diabetul
10. Problemele la coloana vertebrală
11. Malformații ale vezicii urinare sau ale tractului urinar
Însă marea majoriate a copiilor care urinează noaptea în pat nu are nicio problemă medicală. Iar în cazul lor enurezisul nocturn dispare la un moment dat.
Iată câteva metode și tratamente pe care părinții le pot aplica pentru a elimina enurezisul nocturn:
1. Încurajează-l pe copil să meargă la toaletă înainte de culcare;
2. Limitează lichidele pe care le bea înainte de a merge la culcare;
3. Acoperă salteaua cu o folie din plastic;
4. Folosește o alarmă pentru urină; aceste alarme detectează urina și îl trezesc pe copil pentru ca el să poată merge la toaletă;
5. Învață-l să facă exerciții care întind și lărgesc vezica astfel încât capacitatea ei să crească;
6. Dacă aceste metode nu funcționează mergi la doctor pentru a i se prescrie un tratament medicamentos.
Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și al copiilor
După cum arată și scriitoarea Sarah Ockwell-Smith în volumul Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și al copiilor, blândețea și empatia părinților sunt extrem de importante pentru a rezolva problema enurezisului nocturn.
Creatoare a conceptelor BabyCalm și ToddlerCalm, Sarah Ockwell-Smith oferă în Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și al copiilor metode și tehnici care să rezolve problemele de somn tipice copiilor, de la naștere până la vârsta de cinci ani. Sarah oferă sfaturi viabile, bazate pe dovezi științifice. Cartea poate fi găsită AICI.
De asemenea, în Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și al copiilor ea arată și de ce multe dintre sfaturile cu privire la somn sunt incorecte și contraproductive și ce putem învăța din obiceiurile altor culturi.
În Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și al copiilor, părinții vor găsi recomandări practice pentru fiecare etapă de creștere și pentru crearea ambianței de somn perfecte, respectiv a unui ritual de culcare, pentru alimentație și consecințele acesteia asupra somnului, precum și pentru folosirea corectă a obiectelor de tranziție.