Da! Și părinții suferă de anxietate de separare, nu numai copiii! Cu fiecare lună care trece, copiii mici devin din ce în ce mai independenți. Nu mai doresc să rămână izolați mereu în bula de iubire cu mama lor, aleargă liberi și caută compania altora, ceea ce-i face pe mulți părinți să aibă sentimente de tristețe și de pierdere.
Iată ce spune Robin Grille despre anxietatea de separare a părinților în cartea sa, ”Parenting cu iubire – Descoperă-ți instinctele de părinte”, cel mai nou bestseller lansat de Totul despre mame.
Când părinții suferă de anxietate de separare, se simt respinși, ca și cum copilul nu i-ar mai iubi
Bebelușul a părăsit cuibul. Ați auzit de sindromul cuibului gol? Poate că această etapă ar trebui, de asemenea, să primească un nume – sindromul leagănului gol sau sindromul slingului gol.
Etapa de bebeluș a fost o perioadă specială de intimitate, extraordinară uneori, astfel că este un lucru comun pentru părinți să le fie dor de bebeluși.
Permiteți-vă să vă luați rămas-bun de la bebeluș și lăsați lacrimile să curgă, dacă simțiți nevoia
Ca în cazul oricărui rămas-bun, o doză de durere este firească. Trecerea acestei relații aduce cu sine sentimente care merită respect: onorați-le și împărtășiți-le.
Cu cât sunteți mai deschiși emoțiilor, cu atât mai mult vi se poate deschide inima bucuriilor noi care vă așteaptă pe măsură ce bebelușul se transformă în copil mic.
Pentru mulți părinți, zborul copilului mic spre independență poate fi înfricoșător
Unii ajung să se simtă goi, ca și când nu ar mai fi doriți. Alții se preocupă mereu de siguranța copilului. (Va cădea și se va lovi? Îl va lovi alt copil?) Dacă nu-i puteți da drumul copilului, dacă nu vă puteți abține să nu fiți hiperprotectori și să nu vă agățați de el, nu vă judecați.
Gândiți-vă la felul în care a fost gestionată tranziția spre copilăria mică de către părinții voștri
Dacă părinții voștri au fost exagerat de protectori, dacă au fost anxioși cu privire la independența voastră tot mai mare, temându-se prea mult că ați putea fi răniți, reținându-vă din a alerga, cățăra, explora, descoperi, greși și ocazional învineți –, este posibil să fi absorbit multe mesaje despre propria fragilitate și despre o lume primejdioasă și neprietenoasă.
Poate că inițial v-ați simțit sufocați, frustrați și ați criticat constrângerile impuse
În timp însă, poate că anxietatea părinților a devenit a voastră. Dacă, în schimb, părinții au fost neatenți și a trebuit să vă apărați singuri prea mult, prea devreme? Ați fost speriați? Poate că v-ați rănit sau ați fost agresați și nu ați avut la cine să alergați.
Sunt atât de multe motive pentru care intrarea în copilăria mică a fost o perioadă de teamă și durere pentru atât de mulți dintre noi.
Când copiii își declară independența și se aventurează în afara raiului parental sigur, este posibil ca acest lucru să trezească anxietatea pe care ați simțit-o la vârsta respectivă. Agonizăm la gândul că și copiii noștri vor trece prin aceleași suferințe. Adeseori acționăm din cauza acestei frici, fără ca măcar s-o știm.
Este important să vorbiți despre aceste sentimente
Poate fi o oportunitate de a vindeca răni vechi și de a crește. Folosiți-o și, dacă este nevoie, apelați la consiliere! Dacă vă puteți conecta cu persoane care vă oferă siguranță, trecutul nu va mai influența prezentul atât de mult.
Sprijinul emoțional și confortul primit în legătură cu vechile frici ale copilăriei vă pot elibera și vă pot permite să vă bucurați de acest stadiu minunat al parentingului. Cu cât vă simțiți mai sprijiniți emoțional, cu atât este mai ușor să vă bucurați de autodescoperirea copilului și de aventurile sale în lumea cea mare.
Mai multe sfaturi de la Robin Grille găsiți în cartea ”Parenting cu iubire – Descoperă-ți instinctele de părinte”, cel mai nou bestseller lansat de Totul despre mame. Cartea este disponibilă AICI.
