Ce este normal atunci când vine vorba despre somnul copiilor? Cum îţi poţi ajuta bebeluşul să doarmă toată noaptea, fără lupte de putere, plânsete şi chin?
Un nou-născut ar trebui să doarmă X ore pe noapte, Y ore în total, pe zi. Ar trebui ca de la n luni să se trezească o singură dată pe noapte, iar după alte nu-ştiu-câte luni să doarmă neîntrerupt, toată noaptea. Dacă, cumva, nu doarme potrivit „schemei”, înseamnă că faci ceva greșit şi trebuie să-l înveţi să doarmă.
Îţi pare cunoscută povestea de mai sus? Probabil că da, dacă eşti pe internet căutând soluţii pentru a-l învăţa pe bebe să doarmă neîntrerupt, toată noaptea. Şi e normal să doreşti asta. Nu doar pentru că abia mai faci faţă nopţilor nedormite. Ci şi pentru că asta auzi aproape peste tot, inclusiv de la unii medici: copilul trebuie să doarmă singur, iar asta cât mai repede. Sau, altfel spus, trebuie învăţat să se liniştească singur.
Ce nu ţi se spune
Doar că toţi specialiştii sau medicii care propovăduiesc şi insistă pe necesitatea “autoliniştirii” omit să-ţi spună că unui copil mic îi este imposibil, neurologic şi fizic, să se liniştească de unul singur. Că este ca şi cum ai pune un copil de trei luni în picioare, pentru a-l învăţa să meargă.
Omit să-ţi spună că acei copii care au parte de sleep-training, acei bebeluşi care sunt lăsaţi să plângă până când reuşesc să adoarmă singuri, în realitate învaţă doar că nu are rost să-şi mai strige părinţii, pentru că aceştia oricum îi vor ignora. Învaţă deci că nu se pot baza exact pe persoanele de care au cea mai mare nevoie şi care reprezintă întregul lor univers.
Omit să-ţi spună că există inclusiv câteva studii care arată că, pe termen lung, metodele de sleep-training interferează grav cu sănătatea emoţională şi psihologică a copilului. Că nivelul de cortizol (principalul hormon al stresului) la bebeluşii care au fost lăsaţi să plângă până când au învăţat să adoarmă singuri este de fapt la fel de mare când merg la culcare ca şi în primele zile de sleep training, singura diferenţă fiind că cei mici au înţeles între timp că nu are sens să le mai comunice şi mamelor suferinţa lor, pentru că oricum nu li se răspunde.
Şi aceiaşi specialişti omit să-ţi spună că metodele de sleep-training nici măcar nu funcţionează pe termen lung. Că, până în jurul vârstei de 6 ani, mulţi dintre copiii antrenaţi să doarmă singuri se vor confrunta cu tulburări de somn ce pot îmbrăca diverse forme.
Soluţii blânde pentru un somn liniştit
Şi totuşi, ai început să citeşti acest text sperând că vei găsi o soluţie pentru ca bebeluşul tău să doarmă mai bine, mai mult, mai uşor.
Vestea bună este că există şi soluţii blânde pentru nopţi mai liniştite disponibile în această carte. Vestea proastă este însă că întreg procesul nu durează doar 7 zile, aşa cum poate îţi promit diferite alte abordări, ci mult mai mult, chiar luni de zile.
Deci nu este vorba despre o soluţie miraculoasă, ci despre o serie de paşi ce respectă nevoile copilului şi ale părinţilor şi care funcţionează pe termen lung. Este vorba despre tehnicile propuse în volumul „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și al copiilor” de Sarah Ockwell-Smith, psiholog specializat în dezvoltarea copiilor și psihologie perinatală, dar şi specialist în probleme de somn.
It’s bedtime
Grupându-le sub acronimul BEDTIME, Sarah Ockwell-Smith vorbeşte despre importanţa dormitului împreună cu părinţii (Bedsharing), a aşteptărilor realiste pe care mama ar trebui să le aibă de la somnul copilului (Expectation), a alimentaţiei (Diet) şi a obiectelor de tranziţie (Transitional objects), dar şi despre influenţa ecranelor electronice (IT) asupra somnului. Ultimele două litere vin de la Me-time (timp pentru mine) şi Environment (ambianţă): autoarea explică legătura dintre dispoziţia mamei şi comportamentul de somn al copilului şi oferă sugestii despre cum să creezi o ambianţă liniştitoare pentru a-l ajuta pe copil să doarmă.
Toate cele 7 recomandări sunt însoţite de o serie de exemple concrete şi studii de caz despre cum se poate îmbunătăţi somnul copiilor, cum putem face faţă trezirilor frecvente, de ce trebuie să trecem peste mirajul biberonului cu lapte praf dat înainte de culcare sau despre cum putem gestiona probleme precum terorile nocturne sau udatul patului. Iar Sarah Ockwell-Smith nu vorbeşte doar despre somnul bebeluşilor, ci face recomandări practice inclusiv pentru copiii mai mari, de până la 5 ani.
O carte pentru nopţi liniştite
Eu am citit prima dată cartea în urmă cu trei ani, la doar câteva săptămâni după naştere, atunci când am intrat în panică din cauză că puiul meu nu-şi îndeplinea „norma” de ore de somn pe zi. Atunci când mi-am dat seama că nu doarme „ca la carte”. Pentru ca mai apoi să-mi dau seama că, de fapt, nu copilul meu avea probleme legate de somn, ci doar eu aveam niște așteptări nerealiste. Pentru mine, acel E(xpectation) din BEDTIME a făcut diferenţa. Eu m-am relaxat, iar ora de culcare s-a transformat într-un moment liniştit (nu întotdeauna, dar de cele mai multe ori), în loc să fie o bătălie cu învingători şi învinşi. Iar copilul a început să doarmă neîntrerupt toată noaptea atunci când a fost el pregătit. Şi singura noapte de plâns pe care a provocat-o cartea lui Sarah Ockwell-Smith în casa noastră a fost atunci când i-am scăpat copilului kindle-ul în cap (deoarece pe atunci cartea nu era încă tradusă şi tipărită în limba română).
Cartea „Soluţii blânde pentru somnul liniştit al bebeluşilor şi copiilor”, scrisă de Sarah Ockwell-Smith, poate fi achiziţionată din librăria virtuală TOTUL DESPRE MAME.
