Vocea ta. Nu uita să fii părinte și după divorț!

TOTUL DESPRE MAME
divorţ-totul-despre-mame

Dacă aș avea vreo putere să ajung la fiecare părinte care divorțează, acesta ar fi singurul sfat pe care l-aș da: Nu uita să fii părinte și după divorț!

Din păcate, n-am devenit mamă între timp, însă sunt unul dintre acei copii care au experimentat divorțul părinților. Nu o dată, ci de două ori. Nu la aceeași vârstă, ci o dată când încă mă jucam cu păpușile (atunci nu s-a finalizat, și-au mai dat o șansă) și încă o dată acum, când sunt femeie în toată firea. De data asta, finalizat.

Divorțul sau pur și simplu separarea părinților au aceleași efecte devastatoare, indiferent ce vârstă are copilul.

În calitate de copil te simți neputincios și vinovat, fie că ai 4 ani, fie că ai 30 de ani. Și motivele sunt întotdeauna aceleași: în bezna lor nemărginită, uită că trebuie să fie și părinți. Uită că responsabilitățile sau obligațiile unui cuplu nu sunt aceleași cu ale părinților. Și atunci cine are de suferit? Voi, cei care divorțați și vă plângeți de milă, sau copilul, care nu mai înțelege nimic și nu știe încotro s-o ia? Vă spun eu: toți aveți de suferit.

Cum m-a făcut divorțul un părinte mai bun

Sigur că un divorț nu e o situație ușoară pentru nimeni, însă există soluții pentru a diminua suferința tuturor. Sigur că majoritatea veți spune că îi protejați pe cei mici, că evitați să aveți un conflict în fața lor, că faceți tot posibilul să nu vorbiți urât unul despre celălalt, însă lucrurile nu sunt chiar atât de simple. Un preșcolar va simți presiunea din casă și se va învinovăți. Se va învinovăți, crezând că din cauza lui mama și tata nu se mai iubesc. Se va învinovăți în ziua de Crăciun când va fi nevoit să se împartă. La cine să se ducă mai întâi? La mami? Sau la tati? Se va învinovăți când va fi ziua lui de naștere pentru că tati va alege să nu vină. Sau poate mami.

Dacă vorbim despre un adolescent sau un adult, cum e cazul meu, vina va avea altă formă, însă aceasta există și nu e de neglijat. Când copilul este la vârsta la care înțelege cum stau lucrurile, se va învinovăți altfel. Se va întreba ce vor face ei și cum își vor împărți lucrurile agonisite de-o viață.

Nu poți divorța de mama copilului tău

Cum se vor descurca la vârsta când poate nu mai sunt atât de tineri? Pe umerii cui cade această responsabiitate dacă uitați să fiți părinți? Mai mult sau mai puțin, pe umerii copilului.

Sentimentul de vinovăție este doar o mică parte din lucrurile negative pe care le poate simți un copil, iar mie nu-mi ajung cuvintele pentru a le povesti aici pe toate. Când părinții se despart este o carte pe care aș recomanda-o tuturor, fie că vă confruntați cu un divorț, fie că nu. Fie că sunteți părinți, fie că nu. Și vă spun și de ce: chiar și în cea mai fericită familie poate apărea un conflict, însă este esențial să înțelegem sau să avem o direcție despre cum putem rezolva lucrurile, astfel încât să nu afecteze pe nimeni. În fond, asta înseamnă să fii cu adevărat părinte, nu? Să-ți dorești ca problemele de cuplu să fie separate de cele ale familiei.

Eu am citit-o și am găsit răspunsuri atât pentru mine, cât și pentru părinții mei. Dacă vrei să o citești (și îți recomand să o faci), o găsești aici.

Într-o astfel de situație, există două întrebări pe care fiecare părinte în parte ar trebui să și le pună: „Ce se întâmplă dacă?” și „De ce?

„Ce se întâmplă dacă voi fi egoist și îmi va păsa mai mult de mine decât de copilul meu?”

„Ce se întâmplă dacă îi voi interzice să vadă copilul, doar pentru a-mi fi mie mai bine?”

„Ce se întâmplă dacă îmi voi transforma copilul în confident și îi voi povesti cât de urât s-a purtat taică-său sau maică-sa?”

„Ce se întâmplă dacă voi vrea să fac concurență cu celălalt și voi avea nevoie de mai multă apreciere din partea copilului?”

Se întâmplă că piticul tău va avea de suferit, iar tu doar îți vei hrăni ego-ul. Nimic de bine pentru nimeni.

După ce îți pui întrebările cu „Ce se întâmplă dacă„, oferă-ți un răspuns și după aceea, te rog să te întrebi „De ce” ți-ai dat acel răspuns. Ce te influențează?

Știu că nu e ușor, însă amintește-ți câtă bucurie ai simțit când ai văzut piciorușele acelea mici. Amintește-ți că omul acela de care te desparți, că a fost bun sau nu pentru tine, ți-a oferit cea mai mare avere. Amintește-ți că egoismul nu e sinonim cu a fi părinte și mai amintește-ți, te rog, că un cuplu se poate destrăma, dar părinții vor rămâne întotdeauna împreună.

Nu uita să fii părinte și după divorț!

Cu drag,
Cosmina

Citește și cartea ”Când părinții se despart. Cum să ne ajutăm copiii să treacă prin procesul de separare” de Penelope Leach. Cartea este disponibilă aici.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa