Faţa întunecată a bulinelor zâmbitoare

Simina Bădică
Coperta "Pedepsiti prin recompense" de Alfie Kohn/Totul despre mame

Recenzie "Pedepsiți prin recompense"/ Totul despre mameDacă tot folosim recompense, hai să premiem cu ele comportamentele nedorite!

Exemplu meu preferat din cartea lui Alfie Kohn este unul extrem de elocvent pentru efectul devastator şi uneori, comic, al felului în care folosim recompensele.

Este povestea unui bătrânel care era ţinta jocurilor răutăcioase ale copiilor din cartier. De fiecare dată când treceau prin faţa casei lui îl jigneau cu vorbe tare urâte. Într-o zi, în mod suprinzător, bătrânelul a anunţat că va da câte un dolar fiecărui copil care va veni a doua zi în faţa casei lui şi va striga aceleaşi vorbe urâte. A doua zi, fireşte, cu un mare entuziasm, copiii au apărut în faţa casei şi şi-au primit binemeritatul dolar. La fel s-a întâmplat şi în a doua şi în a treia zi. Dar în a patra zi, bătrânelul a anunţat că nu va mai da decât jumătate de dolar celor care vor veni să îl jignească. Deja, numărul doritorilor s-a împuţinat. Când a anunţat însă că va da numai câte un cent fiecărui copil care se va comporta astfel, niciun copil nu s-a mai arătat interesat de această activitate. Ce sens are, şi-au spus ei, probabil, tot efortul pentru un cent?

Aceasta este desigur o anecdotă, dar dacă vreţi să vedeţi studii cât de poate de serioase care nu fac decît să confirme că „planul bătrânului”, cum îl numeşte Alfie Kohn, funcţionează, vă invit să citiţi cu atenţie partea întâi a cărţii Pedepsiţi prin recompense. Ce s-a întâmplat? Nimic mai simplu. Copiii erau motivaţi intrinsec în activitatea lor de batjocorire a bătrînelului. La  vârsta de 10 ani, nu este nimic mai plăcut decât să iei peste picior un bătrânel chelios şi moroconos. Dar recompensa a reuşit să înlocuiască motivaţia intrinsecă. Copiii au uitat că le făcea plăcere să îl jignească pe bătrân şi au încetat să o mai facă atunci când recompensa a dispărut.

Imaginaţi-vă acum că, în loc să recompensăm un comportament indezirabil, cum a făcut bătrânul, recompensăm comportamentele dezirabile ale copiilor. Stai puţin! Dar asta chiar facem, zi de zi! Ce obţinem? Comportamente dezirabile tot mai dese? Nu! Obţinem exact contrariul, iar cartea lui Alfie Kohn ne ajută să înţelegem de ce atât de mulţi părinţi sunt pierduţi în faţa unor copii pe care pare să nu îi intereseze nimic dar care au, în schimb, cereri tot mai multe de la părinţii lor.

O nouă teorie pentru a explica aşa-numitul răsfăţ

Cei care mă citesc mai des pe platforma TOTUL DESPRE MAME ştiu că nu sunt o adeptă a exclamaţiilor îngrijorate Vaaaai, ce copil răsfăţat! Părinţii sunt îngroziţi de aceaastă exclamaţie pentru că ştiu că este de fapt o evaluare a stilului lor de parenting şi nu neapărat o evaluare a copilului (nu că una ar fi mai îndreptăţită decât cealalată!)

Cartea lui Alfie Kohn m-a făcut să revin asupra temei copilului răsfăţat. Şi dacă acest copil răsfăţat ar fi tocmai copilul recompensat şi „motivat” atât de insistent, încât şi-a pierdut orice motivaţie intrinsecă? Dacă felul nostru de parenting non-agresiv, bazat pe întăriri pozitive („prinde copilul cînd face ceva bun şi nu rata ocazia de a-l recompensa şi a-l lăuda”) produce astfel de copii care au uitat bucuria învăţatului de dragul cunoaşterii, bucuria generozităţii de dragul generozităţii, bucuria jocului de dragul jocului, copii în care a secat energia colosală a curiozităţii şi aşteaptă în continuu să fie recompensaţi pentru lucruri pe care altădată le făceau cu plăcere?

Ceea ce ne arată foarte clar Alfie Kohn, şi pentru cei care o bănuiau şi pentru cei total inocenţi, este că pedeapsa şi recompensa sunt două feţe ale aceleiaşi monede. Şi dacă sunteţi deja convinşi că pedeapsa poate fi orice dar nu o metodă de educaţie demnă de specia umană, va trebui să acceptaţi, după lectura acestei cărţi, că nici recompensa nu este. Veţi constanta că reacţionaţi la auzul cuvântului recompensă aşa cum reacţionaţi la auzul cuvântului mită. Veţi înţelege că ceea ce facem cu copiii noştri oferindu-le constant recompense ete exact ceea ce ne împiedică să avem cu ei relaţii autentice, pline de empatie, ascultare şi conectare.

E posibilă viaţa fără recompense?

Dacă aţi ajuns cu lectura deja la capătul primului capitol, vă felicit din toată inima, dar vă avertizez că greul abia acum începe. Motivul pentru care mulţi oameni refuză să recunoască ceea ce ştiu deja, în adâncul lor, şi anume că recompensele nu funcţionează, este unul simplu. Odată ce ai înţeles acest lucru, cum poţi să te întorci la viaţa ta de zi cu zi şi să continui să foloseşti recompensele ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.  Acest lucru ne-ar face pe toţi să părem ridicoli şi absurzi, şi nimănui nu-i place să fie ridicol şi absurd. Răspunsul la întrebarea Ce facem în loc de a folosi recompense? nu este unul simplu, şi nici unul singur.Pentru că recompensele au ajuns să fie folosite în situaţii atât de diverse, ele nu pot fi înlocuite ca şi cum ţi-ai schimba canapeaua.

Partea a treia a cărţii lui Alfie Kohn ne dă speranţă în acest sens. Ea detaliează opţiunile pe care le avem acasă, la şcoală, la locul de muncă pentru a eluda mult-prea-comoda-şi-deloc-eficienta recompensă. Dar pentru mine, mamă de băiat proaspăt intrat în clasa pregătitoare, cel mai mult m-a atras varianta minimală a răspunsului la întrebarea „Ce pui în loc de recompense?” Ei bine, nu pui nimic. În cazul activităţilor pentru care există motivaţie intrinsecă, renunţi la recompense şi atât. Nu pui nimic în loc. Dacă îţi vezi copilul entuziasmat de lucrurile pe care le află la şcoală, discuţi cu el, îi pui întrebări, dar nu construieşti un sistem în care poate deveni „mai bun”, poate învăţa „mai multe” dacă face socoteli şi beţigaşe 30 de minute pe zi în schimbul unei jumătăţi de oră în plus de jocuri pe calculator.

Pentru cei care s-au speriat deja, gândind că vor trebuie să renunţe de mâine la orice formă de recompensă, am şi o veste bună. Puteţi continua să recompensaţi taximetristul dacă vă duce mai repede din punctul A în punctul B. În acest caz, recompensele funcţionează de minune şi garantez că taximetristul nu va fi traumatizat pentru că aţi folosit cu el o formă de condiţionarea behaviouristă. Dar în afara acestei situaţii, şi a unora similare, recompensele ar fi bine să rămână doar un capitol în istoria parentingului şi a educaţiei.

Alfie Kohn, ai cuvântul!

P.S. Volumul „Pedepsiţi prin recompense, Cum să evităm bulinele roșii, bonusurile, lauda și alte feluri de mită” nu se adresează numai preofesorilor, ci și pedagogilor, angajatorilor și tuturor care vor să afle mai multe despre comportamentul uman.

Alfie Kohn, autorul bestseller-urilor Parenting necondiționat și Pedepsiţi prin recompense, aparute la editura Multi Media Est Publishing, se va afla pe 21 mai 2016 pentru a treia oară la București, unde va susține o nouă serie de conferințe. Evenimentul, organizat de TOTUL DESPRE MAME, în parteneriat cu MNAR și Asociația pentru Comunicare Nonviolentă, prin președintele său, Monica Reu, trainer de comunicare non violentă, va avea loc la sala Auditorium a Muzeului Național de Artă al Romaniei, MNAR, în intervalul orar 10.00 – 17:30, și va cuprinde două module: o conferință dedicată parentingului necondiționat și o a doua conferință în care se vor aduce adevărate argumente împotriva competiției.

Dacă îţi doreşti să fii printre primii care se înscriu la conferinţele lui Alfie Kohn şi să beneficiezi de categoria de preţ early bird, poţi să îţi iei bilet de aici.

Volumul „Pedepsiţi prin recompense, Cum să evităm bulinele roșii, bonusurile, lauda și alte feluri de mită” de Alfie Kohn se găsește pe rafturile librăriei virtuale TOTUL DESPRE MAME. Acum nu vă rămâne decât să vă pregătiţi o cană de ceai, să vă aşezaţi în fotoliu şi să citiţi liniştiţi preţ de cinci minute, până când copilul se trezeşte, vrea să facă pipi sau toarnă borcanul de miere pe pisică.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa