”Copiii nu se cresc din cărți!”

Și îi explic și de unde știu eu. Îi spun că există cărți, există studii, am citit despre asta și e ca mine. Dar… ”copiii nu se cresc din cărți”, îmi spune ea imediat.

Are dreptate și mama. Copiii chiar nu se cresc din cărți, așa e. Dacă citești o carte de parenting din scoarță-n școarță, o termini, o închizi și o pui deoparte, nu te aștepta să te uiți la copil și să zici: ”Gata, mă, acum știu cum să te cresc!”. Nu vei ști nici după ce vei citi. Ba chiar îți vor veni toate lucrurile citite în minte și te vor lovi ca niște pietre în cap. Vei fi exact ca în bancul cu ”teoretic” și ”practic”. Teoretic, știi ce ar trebui sa faci. Practic, nu vei fi în stare. Și asta pentru că, înainte de a-ți crește copilul, trebuie să crești tu.

Va trebui să crești și să te înalți deasupra tuturor clișeelor legate de creșterea copiilor pe care ți le spun până și oamenii de pe stradă. Creșterea copiilor este ceva la care toată lumea, teoretic, se pricepe. Îmi amintesc cum am lecturat cartea lui Alfie Kohn, ”Parenting Necondiționat” și aveam impresia, cu fiecare pagină citită, că devin o mamă mai bună. În practică, treaba asta nu s-a concretizat. Nu, imediat! Mi-a luat foarte mult timp să admit că știu unele lucruri, sunt de acord cu ele, le înțeleg, dar nu le pot aplica. Mi-a luat mult să recunosc că e foarte greu să iubesc necondiționat.

N-am cunoscut iubirea necondiționată. A fost mereu nevoie să lupt pentru iubirea și recunoștința părinților mei. Era nevoie să completez un întreg tablou pentru a mă califica pentru dragostea lor. Trebuia să fiu cuminte, să mănânc tot, să fac treabă în curte și în casă, să iau note bune la școală, să nu-mi murdăresc hainele, să nu vorbesc neîntrebată, să mă port frumos cu toată lumea, să zic ”Sărumana!” etc. Și asta pentru că așa erau toți copiii buni.

Am pierdut câteva trenuri în cariera mea de mamă. Am ratat câteva momente-cheie pe care nu am fost capabilă să le gestionez. Am greșit și eu! Am greșit mult! Am avut nevoie de mult timp ca să înțeleg și să MĂ înțeleg pentru a-mi putea înțelege, în cele din urmă copilul. Da, am citit în cărți, dar când începi să zidești cu cărămidă peste un perete de paiantă, nu te aștepta să țină – o să-ți cadă casa-n cap. Trebuie să dai totul jos și să o iei de la zero. E greu, dar se poate.

Apoi, următoarea provocare e să vezi ce i se potrivește copilului tău. Încercam să aplic ceea ce simțeam eu că ar funcționa. Încercam să-mi cunosc copilul, să renunț la toate proiecțiile pe care mi le făcusem chiar înainte de a-l naște. Să îmi spun în fiecare zi că un copil este un om nou pe care toată viața nu facem decât să-l cunoaștem.

Ajunsesem într-un punct în care credeam că încă nu s-a născut specialistul care să ofere niște sfaturi potrivite pentru a crește un copil ca al meu. Unele funcționau, altele… nici vorbă. Toată lumea îmi spunea că am un copil răsfățat, tupeist, sensibil, hiperactiv, rebel și, dacă nu iau măsuri, mi se va urca în cap. Și apoi am dat peste cartea care m-a făcut s-o citesc rapid, s-o închid, s-o pun pe masă și să zic: ”Asta era!”. Și chiar asta era: am un copil energic, iar cartea ”Cum să crești un copil energic”, de Mary Sheedy Kurcinka m-a ajutat să-mi explic toate lucrurile care păreau să nu aibă nicio explicație și să înțeleg, cu adevărat, cum e copilul meu.

Copiii îi creștem noi, iar cărțile nu fac decât să ne ajute să fim niște părinți mai buni, mai înțelegători, mai responsabili. Mama nu m-a crescut din cărți și uite că am ajuns om mare, scriu articole, dar tot mă întreb ce fel de om aș fi fost azi dacă mama ar fi citit măcar cărțile astea două atunci când eu eram copil.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video