De ce se joacă copiii?

TOTUL DESPRE MAME

De ce se joacă copiii? Rețete de jocuri, De ce și cum să te joci cu copilul tău, de Lawrence J. Cohen, traducere de Anacaona Mîndrilă-Sonetto, Editura Trei, 2012

Nu mi-am pus niciodată întrebarea asta. (Până să devin mamă, v-ați prins.) Când insistentul „Hai să ne jucăm cu mașinile!” a devenit obsesia zilei în casa mea, m-am gândit că joaca asta e mai mult decât o simplă distracție.

Îmi amintesc de sesiunile solitare de joacă din copilăria mea (făcutul de haine la păpuși și coloratul fiind activitățile mele preferate), dar și de bucuria când, în rarele ocazii, mă acompania vreun adult. Nu îmi amintesc în copilăria mică, dar știu că, în vremea când eu îmi întindeam o pătură în balcon și îmi făceam casă de modă, surorile mele erau deja adolescente, iar părinții mei aveau alte preocupări. S-a întâmplat odată ca niște prieteni de familie care nu aveau copii, aflați în vizită la noi, să mă acompanieze la joacă și să mă ajute să creez accesorii vestimentare în miniatură din dopuri de șampanie reciclate: pantofi, pălărie, poșetă. Aveam în jur de 10 ani și cred că am fost mai fericită de întâmplare decât de păpușile mele cu garderobă completă. Altfel, nici nu cred că îmi trecea prin cap să apelez la vreun adult să îmi țină companie, mă jucam într-o singurătate cu care mă obișnuisem.

Cu gândul la imaginea mea de atunci (v-am mai spus că îmi explorez foarte des copilăria), mă apucă tristețea ori de câte ori băiețelul meu mă solicită la joacă și eu trebuie să fac altceva în acel moment. Dialogul decurge cam așa:

  • Nu pot chiar acum, mai joacă-te puțin singur și vin și eu…
  • Cât mai durează? întreabă el nemulțumit.
  • Imediat, stai o secundă să pun mâncarea asta pe foc, mai am de tăiat legumele. Nu vrei să îți aduci mașinile aici, să vadă și ele ce fac?
  • Nuuu, se aude de dincolo.

Am auzit prima dată vorbindu-se de playful parenting în urmă cu vreun an, când am aflat de cursurile Otiliei Mantelers, trainer de parenting. Abia când am cunoscut-o pe Otilia și am urmărit intervențiile ei video în emisiunea Totul despre mame și am înțeles că joaca ei este inspirată din munca psihologului american Lawrence J. Cohen, mi-am făcut o idee mai complexă despre ce înseamnă să te joci cu copilul tău. Din fericire, de anul acesta avem la dispoziție și cartea Playful Parenting de Lawrence J. Cohen, publicată în limba română de Editura Trei sub titlul Rețete de jocuri și subtitlul, mult mai inspirat, De ce și cum să te joci cu copilul tău. În această carte, laureată în anul apariției cu medalia de aur a NAPPA (National Parenting Publications Awards), autorul ne invită să ne așezăm pe podea alături de copiii noștri și să intrăm în lumea lor, pentru a crea prin joc o atmosferă de tovărășie caldă și a întări sentimentul de atașament, încredere și conexiune de care aceștia au atâta nevoie. Mai mult, autorul explică cum aparent banalul și mereu la îndemână joc are și valoare terapeutică, ajutând copilul să-și gestioneze stările afective. De aceea, Rețete de jocuri e gândită să ne ofere sfaturi practice pentru „a deveni cei mai buni și mai jucăuși părinți posibil”, ajutându-ne să ne conectăm permanent cu copiii noștri. Iată câteva sfaturi:

  • Să ne așezăm la nivelul lor și să ne privim ochi în ochi.
  • Să jucăm jocurile dorite de copii, așa cum vor ei să le joace. Nu trebuie să preluăm conducerea jocului și nici să le arătăm cum credem noi că ar trebui să se joace în mod corect.
  • Nu trebuie să intrăm în competiție cu ei și să vrem să fim mai buni sau să câștigăm.
  • Să îi lăsăm să inverseze rolurile și ei să ne conducă atunci când facem jocuri de rol (în care interpretăm diverse personaje).
  • Să ne pierdem demnitatea pentru a ne (re)găsi copilul.
  • Să râdem mult împreună.
  • Să nu ne izolăm copiii, să-i ajutăm să iasă din blocaje și stereotipuri, acompaniindu-i în fiecare etapă pe care o traversează.
  • Să căutăm orice prilej să sporim sentimentul de încredere în sine al copilului.

 

Jocul și educția prin joc pot fi căile îndelung căutate prin care putem stabili mereu legătura afectivă dintre părinte și copil. Din păcate, nouă, adulților, nu ne vine mereu ușor să ne jucăm. Ori am uitat cum ne jucam când eram copii, ori ni se pare plictisitor felul în care se joacă copilul nostru, ori suntem stresați de serviciu sau de treburile gospodărești. Lawrence J. Cohen dedică multe pagini acestor situații, prin care el însuși a trecut, demonstrându-ne cât de important este să redevenim, pentru copiii noștri și pentru relația dintre noi și ei, iarăși copii. Cartea abundă de exemple de jocuri (utile în situațiile care apar în viața de zi cu zi, cum ar fi integrarea dificilă la grădiniță, rivalitățile între frați, fricile celor mici), extrase din ședințele îndelungi de terapie prin joc, dar și din experiența de tată a autorului:

„Așadar, dacă un copil se teme de albine, ați putea spune: Tu ești o albină și eu încerc să fug de tine. Lăsați-vă înțepați și apoi țipați. Sau spuneți: Eu sunt o albină și te voi înțepa, dar jucați rolul unei albine stângace și incompetente. Cumva, ajungeți să vă înțepați voi înșivă… Sau să vă izbiți de pereți, orice numai să stârniți râsul copilului în raport cu un lucru care înainte îl speria prea tare ca să se poată gândi măcar la el.”

De ce se joacă, deci, copiii? Jocul e modalitatea lor de a ne povesti despre ei și despre lumea lor, felul în care gândesc și vorbesc, iar dacă îi refuzăm mereu, le inhibăm comunicarea și retezăm firele afective care ne leagă de ei. Dacă vrem să comunicăm în mod real cu cei mici, nu trebuie să le ținem predici, să îi amenințăm, să îi batem la cap: trebuie să ne jucăm cu ei. Jocul e invitația lor, noi trebuie să le-o acceptăm și să petrecem acel timp împreună așa cum vor ei, pe teritoriul lor, fie că este vorba de un covor, un mall sau în parc. Iar ca să fim siguri că suntem pe drumul cel bun, ghidul Rețete de jocuri e materialul de care avem nevoie ca să devenim niște experți ai jocului.

Dr. Lawrence J. Cohen este un psiholog american specializat în jocul copiilor și terapia prin joc și parenting, instrumente cu care lucrează și în cadrul atelierelor susținute pentru părinți, profesori și profesioniști din domeniul îngrijirii copiilor. Pe lângă Playful Parenting, publicată în 2001, a mai scris împreună cu Michael Thompson și Catherine O’ Neill Grace cărțile: Best Friends, Worst Enemies și Mom, They Are Teasing Me.

Găsiţi acest volum în librăria virtuală TOTUL DESPRE MAME. Acum nu vă rămâne decât să vă pregătiţi o cană de ceai, să vă aşezaţi în fotoliu şi să citiţi liniştiţi preţ de cinci minute, până când copilul se trezeşte, vrea să facă pipi sau toarnă borcanul de miere pe pisică.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa