Cum putem fi cu adevărat prezenți pentru copiii noștri?

Alina Porumboiu
mama imbratiseaza copilul

Se duc campanii aprige pentru a crește timpul pe care părinții îl petrec cu copiii lor. Se vorbește despre corelația dintre prezența părinților și sănătatea psihică a copilului. Dacă ești convins că e nevoie să petreci mai mult timp cu copilul, poate că e cazul să îți pui întrebarea și cum poți valorifica la maximum acel timp.

Iar răspunsul deja cunoscut este să fii prezent.

Nu, nu doar fizic, ci cu atenția orientată către el. „Dar acum?”, veți întreba. „Să-l fixez cu privirea și îi urmăresc fiecare cuvânt și mișcare fără să suflu?” Nu, nici chiar așa.  

Dacă după o zi de muncă, ajuns acasă, ai încercat să îți orientezi conștient atenția către copilul tău, participând activ la jocul propus de el, sigur ai observat și un fenomen straniu. Oricât de mult ai încerca, atenția ta fuge. Parcă începi și să te simți vinovat când citești despre „timpul calitativ cu copilul” în care lași deoparte listele de cumpărături din cap, amintirea task-urilor neterminate de la muncă sau visarea cu ochii deschiși.

După cum observi, nici nu am amintit aici de telefonul care te distrage cu fiecare notificare apetisantă. Dar da, îți propui să rămâi atent la copilul tău timp de jumătate de oră. Ai mai făcut și câteva exerciții de meditație la sală pentru a-ți antrena prezența și totuși, mintea ta fuge. La urma urmei jocul său este rutinier, plictisitor și nici nu te atrag atât de mult mașinuțele…

„Sunt egoistă dacă nu știu cum să mă joc cu copilul meu?”

Atât cât am învățat din experiența de a fi prezentă în preajma cuiva, în interacțiune se naște spontan și autenticitatea. Adică devin mai sinceră cu ceea ce simt sau am nevoie în relație cu propriul copil. Nu, nu înseamnă că ești egoistă și imatură pentru că nu ești în stare să te joci jocul propus de el.

Părinții confundă uneori a fi prezent pentru copil cu a-și anula propriile nevoi și astfel aleg să îi „ofere” o cantitate din energia și timpul personal. Privind lucrurile astfel, la finalul unei ore petrecute împreună te vei simți epuizat. Și nu pentru ca a fost prea complicat ce v-ați jucat, ci pentru că te-ai străduit prea mult să îi faci pe plac. Ai observat doi copii care se joacă? Ce se întâmplă atunci când unul nu se mai simte bine în joc? De cele mai multe ori pleacă sau schimbă jocul. Ei fac asta atât de natural.

Copilul tău poate învăța mai ales din relația cu tine  ce înseamnă să fie autentic să își identifice stările interioare, să își definească emoțiile și să se ajusteze mereu în interacțiunea socială. Și nu să pretindă atenție doar pentru el, să nu fie refuzat sau că jocul este mereu doar așa cum își dorește. Învață să devină adult și nu să rămână copil.

Iată câteva sfaturi care te-ar putea ajuta:

Vorbește-i despre modul în care te simți în interacțiune cu el.

„Acum eu nu mă simt ascultată, mi-ai cerut să te ascult, dar după ce ai terminat, te-ai întors și ai plecat. Îmi doream să îți spun și eu ceva”.

Vorbește-i despre starea ta interioară și nivelul de energie cu care intri în relație cu el.

„Mă simt obosită și oricât mi-ar plăcea să te urmăresc, observ că îmi fuge mintea. Pot să mă mișc puțin pentru a mă energiza și reveni la joacă cu tine mai trează?”.

Vorbește-i despre nevoile tale.

„Îmi place tare mult când te văd atât de plin de energie, tare mi-ar plăcea să învăț și eu de la tine. Acum, însă, urechile mele sunt foarte sensibile și aș putea să te ascult mai bine dacă am vorbi amândoi mai încet.”

Propune-i lucruri.

„Observ că vrei din nou să ne jucăm cu mașinuțele ca și ieri sau alaltăieri. Este că un joc cu care mă întâmpini mereu. Dar am putea la fel de bine să facem un puzzle, ce zici?”. Copii ne comunică lucruri prin jocurile repetitive, poate fi o formă de a-și arăta anxietatea pe perioada în care ați fost separați sau nevoia de familiaritate și confort.  

Implică-te activ în joc.

El nu își dorește să te comporți asemeni unei marionete care face doar ceea ce el spune. Atunci când îl urmezi în tocmai în jocul său poate însemna și că ești pe modul automat. Deci nu ești prezent. Își dorește un partener “treaz”, care să vină cu propia lui creativitate. 

Atunci când ești prezent în interacțiunea cu copilul tău, începi să vezi oportunități de dezvoltare pentru el, încep să apăra idei creative și, dacă ești norocos, poți chiar să te bucuri la aceeași intensitate cu el de joacă împreună.  

Citește și ”Parenting necondiționat”, de Alfie Kohn, cartea de parenting revoluționară care te face să pui la îndoială tot ceea ce știai până acum. Ea răspunde la întrebările ”Cum ne creștem copiii pentru a fi fericiți?” și ”Cum ne creștem copii pentru a fi interesați de fericirea altor oameni?”. Detalii AICI.

Alina Oprea, psiholog si psihoterapeut, a început lucrul cu copiii din aria cea mai dificilă și dureroasă a nevoilor speciale, autismul. Antrenarea și dezvoltarea limbajului a reprezentat mereu un punct de concentrare în acest domeniu. Studiul psihologiei, formarea în psihoterapie și multe alte cursuri de pregătire i-au deschis treptat interesul către arii noi, abordând limbajul și dezvoltarea lui la bebeluși în cadrul programului de Signing. Observând ce posibilități de dezvoltare are limbajul în contact cu limbile străine și grupul, dar și cum influențează acest lucru gândirea în general, a implementat programul de engleză pentru preșcolari în cadrul EKA (la care participă copii între 6 luni și 4 ani). În toată această perioadă a continuat să lucreze cu copiii ca psihoterapeut.

Alina scrie o serie de articole pe blogul EKA despre psihologia copilului mic și relația lui cu o limbă străină. Mai multe despre abordarea ei, în special în ceea ce privește învățarea unei limbi străine de timpuriu, aici.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa