„Copii crescuţi cu blândeţe”, cartea părinţilor fericiţi

Andreea Popa
copii-crescuti-cu-blandete-tdm

Despre „Copii crescuți cu blândețe”, o carte numai bună de împrumutat şi soacrelor

De când rămâi însărcinată, îţi stabileşti clar nişte reguli pe care tu nu le vei încălca niciodată. Dar chiar niciodată. Reguli precum „eu nu-l voi obişnui în braţe”, „nu-l voi răsfăţa”, „nu mă voi trezi tot la 2 ore să-i dau să sugă”, „nu-i voi permite să facă tantrumuri în magazin”, „nu mă voi închide nici măcar în primele luni în casă”, „nu-l voi lăsa să mi se urce în cap”. Şi, sunt convinsă, lista poate continua. A mea cel puţin era destul de lungă.

Sunt reguli care, pe moment, ţi se par nu doar importante, ci şi logice. Pentru că izvorăsc din felul în care am fost noi crescute, din felul în care ne-am raportat până atunci la copiii altora, din felul în care am văzut în jurul nostru că se cresc copiii.

Dar toate regulile pică

Totuşi, din momentul în care asistenta îţi dă în braţe puiul de om – puiul TĂU de om, parcă niciuna dintre regulile astea nu mai are niciun sens. Cum să nu-l ţii lipit de tine toată ziua? Cum să nu-l iei în braţe atunci când plânge? Cum să-l loveşti la funduleţ atunci când nu e „cuminte”? Cum să nu-i oferi alinare şi iubire non-stop, de acum şi până la adânci bătrâneţi?

Şi… cum să nu te simţi măcar puţin vinovată că treci cu bocancii peste toate regulile pe care erai convinsă că tu nu le vei încălca niciodată? Că ignori toate învăţămintele transmise, poate, din mamă-n fiică? Cum? Răspunsul e simplu. Îţi asculţi copilul şi instinctele şi mergi mai departe, convinsă fiind că iubirea faţă de el te va ghida exact în direcţia care trebuie. Sau urmezi încă o dată unul din sfaturile atât de des auzite în copilărie şi pui mâna pe-o carte. Iar dacă este vorba despre cartea scrisă de Gill Rapley şi Tracey Murkett – „Copii crescuţi cu blândeţe” – vei vedea că a-ţi asculta instinctele şi a-l lăsa pe copil să ghideze relaţia este cel mai bun lucru pentru voi doi, amândoi.

O carte cât zece

Cartea îţi explică de ce un parenting ghidat de copil nu înseamnă că vei avea un mic monstruleţ răsfăţat, mofturos şi care va face tot ce-l taie capul când creşte. Ci un copil echilibrat, care se va dezvolta în propriul ritm şi care îşi va dezvolta propriile caracteristici unice.

Cele două autoare, Gill Rapley şi Tracey Murkett, explică de ce un copil mic nu poate să aştepte, de ce e normal să vrea în braţe, de ce nu e nevoie să fie independent decât atunci când este el pregătit să se desprindă de mamă. Şi, mai ales, de ce este important să-l asculţi, chiar dacă deocamdată abia gângureşte.

Cartea vorbeşte şi despre mitul somnului neîntrerupt şi al biberonului cu lapte praf dat înainte de culcare, explicând mecanismul somnului la bebeluşi.

Abordează subiecte interesante precum celebrele premergătoare sau statul obligatoriu pe burtică nu-stiu-câte minute pe zi, purtarea bebeluşului, privitul la televizor, refuzul de a-şi împărţi jucăriile, hrănirea cu linguriţa versus autodiversificare, renunţarea la scutece.

Pe scurt, este o carte care spulberă multe mituri şi care ar trebui citită nu doar de orice mamă, ci şi de mamele şi soacrele lor. Pentru că prezintă creşterea copilului dintr-un cu totul alt unghi decât cel pe care-l ştiam noi. O perspectivă nouă, benefică nu doar pentru dezvoltarea armonioasă, fizică şi emoţională a copilului, ci şi pentru cea a mamei. O carte care dărâmă zidurile groase ce pot să apară atunci când părintele se încăpăţânează să conducă doar el în relaţia cu copilul. Şi, spun eu, o carte care te-ar putea lămuri cu privire la multe sfaturi date cu dragoste, dar proaste, venite „din oficiu” la pachet cu naşterea copilului.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa