A-ți cere scuze atunci când greșești față de copilul tău este, înainte de orice, o dovadă de respect. Și, mai mult decât atât, îi dovedești că nu ești perfectă și că a greși este omenește.
În cartea ”Educația copilului meu în 25 de tehnici (care nu dau greș)”, autoarea Meg F. Schneider abordează, printre altele, și problema momentelor tensionate părinți- copii, în care părinții sunt cei care reacționează nepotrivit. ”Dacă ai fost nervoasă sau ai emis o judecată greșită, recunoaște acest lucru. Dacă i-ai rănit copilului sentimentele fără să vrei, un <Îmi pare rău, am fost prea dură> sau un <Nu m-am gândit> e întotdeauna bine-venit”, scrie autoarea.
Odată ce îți prezinți scuzele, momentul tensionat încetează și se poate restabili comunicarea. Regula aceasta funcționează la adulți și, cu atât mai mult, la copii. Iar pe lângă rolul de dezamorsare a conflictului, faptul că îți ceri iertare îl învață pe copil să facă același lucru atunci când e cazul.
Mesajul profund al acestei atitudini este transmiterea faptului că nu ești atotștiutoare și că ești supusă greșelii. ” Îi întărești astfel sentimentul propriei valori și discernământul. E posibil ca el să-și fi dat seama că ai fost deplasată. Când îți ceri scuze, îl ajuți să aibă încredere în capacitatea sa de a analiza o situație. Îl înveți să aibă încredere în judecata proprie. În ceea ce privește relația voastră, scuzele îi oferă copilului ocazia de a vedea clar că îi respecți drepturile. Copiii se simt de multe ori ca niște cetățeni de rangul doi, care nu pot face altceva decât să se revolte din când în când. Scuzele tale sunt un semn că îi respecți dreptul de a fi tratat cinstit”.
Cartea ”Educația copilului meu în 25 de tehnici (care nu dau greș)”, de Meg F. Schneider a apărut la editura Humanitas și vorbește despre moduri de a-ți crește copilul astfel încât el să se simtă bine cu tine și cu sine.
Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.
