Certurile dintre frați – indiferent că sunt la vârsta grădiniței sau deja adolescenți – nu miră pe nimeni. Se întâmplă zilnic, uneori chiar și de mai multe ori pe zi. Fie că este vorba de jucării, atenție, spațiu personal, rivalitate sau simple diferențe de personalitate, conflictele dintre frați fac parte din viața de familie. Și nu vorbim doar despre certuri, conflictele pot escalada, uneori, de la agresivitate verbală până la agresiuni fizice ușoare.
„Luptele” dintre frați sunt, într-adevăr, normale. Dar nu este normal ca ele să aibă loc în mod constant și să afecteze emoțional familia. A-i lăsa să se războiască așa cum înțeleg ei să o facă (pe principiul „sunt copii, sunt frați, ei se ceartă, ei se împacă”) nu este o abordare corectă. Copiii trebuie învățați și ajutați să-și rezolve conflictele. În opinia experților în psihologie pediatrică, acesta este un aspect esențial pentru dezvoltarea abilităților sociale și emoționale.
Când devin conflictele dintre frați o reală problemă?
Că se ceartă uneori pe jucării sau își reproșează că unul beneficiază de mai multă atenție, indulgență sau libertate din partea părinților decât celălalt, de exemplu, sunt motive foarte des întâlnite. Deși aceste certuri sunt naturale, atunci când violența sau abuzul între frați presupune un tipar repetat de agresiune fizică cu intenția de a face rău, comportament motivat de nevoia de putere și control, este mai mult decât un simplu conflict. Pericolul stă în faptul că, dacă nu sunt corect gestionate, astfel de conflicte pot afecta relația dintre frați. Un copil de 5 ani care lovește din frustrare este într-o etapă normală de dezvoltare, dar un adolescent care agresează frecvent un frate mai mic este un semnal de alarmă.
Bullying-ul între frați este asociat cu scăderea stimei de sine și comportamente problematice și poate dubla riscul de depresie și autovătămare în viața adultă. Dacă părinții nu intervin în mod corespunzător, copiii pot dezvolta mecanisme negative de gestionare a conflictelor, ceea ce poate influența și relațiile lor din afara familiei.
Încurajați frații să se concentreze pe sentimente, nu pe reproșuri
În timpul unei dispute, este esențial ca părintele să rămână calm pentru a nu agrava situația. Copiii tind să reflecte comportamentul părinților, prin urmare, un părinte calm poate modela felul în care cei mici învață să gestioneze conflictele.
Ascultarea activă și empatia sunt cheia soluționării. A asculta activ înseamnă să oferi atenție completă fiecărui copil, fără a judeca sau întrerupe. Empatia îi ajută pe copii să înțeleagă sentimentele celuilalt și să-și ajusteze comportamentul în funcție de asta. Părinții trebuie să le ofere copiilor un spațiu sigur pentru a-și exprima sentimentele. Este important să vă ghidați copiii să-și exprime sentimentele într-un mod constructiv, discuția concentrându-se pe emoții și nevoi („Mă simt…”), nu pe reproșuri („Tu ești de vină…”). Încurajați frații să colaboreze și să lucreze împreună pentru a rezolva problemele, nu să concureze unul cu celălalt. Este crucial ca părinții să nu arate favoritism în timpul gestionării conflictelor. Atunci când un copil simte că celălalt este favorizat, conflictele pot deveni mai frecvente și mai intense.
Pe de altă parte, nu toate conflictele necesită intervenția părinților. Învățați să faceți diferența între cele minore, pe care copiii le pot rezolva singuri, și cele majore, care necesită intervenție imediată, mai ales când sunt implicate violența și agresivitatea verbală.
Cum puteți îmbunătăți relațiile dintre frați
Jeff Garofano, expert în psihologie și psihiatrie pediatrică la Centrul de Copii Johns Hopkins și profesor asistent la Universitatea Johns Hopkins, citat de Parents.com, recomandă părinților ca atunci când ei au o neînțelegere sau o ceartă să ofere un model de rezolvare pe care și-ar dori să îl folosească și copiii. El sugerează să li se arate copiilor că, deși există conflicte, dragostea între membrii familiei rămâne, iar după o pauză și o discuție sinceră, lucrurile pot reveni la normal. Când apare un conflict, arătați cum vă asumați partea voastră de responsabilitate și cum vă reparați greșelile. De exemplu: „Eram foarte supărat. Aș fi vrut să îți spun asta mai calm, în loc să țip. Data viitoare voi încerca să-mi exprim altfel sentimentele. Te iubesc.”
Acordați mai multă atenție comportamentului pozitiv
În loc să vă concentrați doar pe certuri și comportamente „rele”, recunoașteți și evidențiați comportamentele bune. („Sunt bucuros că acum pot să vă las pe amândoi să mergeți să jucați fotbal fără să îmi fac griji că vă certați” sau „Sunt mândră de voi că azi ați reușit să vă jucați fără să vă certați”. Fiți sinceri când îi lăudați, pentru că este o metodă eficientă de a încuraja interacțiunile sănătoase dintre frați.
În conflictele dintre frați, păstrați-vă calmul și abordarea neutră
Ați fost martori la conflict sau vă cunoașteți atât de bine copiii încât, și fără să fiți de față, știți sigur cine este vinovatul. Doar că nu trebuie să arătați acest lucru. Abordați situația dintr-o perspectivă neutră, întrebând mai întâi ce s-a întâmplat, în loc să veniți cu o acuzație voalată: „Ce ți-a mai făcut sora-ta acum?” Perceperea favoritismului poate duce la și mai multe conflicte, mai ales când ambii copii caută atenție.
Evitați să etichetați sau să îl tratați pe unul drept agresor, iar pe celălalt drept victimă, pentru că nu știți niciodată exact ce s-a întâmplat. Dacă trebuie să interveniți într-un conflict, puneți-i pe amândoi „în aceeași barcă” și tratați-i la fel, recomandă Positive Discipline Association. Rolul părintelui este de mediator, nu de arbitru. În loc să rezolvați conflictul pentru ei, mai bine învățați-i să asculte, să negocieze și să ajungă la compromisuri. Ghidați-i să găsească soluții echitabile pentru ambele părți în loc să le impuneți soluții, pentru că în acest fel își vor dezvolta abilitățile necesare pentru a gestiona conflictele în viitor.
