Nepotul meu a fost unul dintre copiii care cu greu și târziu „s-a hotărât” să vorbească: după vârsta de 3 ani. Dar și când a făcut-o, a făcut-o brusc, cu o propoziție corect formulată și clar exprimată. Mai mult, a fost o replică amuzantă la o afirmație făcută de un adult la adresa lui, în timpul unei mese în familie. Ne-a surprins atât de tare încât noi, adulții, am rămas… muți.
Până în acea zi de duminică, în care efectiv ne-a șocat, toți eram îngrijorați de tăcerea lui. Înțelegea ce i se spune, făcea ce i se cerea să facă, dar refuza să vorbească. În vocabularul lui existau doar câteva cuvinte simple, gen mama, tata, apa, papa. Dar nici pe acelea nu le folosea prea des, preferând să arate cu degetul. Părinții, fratele și cumnata mea au făcut un turneu prin cabinete medicale, pe la diverși specialiști, pentru a afla dacă e ceva în neregulă cu copilul. Unul singur „a ieșit din rând”, sugerând că ar avea o tulburare din spectrul autist, dar pentru că toți ceilalți le-au sugerat părinților doar să mai aibă răbdare, nu l-au luat în seamă. Și bine au făcut.
Tatăl copilului era plecat la serviciu de dimineață până seara, iar mama lucra de acasă. În condițiile astea, copilul stătea aproape toată ziua în fața televizorului, uitându-se la desene animate. Asta a fost situația, asta a fost soluția lor. Din fericire, totul s-a terminat cu bine, și de când s-a apucat de vorbit, nici că s-a mai oprit.
Întârzierea vorbirii la copii
Copiii trec prin faze de dezvoltare diferite și este normal ca o etapă de evoluție spectaculoasă să fie urmată sau precedată de una de platou. Constantin Grama, logoped copii și adulți la Clinica APROAPE, menționează că până la vârsta de 2 ani un copil ar trebui să vorbească în propoziții simple, formate din 2-4 cuvinte, să execute instrucțiuni simple și să repete cuvintele pe care le aude într-o conversație.
Potrivit specialistului, la vârsta de 3 ani copilul ar trebui să urmeze și să realizeze o cerință formată din 2 sau 3 pași, să recunoască și să identifice majoritatea obiectelor și imaginilor cunoscute, să înțeleagă majoritatea lucrurilor care i se spun și să vorbească destul de bine, atât încât să se facă înțeles de adulții din afara familiei. La 4 ani copilul ar trebui să pună întrebări abstracte (de ce?) și să înțeleagă conceptele de același și altfel, să-și fi însușit elemente de gramatică simplă, așa cum o aude în jurul lui în conversațiile adulților, să se exprime clar, deși cu greșeli de pronunție, câteodată chiar jumătate dintre cuvintele folosite pot fi pronunțate incorect, fară a exista motiv de îngrijorare. La vârsta de 5 ani ar trebui să redea o experiență folosind cuvintele proprii și să folosească mai mult de 5-7 cuvinte într-o propoziție.
„Diagnosticul de întârziere în dezvoltarea limbajului este un diagnostic tot mai frecvent în ultimii ani”
Asociația Logopezilor din România susține că diagnosticul de întârziere în dezvoltarea limbajului se poate pune de la vârsta de 2 ani. „Diagnosticul de întârziere în dezvoltarea limbajului este tot mai frecvent în ultimii ani și apare din cauza lipsei de stimulare corespunzătoare a limbajului; expunerea copilului la ecrane (telefon, televizor, laptop) timp de mai multe ore pe zi; lipsa socializării cu ceilalți copii de aceeași vârstă; depresia, oboseala mamei sau orice aspect emoțional care îi afectează starea de prezență și de conexiune cu copilul”, precizează Constantin Grama. Întârzierile de limbaj nu sunt semnul unor afecțiuni și nu sunt un motiv de îngrijorare reală, dar verdictul trebuie să vina doar din partea specialiștilor, în urma unor evaluări de ansamblu și a unor analize specifice.
Ce poți să faci în cazul întârzierii vorbirii la copii
Intervenția timpurie e de mare ajutor și îl scutește pe copil (și pe părinți) de frustrarea de a nu putea să comunice. Medicul pediatru este primul căruia i se pot adresa părinții care observă o întârziere în dezvoltarea vorbirii. El va putea exclude existența unor probleme de sănătate care pot afecta vorbirea (cum ar fi cele de auz). Procesul de recuperare include sprijinul unui logoped, persoana specializată în evaluare și intervenție în cazul întârzierilor de vorbire. Un logoped poate crea un plan de intervenție personalizat pentru copil, în care terapia să includă jocuri, exerciții de articulare, stimulare auditivă și vizuală pentru dezvoltarea vocabularului și expresivității. Pentru situațiile în care există suspiciuni de întârziere globală în dezvoltare sau tulburări precum autismul, este necesară și intervenția unui psiholog sau a unui neurolog pediatru.
Logopedul și părinții trebuie să lucreze în echipă
Rolul părinților este cel puțin la fel de important ca al specialiștilor. Pentru recuperarea întârzierii în vorbire ar trebui ca aceștia să-i creeze copilului, acasă, un mediu stimulativ. Este bine să i se vorbească în mod constant, în propoziții scurte și clare. Jocurile de rol și cântecele care implică repetarea de cuvinte sunt niște exerciții folositoare. De asemenea, participarea la activități de grup, care să încurajeze comunicarea cu alți copii, ar putea să-l motiveze să vorbească. Dar, atenție: presiunea sau critica pot inhiba dorința copilului de a se exprima! Părinții sunt sfătuiți să marcheze eforturile copilului și să-i creeze un mediu pozitiv. În plus, va fi necesara urmarirea progresului si mentinerea legaturii cu specialistii in vederea ajustarii planului de interventie, in caz ca acest lucru este necesar.
De ce unii copii ajung să vorbească târziu
Mulți dintre copiii care au întârzieri de vorbire sunt afectați de probleme oral-motorii, cum ar fi cele care implică limba, cerul gurii sau frenul lingual prea scurt, care poate limita mișcarea limbii. Poate fi vorba și despre o problemă în zonele creierului responsabile de vorbire, lucru care face dificilă coordonarea buzelor, limbii și maxilarului pentru a produce sunete. Acești copii ar putea avea și alte probleme în afară de întârzierea de vorbire, cum ar fi dificultățile de hrănire.
Problemele de auz pot afecta, de asemenea, vorbirea. În aceste situații, un audiolog ar trebui să testeze auzul unui copil ori de câte ori există o problemă de vorbire. Infecțiile urechii, în special infecțiile cronice, pot afecta auzul. Dar atâta timp cât există un auz normal într-o ureche, vorbirea și limbajul se vor dezvolta normal.
Uneori, întârzierea vorbirii are legătură cu temperamentul copilului
Potrivit studiului „Speech and language delay in children: Prevalence and risk factors” publicat pe site-ul National Library of Medicine (Biblioteca Națională de Medicină prezidată de Centrul Național de Biotehnologie Informatică al Statelor Unite ale Americii), factorii de risc asociați întârzierii vorbirii și limbajului sunt atât biologici cât și de mediu. Factorii de risc medical sunt asfixia la naștere, tulburarea convulsivă și deformarea oro-faringiană. Cauzele familiale și de mediu sunt educația paternă scăzută, educația maternă scăzută, consanguinitatea, istoricul familial pozitiv, mediul multilingv și, pe ultimul loc, în mod surprinzător, stimularea inadecvată.
Sunt și situații în care întârzierea vorbirii este în legătură pur și simplu cu temperamentul copilului. Unii sunt mai rezervați din punct de vedere social și preferă să observe mai degrabă decât să participe activ. Aceștia pot să înceapă să vorbească mai târziu, dar să recupereze rapid odată ce devin mai încrezători.
