Au început alergiile de sezon ale copiilor! Pot duce la complicații, îi fac irascibili, neatenți la școală și obosiți

Laura Bogaciu, redactor
copil-cu-alergie-la-polen
A aștepta agravarea simptomelor pentru a începe tratamentul alergiei este o greșeală frecventă. Tratamentul trebuie să înceapă preventiv, îndată ce a început și sezonul alergenului. FOTO: Shutterstock

Copilului îi curge nasul de săptămâni la rând, strănută des și nu se poate opri din frecatul ochilor, care sunt roșii, apoși și îl mănâncă. Ați putea crede că este răcit – că doar e primăvară, vremea e schimbătoare și „te păcălește”. Este posibil să vă păcăliți voi, și să nu fie o răceală, ci o alergie sezonieră, cunoscută și sub numele de rinită alergică sezonieră.

Alergiile sezoniere se pot dezvolta oricând în copilărie sau la vârsta adultă, dar de obicei încep să apară între 2 și 5 ani, cei mai mulți dintre copii urmând să se confrunte cu simptomele acestora până pe la vârsta de 10 ani. Unii copii pot dezvolta alergii și la vârste mai mici (chiar de la 1 sau 2 ani), dar în aceste cazuri reacționează mai degrabă la alergeni din interior (acarienii din praful de casă, mucegaiurile, scuamele, saliva sau urina animalelor de companie) decât la cei sezonieri, care se manifestă primăvara, vara sau toamna.

Simptomele alergiei sezoniere (rinita alergică)

Alergenii sezonieri frecvenți sunt următorii:

  • primavara – polenul arborilor (mesteacăn, plop, stejar, salcie, arin și ulm). La noi în țară, alergiile de primăvară încep adesea din luna februarie, când începe polenizarea copacilor și arborilor.
  • vara și toamna – polenul gramineelor, adică al ierburilor și al buruienilor (ambrozie, pelin, pătlagină și spanac sălbatic).

Alergia este o reacție exagerată a sistemului imunitar la substanțe inofensive din mediul înconjurător, numite alergeni. La un copil alergic, sistemul imunitar identifică în mod greșit acești alergeni ca fiind periculoși și reacționează exagerat: eliberează histamină și alți compuși chimici care provoacă inflamații și simptome caracteristice. La început, simptomele rinitei alergice sezoniere – care apar de obicei în timpul expunerii la alergen – chiar seamănă cu cele ale unei răceli și pot varia în intensitate:

  • Strănut frecvent;
  • Nas înfundat sau care curge (fără culoare specifică, de obicei clară);
  • Ochi roșii, apoși, cu mâncărimi;
  • Tuse seacă, iritație în gât;
  • Oboseală, dificultăți de concentrare;
  • Eczeme sau erupții cutanate, în unele cazuri.

Diferența majoră dintre o alergie și o răceală este aceea că prima durează mai mult timp și NU este însoțită de febră.

Identificarea alergenului: test cutanat sau analiză serologică

Uneori, părinții pot recunoaște când este vorba despre o alergie și o pot deosebi de o răceală, însa este mai puțin probabil să poată identifica exact și alergenul care o provoacă. Pentru diagnostic este necesară o evaluare de specialitate, la medicul alergolog. Cele mai frecvent utilizate metode de identificare a alergenului sunt testul cutanat și testele serologice, adică analizele de sânge.

Testul cutanat (Prick test) se realizează de obicei pe partea internă a antebrațului. Medicul va dezinfecta zona în care se va face testarea, după care va pune pe piele, în șir, picături mici de soluții care conțin alergeni (de exemplu polen, acarieni, păr de animale, alimente etc). Se adaugă și o picătură de histamină (control pozitiv) și una de ser fiziologic (control negativ). Cu ajutorul unui dispozitiv special (o lanțetă fină), va face câte o mică înțepătură superficială prin fiecare picătură, suficient cât să permită alergenului să pătrundă ușor sub piele. Se va aștepta 15-20 de minute, timp în care pacientul nu trebuie să atingă zona. După expirarea timpului de așteptare, medicul va măsura dimensiunea roșeții sau a umflăturii apărute (a papulei) la fiecare punct de înțepătură. O umflătură mică, roșie, similară unei înțepături de țânțar, va indica o reacție pozitivă la respectivul alergen.

Prin cealaltă metodă de identificare a alergenului, analiza serologică, din sânge, se măsoară nivelul de anticorpi IgE pentru anumiți alergeni.

Testul Prick nu este dureros și oferă rezultatul într-un timp scurt, respectiv 15-20 de minute. SURSA FOTO: Shutterstock

Cum se tratează alergiile sezoniere la copii?

Tratamentul urmărește reducerea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții. Medicul va prescrie medicamente antihistaminice care reduc simptomele precum strănutul, secrețiile nazale și mâncărimea și/sau spray-uri nazale cu corticosteroizi, care combat inflamația nazală. În cazul conjunctivitei alergice, va recomanda utilizarea unor picături pentru ochi sau lacrimi artificiale. În cazurile severe se poate indica imunoterapia (vaccinurile alergologice), care presupune administrarea treptată a alergenului pentru a obișnui organismul cu el și a reduce în acest fel, în timp, reacțiile.

Imunoterapia poate fi inițiată de la vârsta de cinci ani

Alergiile nu se vindecă (în sensul clasic). La unii copii, ele pot dispărea odată cu maturizarea sistemului imunitar, în special după vârsta adolescenței, însă la alții pot persista pentru tot restul vieții. Imunoterapia oferă cele mai mari șanse de ameliorare pe termen lung și poate reduce severitatea reacțiilor ori chiar eliminarea completă a simptomelor, în câțiva ani. Imunoterapia implică administrarea repetată, în doze progresiv crescânde a unui extract de alergen, pe o perioadă de minimum trei ani. Vârsta minimă de la care se recomandă inițierea acestui tratament este de cinci ani.

Ce măsuri pot lua acasă părinții copilului care suferă de o alergie sezonieră

Un lucru simplu pe care îl poate face un părinte pentru a reduce simptomele rinitei alergice este să țină copilul în casă în zilele cu vânt sau cu o concentrație ridicată de polen în aer. Majoritatea site-urilor și aplicațiilor meteo oferă informații zilnice cu privire la calitatea aerului și prezența alergenilor, așa că este bine să vă informați asupra acestui aspect. De asemenea, se recomandă ca în zilele cu un nivel crescut de polen, ferestrele să fie ținute închise. Dacă, totuși, este absolut necesar să ieșiți din casă, la întoarcere, schimbarea hainelor copilului și un duș sunt obligatorii (însoțit inclusiv de spălarea feței). Rețineți și faptul că în perioada circulației polenurilor în aer nu trebuie să uscați hainele afară.

Alte măsuri care pot fi luate acasă în cazul în care copilul este alergic sunt folosirea unei soluții saline pentru curățarea cavităților nazale, încurajarea băilor calde sau a inhalațiilor cu abur pentru a fi eliminat mucusul sau folosirea unui umidificator în camera copilului. Introducerea în alimentație a unor alimente precum ceapa sau ghimbirul ajută la subțierea mucusului și curățarea căilor nazale. De asemenea, încurajați consumul de ceai cald cu miere și lămâie pentru ameliorarea congestiei și a durerii în gât și asigurați-vă că aveți permanent la îndemână șervețele umede sau hidratante, pentru a preveni iritarea nasului.

Top trei greșeli care trebuie evitate

A aștepta agravarea simptomelor pentru a începe tratamentul alergiei este o greșeală frecventă. Tratamentul trebuie să înceapă preventiv, îndată ce a început și sezonul alergenului. Antihistaminicele fără sedare sau spray-urile nazale cu corticosteroizi sunt în general eficiente, dar în situațiile în care nu se văd rezultate în decurs de o săptămână, adresați-vă medicului pentru a vă oferi alte opțiuni de tratament.

O altă greșeală o reprezintă aerisirea încăperilor la momentul nepotrivit. Aerisirea se face numai dimineața devreme, când concentrația de polen este redusă. În rest, pe timpul zilei, ferestrele vor fi ținute închise și se va folosi aerul condiționat, la care filtrele trebuie să fie curățate.

A treia greșeală este ignorarea igienei animalelor de companie. Dacă ați scos câinele la plimbare, la revenirea acasă ștergeți lăbuțele și blana, pentru că pot aduce polen pe ele.

Rinita alergică netratată afectează sănătatea generală        

Dacă rinita alergică nu este controlată și tratată corespunzător, pot să apară complicații care afectează sănătatea generală, dezvoltarea și calitatea vieții. Congestia nazală persistentă poate bloca drenajul normal al sinusurilor, ducând la infecții repetate sau inflamații cronice ale acestora (sinuzite recurente sau cronice) și poate face respirația dificilă.

Potrivit unei cercetări din 2022, publicată în Jornal de Pediatria și preluată de ScienceDirect, în care sunt studiate interacțiunile între rinita alergică și tulburările de somn la copii, s-a concluzionat că aceasta este unul dintre cei mai importanți factori de risc pentru sforăitul la copii și pare să crească riscul de apnee obstructivă în somn. Un copil care nu se odihnește așa cum ar trebui poate deveni irascibil și poate avea probleme de concentrare. Teoria este susținută de un alt studiu, publicat în The Journal of Allergy and Clinical Immunology, care a investigat exact impactul rinitei alergice asupra performanțelor academice ale copiilor și adolescenților care suferă de această formă de alergie. Concluzia oamenilor de știință a fost că simptomele alergiei și un control mai slab al rinitei sunt asociate cu o productivitate academică mai scăzută.

Netratarea rinitei alergice nazale poate contribui la acumularea de lichid în urechea medie, favorizând infecțiile (otite). La copiii mici, otitele frecvente pot duce la probleme temporare de auz și, în cazuri grave, la afectarea dezvoltării limbajului. Rinita alergică este și un factor de risc important și pentru dezvoltarea astmului bronsic. Și, nu în ultimul rând, ochii roșii, iritați și lăcrimoși pot deveni foarte deranjanți și pot contribui la afectarea vederii temporare sau la zgârierea corneei prin frecarea frecventă a ochilor.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa