Alăptarea şi sentimentul de „acasă” oriunde am fi
Mărturiile mamelor care au alăptat şi încă alăptează sunt nu doar pline de emoţie, ci şi de inspirație. Unele dintre aceste mărturii, însă, reuşesc să ne surprindă în totalitate. Raluca Donciu, mama lui Alex şi a lui David, autoarea blogului Alex şi David cresc cu dragoste are o poveste interesantă. Lectură plăcută!
De la infertilitate, la sarcină
Sunt mamă din octombrie 2009, când s-a născut Alex, minunea vieții mele. Alex m-a făcut mamă, m-a învățat să iubesc total și mi-a arătat cum e să fii iubită necondiționat. Voiam să-l alăptez din motive de sănătate, nu știam atunci nimic despre parentingul cu empatie și respect, despre attachment parenting, babywearing sau cosleeping. După ce am învins infertilitatea în mod natural, schimbându-mi stilul de viață, știam că voi alăpta, chiar dacă cele două boli hormonale mă plasau în procentul cu lapte insuficient. Nu concepeam altfel.
Relaxarea a făcut ca totul să fie incredibil de uşor
Aşa cum Alex s-a născut fără ca eu să știu să împing, tot aşa el a supt chiar dacă eu aveam mameloanele plate și chiar dacă am avut un let-down (reflex de ejecție a laptelui) puternic . A avut reflux gastroesofagian, așa că m-a „forțat” să aflu de babywearing. M-a ajutat să descopăr cât e de frumos și ușor cu un bebeluș în brațe, oricât m-am încăpățânat eu să mă tem de răsfățul mult hulit de cei din jur. M-a ajutat să văd comoditatea și armonia dormitului într-un pat. Abia când avea câteva luni am descoperit că știința a demonstrat cât de benefice sunt toate acestea pentru copii, pentru dezvoltarea lor emoțională, psihologică și fiziologică toată viața. Și m-am relaxat. Și totul a devenit incredibil de ușor, chiar dacă nu era nimic schimbat în afara așteptărilor mele.
Problemele de sănătate pot să nu fie o piedică în calea alăptării
Revenind la subiectul alăptării, vreau să le spun viitoarelor mame că alăptez din octombrie 2009 aproape continuu (am avut o pauză de 2 luni în 2012). Am experiență cu alăptarea, deşi am sindrom ovarian polichistic cu rezistență la insulină și tiroidită autoimună Hashimoto cu hipotiroidism. Am alăptat, în pofida faptului că m-am confruntat cu furia laptelui, reflex prea puternic de ejecție a laptelui şi mameloane plate.
Totodată, am alăptat în sarcină, dar şi în condiţiile în care când în noua sarcină am avut toxoplasmoză, şi am alăptat ca mamă ovo-lacto-vegetariană.
Nu am renunţat la alăptat nici când am avut un bebeluș cu reflux gastroesofagian, cu fren scurt al limbii și al buzei superioare, un bebeluş aflat în greva suptului pe termen nemaivăzut de lung (9 luni), şi nici când acesta a suferit de o imaturitate a tubului digestiv pentru diversificare şi de lipsa apetitului pentru hrana solidă până după 2 ani.
Alăptarea, sentimentul de „acasă”, oriunde am fi
Chiar dacă aceste date par seci, în cei 2 ani și 11 luni în care l-am alăptat pe Alex și în alăptarea lui David (care continuă aproape exclusiv de 1 an și 5 luni) pot spune că cele mai frumoase, cele mai duioase, cele mai iubitoare, cele mai distractive momente din toată viața noastră împreună au fost cu ei la sân. Și nu le voi uita niciodată. Privirea complice, zâmbetul ștrengăresc, adormirea ușoară și în pace, liniștea respirației lor, picăturile de lapte dulce prelinse pe obraz, toate acestea am încercat să le imortalizez în sute de poze, care însă nu au reușit să surprindă magia, îndrăgosteala dată de oxitocină, recunoștința reciprocă, sentimentul de „acasă”, oriunde am fi.
Credeam că, dacă cel mare m-a învățat atâtea, nu voi mai avea ce să învăț de la David, care s-a născut în noiembrie 2012. El m-a făcut să văd imaginea de ansamblu, să înțeleg mai multe, să văd cât pot fi de puternică, să mi se pară ușoare niște situații infinit mai grele decât prima dată (pentru că acum știu ce e bine pentru copil), să văd ce e important în viață, ce pot schimba și ce nu, să fiu mai tolerantă.
Efort recunoscut
Pe blogul meu îmi doresc să le transmit viitoarelor mame beneficiile alăptării, pentru ca ele să facă alegeri informate și să treacă peste eventualele probleme. Mă bucur enorm când primesc mesaje de mulțumire pentru ajutorul oferit și atunci îmi dau seama că tot efortul meu nu e în zadar, blogul meu fiind non-profit. Pentru că fiecare diadă fericită mamă-bebeluș contează.
Text: Raluca Donciu; Foto: arhiva personală
Dacă vrei să fii pregătită cu adevărat pentru alăptare, achiziționează-ți din vreme “Ghidul de alăptare al doctorului Jack Newman”, de Jack Newman și Teresa Pitman.
În acest ghid, cei doi experţi în domeniul alăptării ne oferă informații complete pentru următoarele situații:
• Cum să poziționezi bine copilul la sân;
• Ce poți face când copilul refuză sânul;
• Cum să eviţi ragadele sau iritarea mameloanelor;
• Cum să te asiguri că bebeluşul primeşte suficient lapte;
• Alăptarea unui copil care are colici;
• Alăptarea nou-născuţilor prematuri sau cu nevoi speciale
