În general, parcurile sunt inaccesibile pentru fetiţa noastră mijlocie, care tocmai a împlinit cinci ani. Motivul e retardul psihomotor profund, datorat sindromului genetic cu care s-a născut. Ea are nevoie de un loc de joacă adaptat pentru copii cu dizabilităţi, lucru încă la stadiul de vis în zona unde locuim.
Lui Cati, însă, nu îi pasă câtuşi de puţin! Ea are propriul ei parc chiar la ea acasă.
Cu puţină creativitate, am transformat etajul casei într-un mic parc la care Cati are acces oricând, iar aceste idei pot însufleţi zilele oricărui copil, fie el tipic sau cu nevoi speciale.
Iată trei jucării de exterior care şi-au petrecut iarna în interiorul casei noastre:
1. Măsuţa de joacă pentru apă şi nisip
Măsuţa pentru joaca cu apă şi nisip era ceva la care visam când băieţelul cel mare era de-o şchioapă, răsfoind blogurile mămicilor americane. Pe atunci, mi se părea inaccesibilă. Acum poate fi găsită şi în ţara noastră, sub diferite forme, teme şi culori, cu picioare sau fără, dar obligatoriu cu capac, cu accesorii care mai de care mai distractive – cum sunt moriştile de apă, pompe, jocuri de tras la ţintă ori sitele pentru nisip, sau practice – ca umbrela de soare detaşabilă.
Ea a are două compartimente: unul pentru apă şi altul pentru orice va trece prin minte, de la pietre şi nisip, până la tot soiul de materiale pentru joacă senzorială (mălai, orez, paste, linte, şamd.).
Vara, masa noastră stă cocoţată pe cele şase picioare ale ei, cu accesoriile montate, gata de joacă. O folosim la proiecte amuzante, cum ar fi spălarea şi pictarea pietrelor, diverse experimente fizice sau chimice sau joacă cu apă în zile caniculare. Iarna, aducem în casă doar partea superioară, şi o folosim pentru joacă senzorială. Nisipul kinetic este foarte bun prieten cu ea, dar şi apa înspumată şi parfumată, jucăriile de baie sau bilele colorate.
2. Toboganul
Cati adoră toboganele, iar anul acesta i-am făcut cadou unul mediu, potrivit cu greutatea şi înălţimea ei, de care se bucură din plin şi băieţelul cel mic.
Este o jucărie care încape foarte bine în camera noastră de joacă, şi deocamdată l-am proptit de canapea, fără să îi montăm scările. Când băieţelul va avea destulă stabilitate să urce scările, îl vom asambla complet.
Pentru un plus de distracţie, se poate aşeza baza într-o piscină plină cu bile colorate. Vara, în zile caniculare, scoatem toboganul afară şi îl proptim chiar într-o piscină plină cu apă. Iese o bălăceală pe cinste!
3. Leagănul
“Huţa-huţa, cu căruţa, pân’n la taaaaanti Măriuţa!” e unul dintre refrenele favorite ale fetiţei noastre.
Leagănul este cea mai puţin costisitoare jucărie de exterior căreia i-am făcut loc în casă. Am ales unul cu spătar înalt şi bară de protecţie.
Nu a fost nevoie de grinzi desoperite sau de cârlige în tavan. O bară de tracţiune pentru sportivi, din aceea care se montează la tocul uşii, a fost suficientă pentru a susţine leagănul şi pe Cati în el. Când nu îl folosim, pur şi simplu demontăm bara şi depozităm leagănul în altă parte.
Leagănul poate fi înlocuit cu un hamac sau cu un alt leagăn de tip platformă, pentru varietate, fiind foarte util pentru stimularea vestibulară, subiect despre care puteți citi mai multe aici: Stimularea vestibulară a copiilor.
Acestor trei jocuri de exterior le-am adăugat un fotoliu rotativ, pereţi coloraţi, podele căptuşite cu chestii moi, pentru a atenua căzăturile, scări pe care cei mici să exerseze urcatul şi coborâtul, mingi de toate dimensiunile şi o tonă de jucării.
Cati are tovarăşi de joacă: unul mai mare, care vine cu multă energie de consumat după orele de şcoală, şi unul mititel, cu care îşi dispută jucăriile şi se ia la întrecere. E o fetiţă fericită!
E distractiv să locuieşti într-o casă-parc!
