Suferă copiii de deficit de joacă?

Simina Bădică

Joaca, un drept fundamental, a ajuns o activitate secundară în viața copiilor noștri. Este timpul să ne întrebăm: suferă copiii noștri de un deficit de joacă?

Nu este deloc neobișnuit pentru un părinte care își înscrie copilul la grădiniță, să întrebe: Dar ce activități opționale aveți? Aveți ore de limbi străine, învață copiii să cânte la pian, se face balet, judo, origami? Am auzit de grădinițe care au chiar ore de dezvoltare personală pentru preșcolari. Este, desigur, foarte important pentru copii să își descopere cât mai de timpuriu talentele și să ia contact cu o limbă străină încă dinainte de a stăpâni limba maternă. Dar câți părinți chestionează viitoare grădiniță în legătură cu timpul de joacă pe care îl acordă copiilor?

Cât de importantă este joaca?

Foarte! Răspunsul este simplu, direct și fără urmă de șovăială: joaca nu este numai importantă, este crucială pentru dezvoltarea copilului.

Argumentul psihologului Peter Gray în cartea sa „Liber să înveți” este chiar acesta: libertatea de care se bucură copiii, libertatea de a se juca, de a descoperi, de a învăța pe cont propriu este în directă legătură cu sentimentul lor de fericire, cu gradul lor de autonomie și cu capacitatea de a învăța. Din punctul lui de vedere, a întreba dacă au nevoie copiii de mai multă joacă sau de mai mult timp de studiu este o întrebare greșită. Pentru copil, joaca este învățare, spune categoric Peter Gray. Ele nu se află în opoziție ci, dimpotrivă, se întâmplă concomitent: copilul învață jucându-se.

În această privința, generația noastră a avut cu siguranță un avantaj față de copiii secolului 21. Putem spune fără a greși foarte mult, că părinții de astăzi și părinții părinților de astăzi au avut parte de mai multă joacă liberă și de mai puține „activități” decât copiii de astăzi. Prin joacă liberă înțelegem o joacă ne-organizată de un adult și, acolo unde este posibil și sigur, chiar nesupravegheată.

Iată așadar câteva din avantajele jocului liber pentru dezvoltarea copilului:

1. Joaca liberă dezvoltă creativitatea și imaginația copilului. Lipsit de regulile și organizarea adulților copiii inventează jocuri, personaje și situații, întrebuințări noi pentru obiecte vechi și câte și mai câte. Călăritul unui băț investit cu atribuții de cal este mai valoros pentru dezvoltarea imaginației decât călăritul unui cal de lemn perfect sculptat.

2. Joaca liberă dezvoltă capacitățile de comunicare, organizare, negociere și leadership ale copilului. Experiența organizării unui grup de copii lipsiți de adultul atotștiutor înseamnă negocierea unor reguli și respectarea lor, desemnare unui lider de grup, comunicare nemulțumirilor legate de reguli și de lider și eventual, schimbarea lor pe parcursul jocului.

3. Joaca liberă asigură performanțe mai bune în timpul învățării structurate, conduse de adult. Nenumărate studii au arătat cum capacitatea de concentrare și performața copiilor este mult mai bună după pauze consistente, de cel puțin 15 minute. Școlile care au ales să reducă pauzele în favoarelor orelor de studiu nu au făcut decât să scadă performanțele copiilor.

4. Joaca liberă facilitează rezolvarea conflictelor. Copiii nu pot învăța să gestioneze conflictele decât dacă sunt lăsați să propună și să testeze ei înșiși diferite modalități de rezolvare. Intervenția adulților în conflictele copiilor este benefică doar pe termen scurt, pentru rezolvarea unui conflict imediat: dacă ne dorim viitori adulți capabili să negocieze creativ și eficient conflictele trebuie să le oferim ocazia să se antreneze de mici.

5. Joaca liberă îi ajută pe copii să își descopere pasiunile. Fie că este vorba de cățărat în copaci, studiat furnicile cu lupa sau numărat stelele de pe cer, fiecare copil va găsi în jurul lui acel ceva care îl pasionează și pentru care este dispus să investească timp și energie. Bucuria acestei descoperiri este neprețuită, iar noi, părinții, trebuie să fim conștienți că nu putem face asta în locul lor.

M-aș bucura să aud cât mai mulți părinți spunându-mi că vând castraveți grădinarului, că ei sunt deja conștienți de importanța jocului în viața copiilor lor și că prima lor întrebare la noua grădiniță nu este „Câte ore de pian au pe săptămână?”, ci „Câte ore de joacă?”

Și, ca să nu credem că am inventat noi roata, iată poezia lui Lucian Blaga, Trei fețe, scrisă în 1919 și la fel de actuală și astăzi.

Copilul râde:

„Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!”

Tânărul cântă:

„Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!”

Bătrânul tace:

„Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!”

Oare și în 1919 copiii aveau probleme cu deficitul de joacă?

Vino joi, 22 februarie 2018, de la ora 18.30, la Hotel Capitol la Atelierul cu mămici ”Învățarea unei limbi străine de timpuriu dezvoltă abilități pentru școală și viață”! Înscrie-te acum GRATUIT! Detalii AICI.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa