Fie că e vorba de fotbal, hochei, handbal, arte marțiale sau rugby – aceste sporturi au o componentă de contact potențial sau real care nu e pe plac multora dintre părinți. Totuși, de ce sunt bune sporturile de contact – ce învață copilul din ele?
Cu toții ne dorim copii sănătoși, activi, care să practice activități recreative bazate pe cât mai multă mișcare. Este motivul pentru care mulți dintre noi își duc copiii să învețe un sport. Însă, din cauza durității lor, unele activități sportive sunt tot ocolite de unii dintre părinți. Și totuși, ce faci dacă băiețelul sau fetița ta adoră sporturile dure, de contact?
Citește și: Ce sport ţi se potriveşte?
Sporturile de contact, pe placul copiilor
De ce sunt copiii atât de dependenți de adrenalină? Savanții au găsit un răspuns. Creierul copiilor și al adolescenților nu este pe deplin acoperit cu mielină (teaca moale ce învelește fibrele nervoase), așa cum se întâmplă în cazul adulților. Procesul de mielinizare implică depunerea grăsimii în jurul celulelor nervoase și al neuronilor. Însă în primii ani de viață și până la adolescență (de fapt, până la încheierea definitivă a procesului de creștere), creierul are ceea ce savanții numesc “plasticitate sinaptică mare”, adică este mai predispus spre crerativitate și este mult mai deschis în a-și asuma riscuri în comparație cu un creier adult, predispus, mai degrabă, spre precauție.
Așadar, în ciuda tuturor temerilor părinților, copiii sunt genetic înclinați spre impulsivitate și asumarea riscurilor. Și, oricât de ciudat ți s-ar părea, există și alte sporturi individuale, mult mai riscante decât cele de echipă sau de contact: potrivit statisticilor, schiatul, snowboardingul, călăria și ciclismul implică mai multe riscuri de accidentare decât rugby-ul sau fotbalul.
Sporturile de contact îți călesc copilul pentru viață
Atunci când practică sporturi de contact, copiii învață să-și asume riscuri, să ia, rapid, cea mai bună decizie pentru a scăpa de sub incidența pericolului, să evalueze atât propriile abilități, cât și pe cele ale adversarului sau ale restului echipei. Aceste capacități pe care și le dezvoltă atunci când învață să ia decizii rapide și să gândească la scară macro (dacă sportul este unul de echipă), i-ar putea folosi, mai târziu, în evoluția profesională. Dacă, de-a lungul timpului, nu ar fi existat copii voluntari, dispuși să-și asume riscuri, ar fi dispărut profesii ca acelea de astronaut, exporator, antreprenor, pompier sau chirurg – meserii esențiale, fără de care o societate civilizată pur și simplu nu poate funcționa.
Cât de periculoase sunt sporturile de contact?
Până în prezent, nu există niciun raport științific care să constate gradul de periculozitate al practicării sporturilor de contact. Marea majoritate a copiilor își revin fără probleme în urma unei contuzii, fără să aibă vreo sechelă. Pentru ca practicarea acestor de sporturi să rămână sigură, este însă important ca sportivul să cunoască foarte bine regulile și să le aplice întocmai. Iată câteva reguli pe care trebuie să le știi dacă îți dai copilul la un sport de contact:
- Discută cu antrenorii, oficialii clubului și organizatorii despre condițiile de siguranță aplicate prin contract;
- Învață-ți copilul că sportul este o formă de distracție, nu o competiție pe viață și pe moarte. Respectarea adversarului și comportamentul fair-play sunt esențiale;
- Furnizează-i micului sportiv echipamentul complet de care are nevoie pentru a fi în afara pericolului de accidentare – cască, mănuși, cotiere, genunchere și tot ce mai presupune sportul pe care îl practică;
- Informează-te cu privire la simptomele grave care apar în urma unui accident serios: durere de cap, amețeală persistentă, lipsa echilibrului, vorbire incoerentă, pierderea cunoștinței sunt câteva dintre ele.
Ce învață copilul din sporturile de contact?
- Să respecte regulile, să-i respecte pe cei cu care intră în contact, să-și respecte nu doar prietenii, ci și adversarii;
- Să-și asculte superiorii și să înțeleagă importanța disciplinei;
- Să aibă răbdare: uneori, un jucător trebuie să-și aștepte rândul pe banca de rezervă;
- Să prețuiască spiritul camaraderiei și să înțeleagă că nicio persoană nu e centrul Universului, că, într-o echipă, niciun jucător nu e mai important ca altul și că succesul depinde de cât de mult își face fiecare treaba în dreptul lui;
- Să fie punctual și să respecte un program;
- Să se organizeze – atunci când trebuie să aibă grijă de echipamentul sportiv;
- Să se protejeze – pe sine, dar și întreaga echipă și, nu în ultimul rând, pe adversari.
Tu ți-ai dat copilul la un sport de contact? Care au fost principalele temeri? Dar cele mai importante avantaje?
