De aproape o lună, trăiesc cu un câine și stăpâna lui nemiloasă în casă. Pe câine îl cheamă Sparky, e blond cu ochi albaștri și se pregătește să meargă la grădiniță, iar pe stăpâna lui o cheamă Andreea Anastasia Sofia Olivia- neapărat în această ordine (acestea fiind, de fapt, cele mai bune prietene de la grădiniță).
Dimineața, după micul dejun, Sparky e legat de piciorul scaunului de către Andreea Anastasia Sofia Olivia și acolo bea o căniță cu lapte, direct pe parchet, folosind paiul, în timp ce stăpâna îi șterge generoasă boticul. Apoi, e dezlegat și plimbat la pas prin sufragerie, hol, dormitoare, uneori cu câte o minge de pluș în gură, alteori cu câte o coroniță de prințesă pe cap, după cum consideră de cuviință stăpâna. După ocolul casei în câteva minute, Sparky, printr-o magie a Andreei Anastasiei etc, se transformă subit în Spiderman Călărețul care, prin împușcare, o metamorfozează pe Andreea Anastasia Sofia Olivia în ….iapă. I se urcă în spinare și o plimbă așa prin aceleași locuri prin care și-a făcut și el plimbarea de dimineață.
Meditații, cursuri, concursuri. Și joaca?
Cu cinci ani în urmă, când Sparky și Andreea Anastasia Sofia Olivia erau doar în visele mele, am început să citesc despre educația copiilor. Era (și este) pentru mine un domeniu provocator, mai ales că, mi-am dat seama încă de pe atunci, ca părinte, trebuie să faci o serie de alegeri care vor influența considerabil omul care va deveni copilul tău. Vedeam în jur copii care stăteau cu orele în fața televizoarelor, copii care stăteau cu orele în fața temelor de casă, copii care își petreceau timpul așa zis liber la meditații/ cursuri/ concursuri. Bun, și joaca?
Când copiii mei au ajuns la vârsta la care se pot juca, m-am trezit într-o mare de jucării, primite de la bunici, prieteni, rude. Care de care mai colorate, gălăgioase, sclipitoare, obositoare, nu doar pentru ei, ci și pentru noi. Să-ți cânte o broască ”Twinkle twinkle little star”, cu bateriile pe ultima sută de metri, e sinonim cu a-ți scârțâi în ureche o vioară neacordată.
Mai bine un băț și o baltă decât o jucărie proastă
Din păcate, majoritatea jucăriilor pe care le găsim pe rafturile din față ale marilor magazine au un rol educativ egal cu zero. Le iau ochii celor mici prin sunet și culoare, însă nu le stimulează deloc creierul, aflat exact în perioada celor mai mari achiziții. Și e păcat. Dacă nu ne putem ajuta copiii cu jucăriile potrivite pentru a-i face creativi, măcar să nu-i încurcăm. Să le dăm un băț, o baltă, o bărcuță din hârtie și să-i lăsăm să se joace liber în parc. E de o mie de ori mai bine decât să-i cumpărăm o jucărie scumpă, intens colorată, pe care să o uite a doua zi în cutia cu sute de alte jucării similare. Am observat la copiii mei că se joacă mult mai creativ și mai inteligent când au două- trei jucării la dispoziție sau chiar nici una.
O situație de criză gestionată cu succes
În ceea ce mă privește, am căutat să le iau jucării care să îi facă să-și folosească imaginația, să construiască, să facă scenarii, să intre în pielea unor personaje. Mai simplu spus, să gândească. Zilele trecute își creaseră o fermă a animalelor în care, exact în perioada în care urma să se nască niște purceluși, a izbucnit un incendiu. De frică, multe animale s-au aruncat în lac, așa că situația a devenit și mai tensionată: unele erau pe cale să se înece, altele să ardă, iar amărâtele de scroafe nu mai puteau naște în tihnă. Noroc că au venit rapid pompierii, salvarea și un elicopter cu medici veterinari și, până la urmă, toate vietățile au fost salvate. Pentru jocul acesta, copiii au folosit câteva seturi Playmobil cu animale și mașini de intervenție, o cădiță a unei păpuși pe care au umplut-o cu apă și care era lacul în care s-au aruncat animalele, și o carte mare, cu imagini, în care era ilustrată o scenă cu un incendiu și animale salvate de pompieri.
Eu, din fotoliu, am savurat momentul. Bine, tot eu am sunat la 112, ei fiind prinși cu salvarea animalelor, iar apoi i-am ajutat și să gestioneze o situație de criză, când copilul cel mare a trebuit să fugă la pipi exact când un pompier se chinuia să scoată din apă o vacă speriată. Până s-a rezolvat urgența, tot ce a trebui eu să fac a fost să conving vaca să se liniștească și să o asigur că un elicopter e pe drum și că, dacă va dori, va putea să meargă cu el spre o altă fermă.
Playmobil– jocul în care copiii scriu scenariul
Playmobil reprezintă un joc de rol, care abordează o nevoie de bază a copiilor. Zi de zi, experiențele, bucuriile, dorințele și temerile lor se pot regăsi în tema unor noi povești, iar imaginația este factorul cheie din spatele aventurilor. Copiii își scriu propriul scenariu și, pornind de la el, învață lucruri noi și se distrează. Iar joaca devine și mai distractivă atunci când părinții li se alătură și dau frâu liber imaginației.
Pentru mine, o oră în care copiii se joacă în felul acesta echivalează cu multe activități didactice. În ora aceasta, creierele lor funcționează la capacitate maximă. Sunt creativi, își construiesc un mic univers, implementează reguli, gândesc situații limită, rezolvă probleme, împart sarcini, își dezvoltă limbajul, gestionează emoții, se ceartă, se împacă. Învață jucându-se și se joacă învățând. Apoi, eventual, se relaxează plimbându-se în lesă și lătrând sau nechezând, după bunul plac.
