Cum recunoști o mamă pasionată de educația timpurie?
Prin parc întâlnești tot soiul de mame. Unele scutecesc textil. Altele au ca punct forțe nutriția sănătoasă. Altele ridică în slăvi, cu argumente excelente, alăptatul. Altele, ca mine, sunt pasionate de educația timpurie.
Cum se dă de gol o mamă dependentă de educația timpurie, așadar?
1. Încă dinainte de a exista copilul, chiar și în proiect, ea are acasă o bibliotecă de cărți pentru copii. Şi un dulap cu hârtie colorată, creponată, lipici și alte chestii pentru arts and crafts. A… și jucării. Educative, desigur. Dacă e profă, are scuza că le folosește cu elevii. După bebe, dulapul devine trei dulapuri. Apoi se extinde cam până la 80% din spațiu de depozitare existent în casă.
2. Când bebelușul e în burtică, răscolește Internetul. Nu, nu caută cea mai bună marcă de scutece, nici cum se atașează corect copilul la sân, nici rețete pentru diversificare. Ea tastează „cum să ai un bebeluș genial” , „cum să citeşti înainte de doi ani”, „cea mai bune metodă de a preda matematică unui toddler”.
3. Procesul de educație începe în maternitate. O recunoşti după repertoriul de cântecele în trei limbi.
4. Îi arăți o banală jucărie de plastic? Îți arată cel puțin cinci feluri în care poate fi folosită, de la exersarea motricității fine, a coordonării ochi mână, până la învățarea cantităților prin corespondența unu la unu.
5. La supermarket, vede setul cu făraș și măturică. Făraș și măturică? Montessori. Viață practică. La raionul de lactate cumpără șvaițer? Precis azi îl învață pe copil despre Elveția.
6. În bucătărie, folia de aluminiu nu a fost folosită niciodată la friptură la cuptor. Dar a fost folosită la pictură cu degetele cu vopsele comestibile! Nu știe să facă salată boeuf sau sarmale, dar știe trei rețete de plastilină homemade. Plus cele mai bune mărci din magazine, desigur. Bureții de vase sunt fantastici pentru potrivirile pe perechi… tactile. Mălaiul ajunge rareori mămăligă, dar e excelent pentru tăvițele în care copilul trasează litere cu degetul. În cuptor se coc figurine din argilă polimerică și se topesc creioane ceracolor în forme amuzante.
7. Are un sertar cu reciclabile. Nu se aruncă nimic: rola de carton rămasă de la hârtia igienică se va transforma într-un castel medieval; biluțele de polistiren din cutia cu oareșce apărat electric sunt perfecte pentru un sensory bin: dacă sunt albe, sunt zăpada pentru Polul Nord, dacă sunt verzi, sunt iarbă pentru pădurea tropicală. Cutia? E un fort. Cofrajele adăpostesc ouă colorate de plastic, pentru activitățile de Paște. Copilul ei refuză să arunce ambalajul de la ciocolată și bomboane, că poate „facem un joc din ele”.
8. Orice carte se cumpără după citirea a numeroase recenzii amănunțite, eventual prezentări pe youtube.
9. În mall, în fața rafturilor cu seturi de știință, uită că trebuie să-și cumpere cizme iarna asta.
10. I-ai adus de la Paris un breloc cu Turnul Eiffel? E în al nouălea cer! Merge cu CD-ul ăla cu Joe Dassin și cu sticlele de parfum și cu magnetul de pe frigider cu franzeluță! Scoate hartă Europei, albumul cumpărat în tinerețe la Louvre și gata lecția de geografie!
11. A ieșit și ea la o plimbare cu familia, în natură? Precis are în geantă flashcarduri cu diferite tipuri de copaci, după metoda Doman.
12. Nu, nu e greu de recunoscut în parc, pentru că, dacă nu cumva o surprinzi în acțiune, sigur te va întreba cum iese pata de sulfat de cupru amestecat cu sulfat de aluminiu și colorant, aia pe care au făcut-o după ultimul experiment cu cristale. Iar dacă n-ai găsit-o încă în parc, caut-o pe net, sigur are un blog în care documentează toate astea. 🙂
